2,478 matches
-
ținta batjocurii - și a-l apăra nu mai este o excentricitate, după cum a-l lăuda nu mai e o perversitate. Defectele îi sunt acceptate ca un complement necesar al meritelor sale. E încă discutabil locul său în artă, iar adulația admiratorilor lui este poate la fel de capricioasă ca și defăimările detractorilor. Dar un lucru nu poate fi în nici un caz pus sub semnul întrebării, și anume că avea geniu. După părerea mea, lucrul cel mai interesant în artă este personalitatea artistului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Strickland. Într-adevăr, sunt mulți oameni care au fost atrași spre arta lui de faptul că-i detestau caracterul, ori de compătimirea cu care i-au privit moartea; iar eforturile bine intenționate ale fiului i-au răcit de tot pe admiratorii tatălui său. Nu este un simplu accident faptul că atunci când una dintre operele cele mai importante ale acestuia, Sumariteanca a fost vândută de către galeria Christie’s curând după discuția stârnită de publicarea biografiei dlui Strickland, tabloul a obținut cu două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
incriminat spune de fapt așa: „S-o ia dracul pe nevastă-mea. E o femeie admirabilă. Aș da oricât s-o știu în iad“. În zilele ei de glorie nu așa trata biserica dovezile neconvenabile. Dr. Weitbrecht-Rotholz a fost un admirator entuziast al lui Charles Strickland și nu exista nici un fel de primejdie ca el să-l absolve de defecte. Avea un ochi care nu dă niciodată greș pentru mobilurile vrednice de dispreț ale unor acțiuni ce poartă înfățișarea nevinovăției. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cumpărasem doar din filantropie, după ce trăisem cu ele în casă începuseră să-mi placă. Ba chiar găseam în ele o frumusețe stranie. Toată lumea mă socotea nebun, însă s-a dovedit până la urmă că am avut dreptate. Am fost primul lui admirator de pe insulele acestea. Îi zâmbi malițios lui Tiaré și ea, lamentându-se, ne spuse încă o dată povestea aceea cum la vânzarea prin licitație a bunurilor lui Strickland neglijase tablourile, dar cumpărase cu douăzeci și șapte de franci o plită americană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
plină dragoste! Lovitura trebuie să cadă ca trăsnetul! Acel mai târziu e fără hotar. Poate să fie mâine, poimâine, niciodată. Mi-am adus aminte de o nuvelă citită cândva. Un scriitor ajuns în culmea gloriei e sărbătorit de prietenii și admiratorii săi. Ospăț, șampanie, toasturi! Maestrul se ridică și, în aplauzele tuturor, spune: ― Iată-mă pe culme. Voi mă sărbătoriți, cărțile mele sânt citite de milioane de oameni, am 50 de ani și o femeie frumoasă care mă adoră. Toate acestea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aparent neînsemnate, schimbă cel mai puternic mersul lucrurilor. Într-o zi, lui Marius i se dădu la școală să citească o carte pe care, chiar dacă aș vrea, n-o voi numi aici, căci nu-mi doresc să trezesc, fie în admiratorii acesteia, fie în cel care a scris-o, scântei de ură sau de împotrivire, fiindcă, toată viața mea, am urmărit atent un singur lucru: să nu devin antipatic și de nesuferit pentru semenii mei. Firește că tânărul - elev eminent, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu atenție, poate și din pricina aerului respectabil pe care i-l conferea pălăria rigidă. — Ești tăcută, dar nu ești proastă. Carol se uita fix la o acuarelă de o calitate îndoielnică cu Llanstephan, pe care i-o dăruise cândva un admirator cu pretenții; spera din tot sufletul ca mama lui Dan să nu-i spună chestii prea intime. Carol nu era obișnuită să se jeneze, dar știa să își ia mina potrivită în situațiile în care cineva îi făcea un compliment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-i revină celui ce avea să se dovedească mai viteaz în bătălia ce urma să aibă loc. Dar aceste planuri și nădejdi au fost zădărnicite. Armata creștină, bătută pe tot frontul, a fugit dinaintea sarazinilor; iar Angelica, indiferentă față de ambii admiratori, a încălecat pe unul dintre cei mai iuți armăsari și s-a afundat în pădure, bucurându-se, cu toată spaima ei, că și-a recăpătat libertatea. Prințesa s-a oprit după o bucată de vreme, într-un luminiș cu copaci
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
triumfă și eu sufăr! De o mie de ori mai bine moartea decât să îndur un lanț atât de rușinos și de apăsător! Între timp ,Angelica l-a recunoscut pe străin, era Sacripant, regele Circaziei . Dintre cei mai de seamă admiratori ai săi. Prințul acesta și-a părăsit țara și a urmat-o pe Angelica până-n Franța, unde a aflat cu deznădejde că ea se afla sub scutul paladinului Roland și că împăratul decretase hotărârea de a o acorda ca răsplată
