3,667 matches
-
zise el deschizând brațele mari, cu expresiacelei mai sănătoase jovialități, adevărată cascadă de soare. Deși cunoștea foarte bine casa lui Ioanide, Gaittany privi interesat în toate părțile, aruncă ochii pe ușile întredeschise, se aplecă asupra gravurilor, în fine conchise: - E admirabil! Ești plin de gust. Domnule, ești un marebărbat, tot ce faci dumneata este eminent. Și fiindcă Ioanide îi spusese în glumă "bună ziua" ca să pareze elogiile, Gaittany îi împărtăși confidențial cu altă nuanță de entuziasm: - Ești cel mai mare arhitect romîn
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
solicitat de sus, nu puteam să refuz. Încep acum mizeriile meseriei. . Gaittany găsi de cuviință să se retragă și Pomponescu îl conduse iarăși până la ușă, manifestîndu-și la despărțire dorința de a lua încă o dată masa cu prietenii săi. . - O idee admirabilă, zise Gaittany, e-n regulă, domnule ministru! Când Gaittany se întinse voluptuos în cupeul mașinii, ministrul, care-l privea de pe fereastră, remarcă cu o secretă invidie aerul de siguranță de sine și de mulțumire al lui Gaittany. Avu probabil un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
i se urî cu propria lui casă și aștepta cu teamă ora mesei. Atacul se producea cam astfel: - Tată, te rog neapărat să ne ajuți în chestia Vasilescu. . - Anume ce? rămânea Hagienuș cu gura căscată, uitîndsă mestece. . - E un băiat admirabil, care a avut nenorocul să dea pestesuperiori neînțelegători. Trebuie neapărat să se mute la București. -Să se mute! admitea și Hagienuș, făcîndu-se că nu înțelege. . - Îmi pare bine că ești și dumneata de acord! Uite, ți-ampregătit un memoriu. . - Pentru mine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
într-o zi când Sultana fusese prevenită. Așezate amândouă pe câte un fotoliu en gondole din depozitul de mobile în vânzare, începură tocmeala pe departe: . - Ești foarte pricepută, doamnă Demirgian, ai făcut dinmagazinul ăsta o adevărată expoziție de artă. E admirabil! (Arătînd cu bastonul.) Ce covor frumos! Roșul în special e delicios. . - Comerțul azi a devenit o specialitate complicată. Maiales în branșa noastră trebuie să ai puțină cultură și fler. Am început să mă pasionez! . - Văd. Peisajul de Salvator Rosa ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
O să-l punem să clădească Marele Sediu, mormintelecelor căzuți. - Și o cetate nouă, după concepția noastră, o Littoria românească. . Gaittany veni întîia oară, firește, tot în mașină, cu Smărăndache, care-i spusese despre efectul surprinzător al bisericii. . - Este excepțional, domnule, admirabil, un adevărat dom!se entuziasmă el. Nu? . - Ba da, confirmă Smărăndache, un dom cubist. . - Ioanide e un om eminent, un exemplar neobișnuit, nu-iașa? . - Are talent. . - Sunt de acord cu dumneata. Gaittany, mai exuberant, zărind pe Ioanide sus pe schelă, voi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o schimbare notabilă în caracterul lui. Da, domnule, nu mai este Pomponescu de altădată, bărbat șarmant, cum spune madam Farfara. . - Și atunci, ce să fac? . - Poartă-l și dumneata cu vorba, amână scoaterea nu-mărului de revistă. Ideea i se păru admirabilă lui Hagienuș și, presat de madam Pomponescu, afirmă că va scrie desigur, însă revista, nefiind tot materialul gata, nu poate să apară așa de curând. Madam Pomponescu reveni zicând că Jean e de părere s-o scoată la timp cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
s-o văd. Am să viu la dumneata. Și într-adevăr, mașina lui Gaittany se opri în fața curții cu casă de lemn, Gaittany contemplă stâlpii orientali de la intrare, acoperișul de olane, obloanele, ferestrele și execută cu mâna o volută însemnînd: "Admirabil!" Apoi intră înăuntru, privi peste tot, deschise ușile, pipăi sobele, admiră rafturile și pereții de lemn lustruit și exclamă: - Ești un bărbat eminent, ai făcut un lucru delicios! Te felicit! Hagienuș nu putu răbda mult și se prezentă și el
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
veste ar fi fost de natură să-l intereseze, Gaittany nu dădu semne de înregistrare exactă a cuvintelor lui Gulimănescu. . - O să facem și o expoziție a gravurii germane. Avem un Duhrer și un Grunewald. Recunoaște însă că gravurile franceze sunt admirabile. În special Callot! E-mi-nent! G. Călinescu Și Gaittany făcu o serpentină ascensivă cu mâna dreaptă prin aer, plantând cu zâmbete dulci și pe incomodul Gulimănescu. De Gonzalv scăpă, făcîndu-se a nu-l vedea, trecând de-a dreptul la madam Valsamaky-Farfara
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
