KorAP: Find »[drukola/base=adora & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...85 86 87 ...152 >

3,791 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

Adică avem nevoie de o pauză! — Arată ce ți-ai cumpărat. Amy îmi smulge sacoșele de plastic, precum un copil entuziasmat. Când Dumnezeu ținea lecții de subtilitate, Amy clar a lipsit pentru că-și făcea manichiura. Ia uite, ai cumpărat People! Ador revista asta, spune ea, scoțând-o din sacoșă. Din fericire pentru mine, flutură doar People prin aer, și nu vreo revistă erotică deochiată. Mă scoate din sărite când cineva citește o revistă pe care am cumpărat-o înainte să apuc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
în ordine. Nimic mai rău decât un coleg de călătorie care se înscrie la toate jafurile de excursii turistice și insistă să meargă la orice afurisit de muzeu pe o rază de o sută de kilometri de la hotel. În vacanță ador să mă trezesc și să îmi dau seama că nu am nimic de făcut și nimeni căruia să îi dau raportul. Și o să vă împărtășesc și un mic secret. Dacă pleci singur în călătorie, slăbești mult. Pe bune. Pentru că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
De ce nu vii să stai la mine diseară? Nu ai casa ta? — Păi, nu, casa mea e la New York acum, așa că de obicei stau cu părinții mei când sunt în Irlanda. Nu îi deranjează. Sunt singur la părinți, așa că mă adoră. —Chiar așa? Eu nu cunosc oameni care să fie singuri la părinți. Nu se spune că sunt răsfățați? Foarte, spune el cu un zâmbet larg. Dar nu o să mă vezi pe mine plângându-mă de asta. Nu v-am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
aștept călătoria în Italia. Până la urmă e doar o călătorie de-o zi. Până acolo și înapoi. Dar zborul e destul de lung încât să servesc repede și apoi să stau într-un scaun gol din spate, uitându-mă la nori. Ador să fac asta. E ceva foarte liniștitor. Privind pe fereastra avionului, deseori îmi închipui că aici sus e cerul. Îmi place să zbor deasupra Alpilor și să admir munții cu vârfurile înzăpezite. Kilometri întregi de zăpadă, cer albastru senin și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
pentru un micuț. Apoi, în italiană de baltă, îi explic mamei cum funcționează. Spre încântarea mea, pare să mă înțeleagă. Ori asta, ori e doar extraordinar de politicoasă. Privind copilul, cu imenșii săi ochi căprui și părinții superbi care îl adoră, mă simt puțin tristă. O să am vreodată parte de asta? mă întreb. Mă va iubi cineva destul de mult încât să se căsătorească cu mine? Și o să fie vreodată un micuț care să mă drăgălească și să-mi spună mami? Exact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
lui. Are fața perfectă, trăsături regulate, piele bronzată, gene negre și dese și păr negru ca abanosul. Într-o bună zi, mă gândeam eu, o să facă o femeie foarte, foarte fericită. Și dacă o să aibă vreodată copii, probabil o să-i adore. Ar fi un tată minunat. Cel puțin asta e impresia pe care mi-o lasă. Dar nu pot să-i spun asta. În nici un caz, mi-ar fi jenă. Nu întrebați de ce, dar deodată simt că mă încing. — Dacă e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

Ăă.. da. Mersi. Of, la naiba. Nu-mi prea place să recunosc că s-ar putea ca Jemima să aibă perfectă dreptate. Dar ar fi fost mult mai ușor dacă aș fi putut pur și simplu să spun Încântată „Vai, ador mașinile de epocă !“ Oricum. Nu contează. În timp ce-mi dau apa pe gât, În fața mea apare ca din senin o farfurie cu ardei copți. — Uau ! spun plăcut surprinsă. Îmi plac la nebunie ardeii copți. — Știu. Jack pare destul de mândru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
pentru tine. Eu nu mă prea Înnebunesc după ardei, adaugă Jack, În clipa În care În fața lui apare o farfurie cu scoici, altfel aș fi mâncat și eu. Mă holbez la farfuria lui. O, Doamne. Scoicile astea arată de mori. Ador scoicile. — Bon appetit ! zice Jack bine dispus. — Ăă... da ! Bon appetit. Iau o gură de ardei copți. Sunt delicioși. Și a fost extrem de drăguț din partea lui că și-a amintit. Dar nu mă pot opri să nu mă uit la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

