14,112 matches
-
Acasa > Strofe > Atasament > MĂRTURII Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Poate că uneori cuvintele se dezlănțuie haotic, se aruncă de pe stâncile inimii în valuri, fără a aprecia corect adâncimea, lățimea, dimensiunile întâmpinărilor, se revarsă peste mătasea privirii, poate că pășesc timid, șovăielnic sau se ascund unele după altele încolonate, dezlânate, speriate, poate că se îndreaptă statornic spre centrul existenței, le simți în gândurile naturii, în atingerea trecerii, le simți
MĂRTURII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383195_a_384524]
-
de bouri întunecați zăngăneau stelele ca niște poduri rupte ale nopții, cîntecul lor metalic amețea păsările de pradă pînă la sinucidere, ochiul lor pîlpîitor strălucea acolo, pe fruntea lor, ca în liniștea unui templu cu coloanele curbe și ascuțite pînă-n adîncimea infinitului. “Sînt omul cel mai bogat al lumii și stăpînul vostru, le-am spus sălbăticiunilor apropiindu-mă de ele, dar voi nu mă cunoașteți. Chiar acolo, între coarnele voastre, unde stelele își dau mercurul sunător a oală veche în clocot
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
frunțile a nouăzecișicinci de bouri întunecațizăngăneau stelele ca niște poduri rupte ale nopții,cîntecul lor metalic amețea păsările de pradă pînăla sinucidere, ochiul lor pîlpîitor strălucea acolo,pe fruntea lor, ca în liniștea unui templu cu coloanelecurbe și ascuțite pînă-n adîncimea infinitului.“ Sînt omul cel mai bogat al lumii și stăpînul vostru,le-am spus sălbăticiunilor apropiindu-mă de ele,dar voi nu mă cunoașteți. Chiar acolo, între coarnelevoastre, unde stelele își dau mercurul sunător a oalăveche în clocot, mama mi-
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
că uriașul purta o haină multicoloră, asemănătoare cu aceea a figurilor alegorice din sacrele reprezentații. Însă trupul Însuși era alcătuit din pietre de culoare diferită. Capul fusese realizat din plăcuțe de aur fin, smălțuite cum se cuvine pentru a reda adâncimea ochiului, relieful părului și detaliul grimasei de durere ce părea să Îi marcheze fața bărboasă. Pieptul și brațele erau din argint, iar abdomenul, până la zona inghinală, era din plăcuțe de cupru bătut, În timp ce gamba stângă, ce părea să susțină greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
picioarelor noastre, această putere explodează cu o forță Însutită. Nu e oare dovedit că pietrele rețin această putere În măruntaiele pământului? Diamantul nu e oare rege printre minerale și, În același timp, cel care se cuibărește la cea mai mare adâncime, aproape contopit cu materia Însăși a planetei noastre? Iar acest lucru nu se Întâmplă oare tocmai pentru că, În interiorul său, fascicolul de raze, circumscris la suprafață, se amplifică, așa cum focarul unei lentile se situează exact la jumătatea drumului Între sursa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a fost atât arhitectul, cât și furnizorul materiei prime din care a confecționat-o: propriul sine. Oamenii pot elabora doar versiuni poetice asupra istoriei, cu atât mai valoroase cu cât sunt mai convingătoare. Dar asta ține de talentul autorului, de adâncimea și subtilitatea demersului - adică, fundamental, de expresie, de formă, nu de substanța propriu-zisă. Cea mai interesantă, cea mai captivantă cronică a războiului troian rămâne Iliada lui Homer, care e un poem, nu o pagină din Herodot. - Consiliul apreciază farmecul savant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai multă șansă și treceam de paznici, tot n-aș fi făcut vreo ispravă, pentru bunul motiv că nu eram inclus În nomenclatorul de glasuri. Mda, nenorocirea - prost lucru, Într-adevăr! Ajunși la ultimul etaj - adică la cel situat la adâncimea maximă, În Centru numărătoarea făcându-se, după cum am mai spus, de sus În jos - am urmat-o docil pe Eveline de-a lungul câtorva coridoare din ce În ce mai Înguste și mai slab luminate. Drumul a fost suficient de lung ca să am timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
proclame stăpân pe o bucată din planeta pe care trăiește, atât cât trăiește, un număr oarecare de ani, foarte puțini, Înfiorător de puțini În raport cu durata pământului pe care și-l revendică drept al lui și numai al lui, până la ce adâncime, mă Întreb, până la câți metri sau kilometri... e ca și când pe timpul vieții lui trecerea s-ar suspenda și timpul s-ar opri... nu știu dacă reușesc să mă fac Înțeles, tot ce-ți spun eu este o schiță simplificată și, implicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