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Lorne. Stătea acolo, în întunericul draperiilor trase, cu ochii goi fixați pe perete. După o oră sau două mi-a spus ce se întâmplase: — Fii sincer cu mine, Lorne, i-am spus eu. Te rog. Consideră-mă prietenul tău - și admiratorul tău. — Bun, John, lucrurile stau cam așa. Nimeni nu știe, John. Nimeni din toată lumea asta. Nimeni nu va reuși să ghicească nici într-un milion de ani. Dar e adevărat! Știu că nu mă vei crede, John, dar adevărul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu ea două săptămâni, până s-a însănătoșit, dar când să plec înapoi n-am mai găsit pe nimeni care să mă scoată din țară. Am avut însă un noroc nebun. S-a întâmplat să mă întâlnesc cu un mare admirator al meu care cocheta cu comuniștii. Într-un moment de avânt liric, m-a între bat: „Ce pot să fac să te conving de iubirea mea?“ I-am răs puns fără drept de apel: „Să-mi faci rost de un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
că vitalitatea mea are nevoie de spațiu, mă identific cu suprafețele vaste, ca să mă revărs. — Lui Sergiu îi plăcea Paul Klee? — Trebuie să știi că m-a inspirat mai mult Paul Klee decât Sergiu, care era de altfel un mare admirator al acestui pictor. Când i-am spus că voi divorța de Klee, n-a fost deloc mulțumit. Mi-am schimbat stilul, deve nind mai violentă, mai masculină în viziune și cu loare. Era o căutare, o nevoie de eliberare, însă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
fiindu-i mentor și în continuare prieten. Papadima scrie: “comunismul a încercat să șteargă orice urmă a prezenței sale în cultura românească deși reflexele personalității sale sunt imense: poet, gânditor, profesor universitar, ziarist și nu mai puțin om politic”. Avea “admiratori și prieteni, dușmani și discipoli”. Papadima începuse să publice din ultimul an de liceu în revista Îndemnul, an IV, bucurându-se de aprecierile binevoitoare ale maeștrilor Lovinescu și Perpessicius. Citindu-și poeziile lui Lovinescu, criticul “m-a diagnosticat repede: să
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Advocatus diaboli - Politica * - Jurnale și cărți. Nu prin rațiune se-nvinge răul. Pe câtă vreme omul va număra între plăcerile sale principale chinuirea semenului său, pe-atâta vreme nu poate fi vorba despre îndreptare. Oare ce plăcere găsește o femeie în mulțimea admiratorilor? Chinul lor este plăcerea ei. Fetele bătrâne. Foșnirea rochiei unui amant fericit. Plăcere de-a trezi invidia în inima altuia, și cât de nefericit face invidia. Plăcerea de-a trezi gelozia ["LEGILE NATUREI -LEGILE OAMENILOR"] 2287 Din legile naturei rezultă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
îi plăcuse lui Caragiale, este o marcă temperamentală, un indice de mentalitate și o punte de legătură între un anume „muntenism” activ și plebeu (propriu inclusiv lui Arghezi) și fervoarea polemică a futurismului. La fel - teatralitatea cabotină (futuriștii erau mari admiratori ai teatrului de varietăți), aerul de Charlot (figură mitică a primei avangarde istorice), prozaismul căutat, jovialitatea iconoclastă și spiritul „goliardic”, villonesc. Poemele publicate în anii ’20 în Contimporanul lui Vinea („Dragoste falită“, „Idilă“ ș.a.) confirmă, cu asupra de măsură, această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
programatic „Frondări“. Ele conțin, printre altele, delimitări față de miopia și exclusivismul Vieții noi. Toate cele trei numere ale revistei îi sînt, într-un fel sau altul, dedicate lui Arghezi. Adolescenții ieșeni se numără - ca și colegul lor B. Fundoianu - printre admiratorii înfocați ai poetului „Agatelor negre“, poeme care circulau în epocă sub formă de copii manuscrise. Numărul 3 conține patru pagini de comentariu - abundent servite de citate ilustrative - despre poezia argheziană (cca. un sfert din sumar), ceea ce îl îndreptățește pe Leon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
timpul și observă că „prefața nu izbutește și nici nu pretinde să precizeze în ce anume constă «spiritul modern»”. Recenzentul lasă să se întrevadă opțiunile sale poetice: „au fost lăsați deoparte, fără milă, poeții de inspirație livrescă și estetism școlar. Admiratorii, pasionați pînă la uitarea propriei lor vremi, ai epocii greco-romane, nostalgicii medievalității, făuritorii, căzuți din lună (...) migălitorii de palide compoziții gramaticale și logice au făcut loc poeților treji și atenți la vibrările atmosferei în care au trăit, poeților din ce în ce mai conștienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