noi. E un nou început. Cu taxiuri galbene și zgârie‑nori, cu Woody Allen și Mic‑dejun la Tiffany’s. Partea ciudată e că, deși n‑am fost niciodată la New York, am o anumită afinitate cu acest oraș. De pildă, ador sushi‑ul - care a fost inventat la New York, nu? Și, când nu am dat program, mă uit întotdeauna la Prietenii tăi. Și la Cheers. (Deși, dacă stau să mă gândesc, ultimul se întâmplă în Boston, parcă. Dar e cam același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
și chestii din astea! Așa că m‑am gândit că mai bine să aleg metoda asta, și să cheltuiesc banii economisiți pentru o rochie nouă. Nu e vorba că nu mi‑ar plăcea să fac sport sau așa ceva... pentru că‑mi place. Ador sportul. Și, dacă o să stau la New York, o să merg în fiecare zi la sală, nu? Asta‑i literă de lege aici. Așa că e o cale bună de a mă acomoda. În clipa în care ajung la intrarea centrului de fitness

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
bună de a mă acomoda cu orașul. Fata îmi surâde prietenește. — Gențile și accesoriile sunt în partea asta, zice, arătându‑mi direcția. Poate vreți să începeți de aici și apoi să urcați. Da, spun. Asta am să fac. Mersi! Dumnezeule, ador să merg la cumpărături în străinătate. Vreau să zic că e super să mergi la cumpărături oriunde; dar avantajele de a o face în străinătate sunt: Îți poți cumpăra lucruri pe care nu le găsești în Marea Britanie. Poți să arunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
cadru și a surprins‑o pe Emma care se scobea în nas. Doamne, cât am râs atunci. Chiar și acum, când le povestesc, m‑apucă râsul. — Ai un simț al umorului atât de britanic, pe care pur și simplu îl adorăm, zice Judd și se uită fix la mine, de parcă s‑ar aștepta să fac o poantă. OK, repede. Hai, gândește‑te la ceva haios. Simt al umorului britanic. Ăă... Monty Python? Victor Meldrew? — Nu‑mi vine să cred! mă aud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
schimbă între ei priviri buimace. Exact atunci vine cafeaua. În fine, eu am cafea, Kent bea ceai englezesc pentru micul dejun, iar Judd bea o infuzie ciudată de plante, pe care i‑a dat‑o chelnerului să i‑l facă. — Ador ceaiul, zice Kent, zâmbindu‑mi. E atât de calmant. Apropo, Rebecca. În Anglia, e obiceiul să răsucești ceainicul de trei ori în direcția acelor de ceasornic, pentru a scăpa de diavol. Așa e? Sau în sens opus acelor de ceasornic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Dracu’ se strecoară în juru’ ceasului... da’ nu merge niciodată de‑a‑ndăratelea.“ Ce spun eu aici? Și de ce mi‑oi fi luat brusc accentul ăsta scoțian? O, Doamne, am băut prea mult. — Fascinant! zice Kent, luând o gură de ceai. Ador toate obiceiurile astea englezești atât de nostime. Mai știi și altele? — Categoric! zic veselă. Știu tone! Termină, Becky. Oprește‑te în clipa asta. — Cum ar fi vechiul obicei de... de... a “întoarce prăjitura pentru ceai“. — Serios? zice Kent. De ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
în copilărie - care nu făcea decât să‑i trimită cadouri uriașe la școală și șă‑l viziteze cam la trei ani o dată. Ceea ce l‑ar putea îndreptăți să‑i poarte ranchiună. Dar chestia ciudată e că, de fapt, el o adoră. Nu zice niciodată nimic rău despre ea. În biroul de acasă are o fotografie mare de‑a ei - mult mai mare decât cea cu tatăl și cu mama lui vitregă la nuntă. Și câteodată mă întreb oare ce părere au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Dar ce făcea? zic, ridicând ochii cu o sclipire de interes. — De obicei vindea câte un Rembrandt, zice Tarquin. Sau un Stubbs. Ceva de genul ăsta. Genial. Ce‑o fi cu milionarii ăștia, zău? Chiar cu Suze, pe care o ador. Pur și simplu nu le pică fisa. Nu pricep cum e când nu ai nici un sfanț. Am înțeles, zic, sforțându‑mă să zâmbesc. Păi, din păcate, nu prea mi‑a mai rămas nici un Rembrandt. Tot ce am e... un catralion