șah, nu poți aspira la depășirea liniei de mediocritate care desparte Îndemânarea de talent. Nu intuiam, cum să spun?, senzorial potențialul pericol care germina În neutralitatea unor mișcări cuminți, aparent pasive, și mă trezeam surprins În poziții dificile datorate nu adâncimii și subtilității jocului adversarului (la reluare, amenințarea se Întrezărea de la o poștă, nu era mare filozofie), cât faptului că al șaselea simț, care campionilor le semnalizează prompt apropierea catastrofei, la mine nu funcționa, pur și simplu. O verificasem dureros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
intuitiv, așa cum o făceau gânditorii din vechime, acei antici fabuloși care și-au apropriat În chip miraculos o mulțime de axiome, principii, paradoxuri, teoreme, aporii din fizică, matematică, astronomie, logică, drept, științe naturale etc., ce ne uimesc și astăzi prin adâncime și pertinență. Anecdota după care Arhimede a descoperit În baie legea care Îi poartă numele este adevărată - măcar În spirit -, pe când povestea cu Newton și mărul care Îi sugerează legea gravitației este, În aceeași ordine de idei, apocrifă. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care până atunci nu-și spusese niciodată părerea în această privință. Am impresia că va trebui să săpăm mai bine de treizeci de metri. — Treizeci de metri! repetă revoltată fata. Îți dai seama ce înseamnă să muncești la o asemenea adâncime? Abia veți putea respira! — Știu, răspunse cu naturalețe fratele ei. Dacă acum, când n-am ajuns cu săpatul nici măcar la jumătate, am uneori senzația că mă sufoc, nici nu vreau să-mi imaginez măcar ce-ar putea fi mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se datora sevei pe care o primeau dintr-un loc pierdut în albia acelei sekia. Și dacă se afla acolo, oriunde ar fi fost, ei aveau s-o găsească. Într-o noapte, când Ajamuk lucra la peste douăzeci și cinci de metri adâncime, din cauza presiunii foarte mari, o bucată de piatră se desprinse la vreo zece metri deasupra lui, îl lovi în cap și-l lăsă inconștient, îngenuncheat pe fundul puțului cu fruntea rezemată de zid. Nisipul care ieșea din golul lăsat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bine cu lovituri de ciocan, însă amintirea accidentului ce costase deja o viață îi obligă să lucreze cu aceeași grijă ca și cum ar fi construit un castel din cărți de joc, ce amenința să se dărâme în orice moment. Ajunseră la adâncimea de treizeci de metri, unde rădăcina cea mai groasă a palmierului cel mare începea s-o ia spre miazăzi. De ce oare? Se sfătuiră în jurul focului, încercând să găsească o explicație logică pentru acest fapt aparent absurd. În virtutea cărei ciudate rațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
răspunseră. Am venit cu intenții pașnice. — Cu aceleași intenții pașnice sunteți primiți. — Vă cerem ospitalitate. — Considerați-vă oaspeții noștri. Putem să luăm apă? — Desigur! Nou-sosiții se apropiară de puț, se uitară la el, părură surprinși de aspectul rustic sau de adâncimea lui, dar, fără să facă nici un comentariu, traseră de funia veche până când pielea de capră care servea drept găleată ieși la suprafață cu apa picurând prin toate părțile. Dar ce se întâmplă după aceea îi lăsă perplecși pe cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
curții cu jurați Sir Frederick Falkiner, primul magistrat al Dublinului, au fost descoperite de echipele de ajutor În regiunile Îndepărtate ale insulei, respectiv primul din cel de al treilea strat bazaltic pe marea șosea națională, cealaltă Îngropată pînă la o adîncime de trei picioare și șase degete În țărmul nisipos al golfului Holeopen alături de vechiul Cap Kinsale. Alți martori oculari declară că au observat un obiect incandescent de proporții enorme zburînd prin atmosferă cu o velocitate Înfricoșătoare pe o traiectorie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să dau ochii cu ea. Purta uniformă; se numea Helga. Rareori dormeam în același loc. Peretele din dosul camerei era acoperit de un singur tablou uriaș. În rama neagră, nu era nimic altceva decât un lac, nori și luna plină. Adâncimea norilor înghițea lumina veiozelor de aramă de pe perete, așa că în cameră era mai tot timpul amurg. Celălalt mal nu se vedea, sub malul apropiat mai era un jilț sculptat. Acolo stătea Eberhart toată ziua, de parcă ar fi fost pe nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
un tub de orgă. Dacă-mi amintesc bine, era un fa. Nu se vedea decât atât, iar în dosul lor ușa de la biserică ieșită din țâțâni, ca la nunta Satanei. Am expus cu șaisprezece pe șaizeci, deci i-am dat adâncimea cerută, și am mărit chiar în ziua aceea cincizeci de exemplare, cu inscripția „Crăciun fericit“, ca felicitări, dar am pus la poștă numai patruzeci și șase, din motive financiare. Odată ajuns la poștă, a început să-mi fie rușine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