simtă bine într-o casă cu trei copii. Spune și dumneata. Copiii au nevoie de o mână expertă, o femeie prea tânără nu le impune respect. . - Atunci, domnule Gonzalv Ionescu, nu divorța. Soțiadumitale actuală ce cusur are? E o femeie admirabilă. . - Admirabilă, recunosc și eu, zicea Gonzalv, toate soțiile mele au fost excelente. Ea însă dorește despărțirea din interese superioare. Facem un sacrificiu în favoarea copiilor. . - Ești sigur, se îndoia Erminia cunoscând pe Gonzalv, că este trebuință de un astfel de gest
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bine într-o casă cu trei copii. Spune și dumneata. Copiii au nevoie de o mână expertă, o femeie prea tânără nu le impune respect. . - Atunci, domnule Gonzalv Ionescu, nu divorța. Soțiadumitale actuală ce cusur are? E o femeie admirabilă. . - Admirabilă, recunosc și eu, zicea Gonzalv, toate soțiile mele au fost excelente. Ea însă dorește despărțirea din interese superioare. Facem un sacrificiu în favoarea copiilor. . - Ești sigur, se îndoia Erminia cunoscând pe Gonzalv, că este trebuință de un astfel de gest oarecum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după obținerea divorțului vei putea să te gândești la o nouă căsătorie. . G. Călinescu . - Nu văd necesitatea de a proceda la divorț înainte de aavea o perspectiva sigură. Soția mea nu-mi va face nici o dificultate. . - Soția dumitale e o femeie admirabilă. . - Urmez întocmai sfaturile ei. Ai putea, dragă domnișoară,să-mi dai un răspuns? - Ce fel de răspuns? - În chestiunea de care am vorbit. Dacă ai agrea o căsătorie. - Oh, domnule Gonzalv, îmi pui niște întrebări cu totul noi pentru mine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
meditativă, ci o somnolență fizică. O lene câștiga tot trupul său, provocând un căscat care, deși acoperit cu mâna, părea animalic. Fălcile Indolentei trosneau fără echivoc, cu toate că orice gând de grosolănie se înlătura. Totul fiind efectul unei anatomii prea viguroase, admirabile de la distanță, Pomponescu se simți foarte singur lângă pocnirea fălcilor statuare. El însuși voinic, nu gusta atletismul erotic, și când săruta avea un soi de pudoare și parcă se temea să nu fie surprins. De altfel, niciodată Pomponescu nu trecea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
curând după aceea apărea în ușă cu brațele întinse superlativ. - Sărut mîinile! Să trăiești! se adresa el succesiv cătrecei doi, apoi, exclamând cu mâinile spre tavanul cu lustre de cristal, dând o revizie cu ochii întregului salon, adăuga: Domnule, e admirabil! Superb! Ești un bărbat plin de daruri, e-mi-nent! Ești cel mai mare arhitect român. - Bună seara! Îi răspundea invariabil și râzând Ioanide. Pe urmă sosea madam VaIsamaky-Farfara, fardată minuțios și raționîndu-și gesturile feței ca să nu-și strice pictura. Ioana, impozantă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o bogată și substanțială literatură evocând crimele abominabile ale fasciștilor, ororile comise în lagărele naziste de concentrare, cu prilejul deportărilor și strămutărilor forțate. Până la apariția Scrinului negru, aportul nostru în această direcție era destul de mic. Meritul lui G. Călinescu, autorul admirabilului poem dramatic cu certă adresă antifascistă Șun, nu ține însă numai de faptul că a înscris proza noastră în sfera unor preocupări ale întregii omeniri, al căror rost politic nu mai trebuie demonstrat, ci de felul cum le-a înscris
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vezi cap. XI, un capitol al relatării prin grotesc a cupidității și avariției), Andrei Gulimănescu și Dan Bogdan, nu evită parodierea și tratarea incisivă a datelor individualizatoare. Bietul Ioanide este romanul caracterelor clasice și al inteligenței parodiatoare. Un joc artistic admirabil se compune și de aici reflecția, adesea metamorfozată într-un paradox strălucitor, amintind dialogurile din cronicile "optimistului" și ale "mizantropului"; comentariul apare, în consecință, ca necesar din perspectiva observației moralistului care simulează ca în acest pasaj: Acestea sunt în scurt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să confiscăm dreptatea pentru noi, adică să considerăm că noi suntem drepți ori trebuie să fim tratați drept. Deci este necesar să ne aventurăm într-o căutare a înțelesurilor dreptății. Și cum Republica lui Platon oferă nu numai un exercițiu admirabil de arheologie a conceptului de dreptate dar și o splendidă schimbare a planurilor și metodelor de cercetare, ne propunem să-l urmăm pe Platon în survolul său de la aparenta dreptate spre dreptatea adevărată, dreptatea în sine. Întrebările care ne-au
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
el a numit încredere în sine fundamentală. Dacă un copil a crescut într-un mediu care i-a oferit încredere, care i-a stimulat dezvoltarea sentimentului de încredere în relațiile cu cei apropiați, atunci el tinde să crească cu acest admirabil sentiment. Pe parcursul vieții sale, el va avea tendința să presupună că oamenii și univesul nu reprezintă o amenințare; că oamenii sunt demni de încredere, cu excepția celor care se dovedesc nedemni. Se observă faptul că oamenii care, principial, sunt încrezători își
