17,588 matches
-
ce faci? Stau. Nino, ce faci? Fumez. Nino, ce faci? La douăzeci de leghe sub mări plînge un baobab. Între perne sînt o cloșcă Înfoiată. El Înoată acum În jurul unei epave. Își caută armata. Mănîncă puțin. E slab ca un adolescent. Din piatră În piatră bărbatul se cațără pe femeie. Din piatră În piatră se trece Rubiconul. Am plecat să cumpăr unt. M-am răsgîndit. Am cumpărat un săpun. Săpunul nu era ambalat. L-am băgat În buzunarul jachetei. Îl tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mijloace cît mai eficiente de propagandă. Începînd cu școala, cu teatrele, cu cărțile și pînă la presă și televiziune, tot ce este menit să satisfacă nevoia de cunoaștere și informație atrage În mod inevitabil În primul rînd tineretul, În special adolescenții isteți și de proveniență mediocră, fără o pregătire intelectuală serioasă obținută În familie și fără nici o posibilitate de acces la valorile reale. CÎnd lipsește accesul la cultura adevărată, tocmai creierul viu, iscoditor se lasă mai lesne sedus de surogate culturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ei trebuie de mici să știe să cenzureze și să se cenzureze. Dar cine alcătuiește aceste cărți? Cine Își permite să mutileze cultura unui popor și să ucidă În germene spiritul deschis către Întrebările lumii ale geniului virtual care este adolescentul? — Eu cred că Întotdeauna cînd o massă lipsită de cultură a fost lăsată să-și exercite puterea s-a ajuns la arderea cărților, la vînătoarea de intelectuali, la emigrarea scriitorilor și la boicotarea numelor lor - un Thomas Mann, un Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
după cutremur, la două stații de Casa Scînteii, la Liceul de poligrafie și operatorie cinematografică, scăpase mai devreme de la ore și venise să mă ia acasă. Ședea la biroul meu, cu părul lui castaniu buclat, cu aerul acela irezistibil de adolescent imberb care știe că femeile, indiferent de vîrstă, se simt bine În compania lui. Eva și Geta bănuiau de ce Întîrzii eu atît de mult la direcție, dar făceau eforturi să nu-și trădeze Îngrijorarea. Am intrat degajată În Încăperea unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că știm că sîntem muritori. Uite-te aici, În jurul tău, nu te cutremuri de pînda bătrîneții, de sfîrșitul tuturor lucrurilor, de neputința de a reface din memorie un chip pe care l-ai iubit cîndva; cîte feluri de tristețe, tristețea adolescentului, tristețea femeii de patruzeci de ani, tristețea poetului — Niciodată nu mi-am Închipuit că tu poți să fii atît de... — N-ai vrea să ne ridicăm, altfel devin patetic. CÎnd merg gîndesc mai coerent. O cotiră pe o alee desfundată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ce o fi fost zămislită și spre ce aspira În ciclurile ei de creștere și descreștere? Și toată această strădanie de a se apăra de moarte cu alt fel de moarte, Întocmai ca În frîntura aceea de conversație dintre doi adolescenți, auzită pe stradă: „Bine, dar viespia nu știe că moare cînd Înțeapă?“ „Ba da, dar se apără.“ Mătur resturile acelea minuscule, se formează o grămăjoară de praf negru În care mai tresare cîte un punct ce se desprinde aproape invizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prins chircindu-te după o mașinărie de jocuri. Dar umerii lui căzuți spuneau că deja renunțase. Dezolat, a plecat mai departe. I-am oferit timp să se îndepărteze și apoi m-am extras din ghearele mașinăriei. Sala era plină de adolescenți slabi și plini de coșuri, îmbrăcați într-un fel de costumații sport scumpe, care, la fel ca o rochie de seară, foșneau când mergeai. Acum se auzea ca și cum fiecare puști s-ar fi răsucit să se holbeze la mine, cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de vulnerabilitatea psihică și comportamentală a eroului adolescent, precum și de înflorirea personalității lui. Vecinătatea lui Maslennikov cu eroi de aceeași vârstă în toate experiențele pe care le întreprinde și manifestarea diferenței dintre el și ceilalți ne avertizează însă că povestea adolescentului Vadim Maslennikov poate fi citită nu numai ca poveste a vieții ratate, dar și ca o anatomie a psihologiei creatoare. Anatomie întreprinsă de o conștiință care pare să nu ambiționeze altceva decât să ne vorbească despre experiențele care au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