boala care, de-a lungul veacurilor, a cuprins treptat societatea umană, pentru ca în era confortului tehnic să nu lase nici un om neatins de ea. Această boală este vulgaritatea. Ea este înclinarea omului de a disprețui tot ceea ce nu înțelege. Iar adâncimea acestei vulgarități crește pe măsură ce sporesc nimicnicia și inutilitatea acelor obiecte și fenomene care-l încântă pe omul modern. Am înțeles cu toții. Iată o piatră aruncată în grădina lui Stein, care tocmai își făcea de lucru cu pupitrul, știind că toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care tocmai isprăviseră o fîntînă. Duceau În spate cazmale, lopeți, toporiști. În urma lor mergea tot satul, tot ce era suflare, căci În tot ținutul se dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea să facă o minune. „La șase coți adîncime“, stărui Simon. Lucrătorii se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curînd urmat de pietriș, apoi de pămînt roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de dîrele rădăcinilor; retezate de custura sapei, rîmele se mușuroiau și apoi se pomăiau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nicicînd. Atîția ani, Încît nici el nu mai era sigur dacă Într-adevăr văzuse atunci largul mării sau fusese doar orizontul cerului, Încît singura mare adevărată rămăsese pentru el acvamarinul din hărți, abisul se colorează cu o albăstreală intensă, iar adîncimile cu o nuanță mai Închisă. Cred că ăsta era și motivul pentru care ani de zile va refuza să meargă În concediu la mare, cînd toată lumea de la noi se ducea, fie prin sindicat, fie prin agenții turistice, În stațiunile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
subunitatea culmilor interfluviale care cuprinde partea superioară a dealurilor formate din nisipuri cu granulație variată și cu intercalații de argile și marne, fiind acoperită cu luturi eluviale și coluviale, ceea ce a determinat ca acumulările de apă să se facă la adâncimi mai mari. în Podișul Moldovei, cea mai săracă în ape subterane libere este partea centrală a Colinelor Tutovei: Aici, pentru a asigura apa pătabilă, construiesc „budăie” sau „buduroaie” (halău, halăie, se zice în Lunca) - amenajări în preajma izvoarelor - și „trifuri” (grupări
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pentru curtea boierească, poate și pentru locuitorii din Slobozia - Filipeni și Fruntești. Zona în care se află comuna Filipeni nu e lipsită de materia primă din care se confecționau vasele. Dimpotrivă, e suficient să decopertăm solul și la o anumită adâncime din lutul galben, folosit și la „uns” prispa caselor, pereții (se aplică apoi varul) și camerele erau unse tot cu lut galben, amestecat cu balegă de vacă sau de cal ca să nu crape. Din același material se confecționau cărămizi, date
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să facă pronosticuri cu bătaie lungă, să anunțe bifurcații, răsturnări, schimbări de paradigmă, îndeosebi în materie de moravuri, cultură sau ideologie. Și mai puțini riscă să anticipeze crispările ideologice care ar putea încetini sau chiar stăvili aceste falii de mare adâncime. Și totuși, în următoarea jumătate de secol, totul se va schimba în multiple direcții, deloc greu de anticipat. După ce le-am evocat în câteva rânduri la începutul acestei introduceri, iată acum și un rezumat de câteva pagini al prezentului eseu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
vom minți, la fel ca el, la fel ca dumneavoastră, acum imaginați-vă că eu v-am întrebat dacă voiați să vă culcați cu mine, ce ați răspunde, ce ar spune aparatul. Fraza predilectă a ministrului apărării, O torpilă de adâncime lansată împotriva sistemului, parțial inspirată din experiența de neuitat a unei istorice plimbări submarine de o jumătate de oră în ape blânde, începu să capete forță și să atragă atenția când planurile ministrului de interne, deși obținuse unele mici succese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să se răspândească ca o nouă pestă neagră, Albă, asta e albă, corectă cu un zâmbet împăciuitor șeful guvernului, Și atunci, da, reluă ministrul afacerilor externe, atunci vom putea să vorbim, și o să fie mult mai potrivit, de torpile de adâncime împotriva stabilității sistemului democratic, nu pur și simplu, nu doar într-o țară, în această țară, ci pe toată planeta. Ministrul de interne simțea că îi scapă rolul de figură principală la care ultimele întâmplări îl înălțaseră și, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]