numărîndu-se Elena Văcărescu, Smara și Alexandru Macedonski, ultimul fiind prezent cu două sonete în chiar numărul în care Marinetti publica „Uccidiamo il Chiaro di Luna!“ (aprilie 1909). Avînd, asemenea lui d’Annunzio, ambiția de a crea emulație, de a cultiva admiratori și de a crea discipoli (ambiție care se va regăsi, mai tîrziu, la Nae Ionescu, el însuși un admirator marinettist), F.T. Marinetti își cultivase încă înainte de 1909 relații cu protipendada culturală românească; intențiile sale erau simultaneiste: relațiile literare create de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
realizat picturi în ulei, gravuri, linoleumuri, sculpturi cinetice, colaje, reliefuri pictate, decoruri pentru teatru ș.a.), Iancu a desfășurat o acțiune de mediator modern între mainstream și avangardă, prețuit de cele mai diferite grupări ideologice (Gîndirea, Viața românească, Criterion ș.a. - printre admiratorii săi din epocă se numără Mircea Vulcănescu). Și, asemenea lui Ion Vinea, va sfîrși prin a fi „asimilat” - chiar și periferic - de canonul modernist interbelic (totuși, în mod regretabil, nu există pînă azi nici o monografie autohtonă dedicată artistului...). Numit de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noiembrie) și completîndu-le pe cele ale lui Ion Călugăru despre „pamfletarul” Arghezi („Între anticlericalism și ortodoxie“, în Integral, nr. 3, 1 mai 1925). Este pentru prima dată cînd un critic modern important face o asemenea evaluare, în acord cu entuziasmele admiratorilor (printre ei: N.D. Cocea, B. Fundoianu, Vinea însuși); primită cu rezerve la început (printre alții, de către E. Lovinescu), ea va sfîrși prin a se impune. Într-un articol mai vechi (nr. 29, 6 februarie 1923), Fundoianu făcea tabula rasa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sandu Tudor, Emil Riegler-Dinu, M. Eliade, C. Noica, M. Sebastian), obsesia promovării artei românești în străinătate cu prețul cultivării unor foști avangardiști fasciști, între timp academizați, precum Marinetti (în noul context politic, futurismul italian e respins chiar de foștii săi admiratori de la Integral, St. Roll și M. Cosma), toate acestea vor duce la ruptura - anunțată - dintre Contimporanul și unu. Sfîrșitul primei avangarde va fi parafat însă abia prin ruptura intervenită în interiorul revistei conduse de Sașa Pană, mai precis, prin „excomunicarea” lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ai revistei lui Vinea. În nr. 8, un text violent, intitulat „Cămașa de forță“, îl ia în vizor - fără a-l numi însă - pe Mihail Sebastian: „Unul dintre noii veniți în gramatică e neîncetat plictisit de literatura noastră. Îl știm admirator al lui Apollinaire și A. France, al Paradisului statistic și al Florilor de mătase, l-am văzut încercînd maturități ingenue în foiletoane scrise cu biberonul și mai știm că dacă numele lui n-ar ascunde o circumcizie - fiindcă scrie sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
desenelor animate ale lui Walt Disney, salutînd totodată cinematografia lui Eisenstein și Pudovkin). Preocupările cele mai articulate privind estetica cinematografică le întîlnim, totuși, la Integral, pe linia comentariilor și studiilor semnate de Ivan Goll, Blaise Cendrars și Fernand Léger, mari admiratori ai lui Charlot. Fascinația poeților suprarealiști pentru „marele mut” (în special pentru filmele lui Chaplin, Man Ray și ale fraților Marx) este o constantă a anilor ’20. În Opera de artă... Walter Benjamin va face o legătură între arta-șoc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
minore. Deși comprehensivă și primitoare, uneori (...) pînă la abdicare, linia ei modernistă se străvede”) este însoțită de cîteva delimitări semnificative. Este reproșat, între altele, cultul arghezian „excesiv” și „global” (după cum se știe, Lovinescu nu s-a numărat de la început printre admiratorii necondiționați ai lui Arghezi, adeptul romanului „obiectiv” rămînînd rezervat față de formula prozei „lirice” a acestuia). Opțiunea impresionistă a criticului sburătorist își dezvăluie, în finalul comentariului, fondul clasicizant: „impresionismul ei (al criticii lui Perpessicius, n.m.) nu înseamnă însă reducerea viguroasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să privească peisajul marin nesfârșit, zguduitor de monoton însă în permanentă frământare și mai ales că rămăseseră numai câteva zile până la sfârșitul anului școlar. Căldura începuse de mai bine de-o lună, deja plaja cu nisipul ei îmbietor avea numeroși admiratori și nu puteau face această escapadă fără a fi însoțiți și de câteva fete. Iese scandal, lui îi era indiferent dacă îl lăsa corijent pe trimestrul III, oricum îi ieșea media generală de trecere, însă profesoara nervoasă i-a anunțat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]