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

acoperă. De exemplu, când am spart din greșeală călimara preferată a bunicului, și-a folosit economiile și s-a dus grăbită în oraș, cu picioarușele-lotus, ca să cumpere alta să o înlocuiască pe cea spartă. O face în tăcere și o ador. Bunicul continuă cu educația. Capul i se leagănă în cercuri. Fac și eu la fel. Când e în toane bune, mă duce la opere. Nu la cele bune - nu își permite biletele -, ci la imitațiile prezentate în bordeluri. În timpul spectacolelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
să și-o dea jos. Nu-l trezesc. Încet, cu grijă, îi scot pantofii din picioare. Pe stradă trece un camon. Mi-e teamă că-l va trezi. Dar nu, el doarme în continuare, visează. Mă întind lângă el și adorm și eu. Din când în când, gălăgia de afară mă deșteaptă. Am senzația că nu l-am mai văzut de atât de mult timp, că mi-e dor de el. Mă tem că se va trezi și îmi va spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Îi dau jos haina, cămașa și pantalonii. Îi împing spre peretele de lângă pat. Nu se trezește. Poate că pur și simplu știe că sunt eu și știe ce-o să fac. El i-a spus că-i place la nebunie, că adoră ceea ce-i face atunci când el visează. Zice că ea știe întotdeauna când are un vis fierbinte. El e prea ocupat ca să-și mai hrănească trupul, iar dorința îl cuprinde în vise. Ea știe momentul - când anume, cu precizie, are nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Nu se dă bătută. E ferm hotărâtă să se transforme în egala lui Dan în toate privințele. Își oferă articolele ziarelor mici și acceptă invitații ca să țină discursuri în școli. Îi place la nebunie să pozeze pentru a fi fotografiată. Adoră flashurile, sunetul produs de țâcănitul aparatelor de fotografiat. Pe scenă, sunt îndrăgostiți. Ea stă în poala lui. El îi întoarce iubirea. Ea încearcă tot ce-i stă în putere să-și ascundă sentimentele pentru el. Părăsește teatrul grăbită, pretinzând că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
oprim din mers. Ne îmbrățișăm și ne sărutăm cu pasiune în mijlocul străzii, în mijlocul nopții și în mijlocul durerii. * Cred că sunt pregătită. Mi-am revenit după Yu Qiwei și tot restul necazurilor. Încep o relație nouă cu bărbatul pe care îl ador nespus. Și cu toate astea, mi-e teamă. Nu pot merge mai departe. Există o voce firavă undeva în mintea mea, care-mi vorbește pe un ton panicat. Îmi spune că sunt pe cale să mă rănesc. Sunt în brațele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
un scaun, îi toarnă ceva de băut, îi spune că soția și fiica lui nu sunt acasă. Ea izbucnește în plâns, hohotind, și îi spune povestea ei. El are tot timpul și toată atenția din lume pentru ea. Întotdeauna a adorat-o. Beau. Ea se simte mai bine. Zice că nu vrea să meargă acasă, zice că n-are la ce. El îi oferă brațele lui. Este exact ceea ce a dorit ea. Pentru asta se află acolo. Să aibă cineva grijă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
scăzută. În fiecare noapte, muta lumina într-un alt unghi, ca să-mi poată vedea trupul în umbre diferite. Punea veioza pe un scaun sau pe vreun dulap, ori sub pat. Mă privea și zicea că am trup de zeiță. Îmi adora pielea. Culoarea-i de fildeș. E ciudat că pielea mea nu îmbătrânește, a zis mai târziu Doamna Mao. Am fost prin locuri care sunt groaznice pentru pielea oricui, însă pielea mea rămâne neschimbată. Îmi amintesc cum își aprindea țigara, trăgea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
continuă. Zi-zhen s-a căsătorit cu Mao ca să umpe vidul din inima lui. Zi-zhen obișnuia să aibă asupra ei două pistoale. Trăgea cu ambele mâini. Într-o luptă, s-a dus și a capturat o duzină de inamici. Mao o adoră. Ea este loialistul lui. E mama tuturor copiilor lui, inclusiv a celor rămași de la Kai-hui. Pentru a merge mai departe, în timpul Marșului cel Lung au fost nevoiți să-și dea copiii. Habar n-ai tu cum e să-ți lași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
pentru pielea ei parfumată în mod natural. Se zice că a fost otrăvită de împărăteasă. Pentru a-i păstra amitirea, împăratul a poruncit ca reședința să rămână permanent nelocuită. Îmi place foarte mult locul ăsta, eleganța mobilei și decorațiunilor lui. Ador sălbăticia grădinii mele, mai ales cele două cascade naturale. Arhitectul a proiectat reședința în jurul cursului apei. În fața ferestrei mele, sunt tufe dese de bambus. În nopțile cu lună plină, locul arată ca un magnific teren poleit cu gheață. Și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]