înfrigurată a necunoscutului și a experiențelor hotărâtoare, atât de caracteristice vârstei adolescentine, îl plasează pe Vadim Maslennikov într-o stare de perpetuă transă. Dar, în același timp, întâlnirea efectivă cu aceste experiențe, palparea miracolului existențial însoțesc disponibilitatea de trăire a adolescentului cu capacitatea lui ieșită din comun de a face din orice încercare care i se oferă prilej de distanțare de sine și de obiectul cu care intră în relație. Astfel, Vadim Maslennikov se verifică prin relația cu ceilalți - relația cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
XX: vulgaritatea. Semnificativ, vânzarea de Suflet a lui Vadim Maslennikov pe cincizeci de copeici de argint se răscumpără în finalul romanului prin moarte, luminată nu numai de prezența Jurnalului, dar și de păstrarea alături de acest jurnal a argintului cu care adolescentul a atentat la Sufletul propriu și la Sufletul altui om. Pe acest jurnal găsit asupra sinucigașului se structurează Romanul cocainei în întregul lui, cu excepția ultimelor pagini narate de un martor-medic, procedeu ce-i permite lui Agheev să întoarcă sfârșitul romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Baia de Sus este un lac! Nici nu aveai de unde să știi. Special am vrut să te aduc aici, ca să ți-l arăt. Este o zonă frumoasă, unde în timpul zilei, localnicii ies la plimbare. Numai ziua? Îmi închipui că seara, adolescenții se plimbă și ei pe aici, spuse Toma arătând spre o bancă ascunsă într-un intrând de verdeață de pe partea cealaltă a drumului. Cred că e un loc prefe rat de tinerii îndrăgostiți. Nu, seara nu prea ai să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gara, tipografia, Parvenita 1, elefantul circului, șoseaua care o cotește spre Šabac - sînt raportate la persoanele În cauză. Mai erau trecute și pasaje din jurnalul lui de elev, note, desene, numele colegilor, pînă-n clasa a șaptea (a șaptea B), cînd adolescentul va avea un conflict cu profesorul L.D. care preda istoria și geografia. Brusc ne găsim În inima unui alt oraș, cam prin anii douăzeci și opt, tînărul are pe șapca de liceu Însemnul VIII, Își lăsase mustăcioară. (Mustăcioara asta o va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
prin tabere, excursii, întreceri sportive. Tot ei au fost inițiatorii, la noi în țară, imitând pe alții, muncii voluntare, în folosă obștesc. Carol al II-lea, regele care a vrut să-și subordoneze mișcarea legionară, a creat organizația copiilor și adolescenților „Străjerii” și a reactivat, subordonând-o, mișcarea „Arcașii”-lor. De asemenea, a fost inițiată pregătirea fizică a tineretului sătesc, în cadrul mișcării premilitarilor, fiind pregătiți de învățători, sau alți „gradați” din sate. Marea masă a poporului a făcut, atunci ca și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tîrziu, mă pierdusem cu totul În măruntaiele turnului, iar locul unde urma să Îngrop romanul mi s-a dezvăluit din Întîmplare. La dreapta mea, am Întrezărit un șir de tomuri despre secularizare, datorate penei ilustrului Jovellanos. În ochii mei de adolescent, un atare camuflaj ar fi Înșelat pînă și mințile cele mai Întortocheate. Am extras cîteva și am cercetat al doilea șir, ascuns Înapoia acelori ziduri de proză granitică. Printre norișori de praf, mai multe comedii de Moratín și un impozant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fotografie În care am recunoscut-o pe fata care apărea În făcută arsă, făcută la parterul acelui edificiu. Fata poza Într-o grădină somptuoasă și, printre coroanele copacilor, se ghicea forma casei pe care o văzusem schițată În desenele de adolescent ale lui Carax. Am recunoscut-o pe dată. Turnul de la „El Frare Blanc“, de pe bulevardul Tibidabo. Pe dosul fotografiei era o inscripție care spunea simplu: Te iubesc, Penélope Am vîrÎt-o În buzunar, am Închis biroul și i-am zîmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Mi-aș aminti. — Era o iubită de-a lui, pe cînd Încă mai locuia la Barcelona. Am scos fotografia lui Carax cu Penélope Aldaya și i-am Întins-o. Am văzut cum zîmbetul i se lumina văzîndu-l pe Julián Carax adolescent. Era roasă de nostalgie, de Înfrîngere. — Ce tinerel era aici... Asta e Penélope? Am Încuviințat din cap. — Foarte frumușică. Julián mereu se descurca așa Încît să apară Înconjurat de femei frumoase. Ca dumneavoastră, m-am gîndit eu. — Știți dacă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mult motoarele de căutare personalizate, site-urile de colaborare, site-urile cu schimburi gratuite de conținuturi, site-urile de consiliere, radiourile și televizoarele nomade. Televiziunea va deveni un instrument „de comandă” și diferențiat. Telespectatorii vor urmări