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
placul celuilalt, teama de a fi manipulat, respins, repezit sau teama de a nu găsi exact argumentul în care credem sau de a nu putea să-l prezentăm în toate aspectele lui, simțim teama de a nu rata o relație admirabilă etc. Foarte multe dintre comportamentele noastre constată Th. D'Ansembourg (2006) sunt determinate "nu de plăcerea de a iubi, ci de teama de a nu fi iubit, nu de plăcerea de a dărui, ci de teama de a nu primi
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mai destinsă și mai plăcută: în familie, la școală, la locul de muncă, oriunde. Invidia Chiar dacă nu se numără printre ceea ce specialiștii au numit emoții fundamentale, invidia este una dintre cele mai prezente stări afective în relațiile dintre oameni. În admirabila lor lucrare intitulată Cum să ne exprimăm emoțiile și sentimentele, Fr. Lelord și Ch. André (2003) remarcă faptul că invidia nu se regăsește, într-adevăr, în grupul emoțiilor fundamentale, dar ea este la fel de necesară precum celelalte emoții. În afară poate
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
educațional, dar și ca ideal de urmărit pentru un tânăr. Lumea are acum nevoie nu de competiție, ci de organizare și cooperare; toată credința în utilitatea competiției a devenit un anacronism. Și chiar dacă competiția a fost utilă, ea nu e admirabilă în sine, de vreme ce emoțiile de care este legată sunt cele de ostilitate și de invidie. Concepția societății ca un tot organic este foarte dificilă pentru aceia a căror minte este blocată de ideile de competiție" (p. 111). Relațiile interpersonale au
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nu pare a avea justificare. Trebuie să remarcăm că două din povestirile lui, Între două povețe și La hanul lui Mânjoală, sunt narate la persoana întâi; prima dintre ele este mai mult o cronică, iar cea de-a doua o admirabilă nuvelă, în care subiectivismul pur gramatical nu întunecă în nici un fel obiectivitatea întâmplărilor fantastice care se petrec. Planul de fantasticitate pe care se desfășoară povestirile cu diavoli ale lui Caragiale folosește idei comune din folclor. Diavolul este ispită, practica vrăjitoriei
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
care nu-l poate uita. Elementul fantastic este atenuat, până la o simplă convenție; ființa umană este direct tangibilă, iar efectul magic al satanismului se reduce la un obișnuit travesti. Însă de la această povestire nevinovată, întemeiată numai pe convenționalul simplu, până la admirabila La hanul lui Mânjoală, trecem dintr-o dată dacă nu la fantasticul pur, în tot cazul pe un plan în care fantasticul magic apare simbolic organizat; însă și aici Caragiale pornește de la elementele realiste cele mai pregnante. Acest sentiment, și anume
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
victorie a spiritului de sinteză caragialian. Acesta este și substratul aprecierilor superlative de care se bucură din partea criticii: ,,Localizarea este pregătită cu un simț al culorilor și accentelor care minunează la fiecare pas sobrietatea rafinată a narațiunii’’ (Paul Zarifopol); ,,în admirabila La hanul lui Mânjoală trece dintr-odată dacă nu la fantasticul pur, în tot cazul pe un plan în care fantasticul magic apare simbolic organizat, dar și aici Caragiale pornește de la elementele realiste cele mai vădite’’ (Pompiliu Constantinescu); narațiunea se
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
schimb, nici unei cereri: nici nu colaborează cu ordinile sociale, nici nu le de-nunță, ci vrea să rămână descriptivă. Este relativistă și inductivă, nu consideră statul și instituțiile drept forțe de susținut, nici pe sociolog și cercetarea drept entități sociale deosebit de admirabile (ceea ce reflectă, fără îndoială, imaginea intelectualilor în societatea americană). Cercetătorul se dedică total muncii de descriere, animat de preocuparea de a explicita unele mecanisme de producere a socialului. Culturalul nu este considerat un aspect deosebit de nobil sau legitim. El s-
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cai și cofetari? Aceste judecăți, funeste în ceea ce privește morala, sunt întemeiate pe faptul că există un lucru care frapează: cheltuiala risipitorului; și un altul care se sustrage privirii: cheltuiala egală și chiar superioară a economului. Dar lucrurile au fost atât de admirabil aranjate de către divinul inventator al ordinii sociale, că în această privință, ca în toate celelalte, Economia politică și Morala, departe de a-și cauza prejudicii reciproce, concordă, și înțelepciunea lui Ariste nu este doar mai demnă, ci și mai profitabilă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]