mai puțin marile rețele; adolescenții petrec deja de trei ori mai puțin timp decât adulții în fața televizorului; în schimb, timpul pe care-l petrec navigând pe internet este de șase ori mai mare decât al adulților. Programele de televiziune vor fi urmărite cu ajutorul unor obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mai mare succes se vor bucura juriștii specialiști în drept privat. O vreme, statele din țările dominante ale ordinii policentrice vor mai putea fixa unele reguli ale vieții sociale. Majoratul politic va coincide cu cel economic, adică vârsta la care adolescentul devine un consumator autonom. în toate țările, partidele politice, descumpănite, vor căuta - însă tot mai în zadar - domenii de competență: nici stânga, nici dreapta nu va putea împiedica privatizarea progresivă a educației, a sănătății, a securității, a asigurărilor, nici înlocuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
femeie adevărată, ca s-o uiți pe cealaltă? Nasul scurt și drept, puternic la rădăcină, și buzele subțiri Îi accentuau Înfățișarea felină. Purta o tunică ușoară care Îi Înfășura trupul uscățiv, cu șolduri Înguste și umeri largi, ca ale unui adolescent. Continua să se țină lângă perete, cu trupul arcuit, cu sânul ridicat, deasupra căruia țesătura hainei stătea ușor Întinsă. - Nu mă atinge, repetă ea cu mâna Întinsă, ca pentru a stabili un hotar Între ei doi, după care făcu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
simt. Scrie-mi, dragostea mea, cuvintele tale mă ajută să trăiesc, după cum mă ajută și să fiu aproape de tine, chiar dacă nu te văd, chiar dacă nu te pot strânge în brațe. În timpul cinei, Tristețe a vorbit puțin. Era timid ca un adolescent, iar uneori, când îl priveam ceva mai mult, roșea. Când l-am întrebat dacă singurătatea lui nu era o povară prea grea, a părut că se gândește îndelung, apoi a spus pe un ton grav și calm: „A fi singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a fost în adolescență, eram prin liceu, recitam cu mare succes nu știu ce poezie din Coșbuc, apoi o baladă populară, Toma Alimoș, câștigasem deja toate premiile la Cântarea României, fusesem la televizor, la emisiunea Dialog la distanță, eram cel mai cunoscut adolescent din țară, ți-am mai povestit asta, atunci când ți-am amintit de mama... La liceul unde învățam eram vedetă, vedeta școlii, luam notele ușor, unii profesori aveau grija mea, mă menajau, la mate aveam eu ceva probleme, dar s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am sărit de gâtul lui. Era înalt și-i ajungeam greu la gură, dar m-a ridicat în brațe. Parfumul bărbatului tânăr se amesteca perfect cu mirosul merelor verzi de pe masa aia de cafea... Ne-am tot sărutat ca doi adolescenți, grăbit și lovindu-ne dinții. Toată întâmplarea s-a petrecut anul trecut, într-o vineri, cam cu o lună înainte de Paște. Eu tremuram și el m-a îndepărtat, apoi mi-a zis cu tandrețe parșivă: (scena în dreapta, în lumină separată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am căutat? Calea cea mai simplă în a pierde un bărbat e să râzi de el. Să nu mai faci asta niciodată. Nu râd, Străine. Vino luni. Acuma sunt ocupat, ar trebui să plec. (Când vede că insistă ca un adolescent care și-a învățat bine lecția, îi întinde boticul și el o sărută din nou, se excită vizibil, ea luptă. Dar ea tot îl mai întreabă, asta după ce simte că el plesnește.) Păi, chiar aveai de gând să mă lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vitejie și patriotism, ne luptam cu noi și cu clasa lui Loghin pe viață și pe moarte, ne adjudecam fiecare victoria, spre bucuria - s-a văzut mai târziu - a teatrului românesc. Pleșuv și definitiv bătrân, Moni trăia cu efervescența unui adolescent atunci când nu dormea, iar când dormea, o făcea în felul lui incredibil, căci imediat ce se trezea, era capabil să spună ce ai greșit și exact unde, îl suspectam adesea că se prefăcea doar. Urca spre clasa noastră, care era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
aranjezi părul, că doar ești o fată drăguță? N‑ar strica să iei și niște lecții de dans. Dar așa cum arăți, băieților le e silă de tine. Annei, la rândul ei, îi e silă de tot. În fine. Cei patru adolescenți decăzuți se deosebesc net de oamenii bine‑dispuși aflați în zonă în căutarea unei distracții nocturne și care de cele mai multe ori nu găsesc nimic, fiindcă acesta nu este orașul potrivit pentru așa ceva. De obicei tineretul se caracterizează printr‑o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]