5,168 matches
-
ai găsit-o, nu atinge nimic, Îi spune agentul principal. Au sosit polițiștii de la echipa mobilă, comisarul, inspectorii, agenții de la criminalistică, fotograful. De ani de zile, În apartamentul acesta nu a mai intrat atâta lume. Voci, pași, bufnete, exclamații, dezolare, agitație. Neîncredere. Nimeni nu-l cunoștea Într-adevăr pe Buonocore. Nimeni nu cunoaște pe nimeni. Ordine scurte. Nu călcați pe sânge. Nu schimbați locul obiectelor. Nu atingeți cadavrele. Unde e Mario cu aparatul? Filmează Înainte să devasteze totul. Filmul delictului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
războiului, Zogru se aventurase în mii de oameni, încercând din răsputeri să-i influențeze pe politicieni, să-i liniștească pe cei speriați, să mențină o armonie care nu mai avea nici un motiv să nu se destrame. În acest an al agitației generale, abia prin vară și-a adus aminte de căpitanul Gică Stănescu, din neamul lui Iscru, într-o zi de iulie, în care a și pierdut legătura cu el, după o noapte petrecută la Balcic. Când s-a trezit, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la Giulia îl făcea să se risipească deasupra orașului ca o ploaie fierbinte. Dacă Andrei Ionescu îi era inaccesibil, nu-i rămânea decât să găsească un format îmbunătățit, iar acesta era în primul rând Bobo. În Spitalul de Urgență era agitația obișnuită și, în plus, mai apăsa peste el și teroarea virusului invizibil. Bobo elaborase un articol pentru revista Sănătatea Familiei, în care emitea ipoteza că există un virus care se manifestă în primele ore după ce pătrunde în organism, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
când în când vocile precipitate ale unor copii încântați de anotimpul alb. În rest, tăcere. Nepoată și bunică păreau a fi intrat definitiv într-un timp special al tihnei. Doar Ionică și știrile de seară mai aduceau în casa lor agitația unei lumi noi. Dar vai! Într-o seară, într-o nefastă seară, vocea crainicei a distrus pacea. Anunțul producerii unor avalanșe în munții Himalaya nu a trecut neauzit. Bunica, femeie trecută prin viață, a reușit săși stăpânească emoțiile. A încercat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
luni lui Laban. Înțelegerea era pecetluită. CAPITOLUL DOI Lunile care au urmat n-au fost ușoare. Rahela era ca un leu în cușcă, Lea suspina ca o vacă în durerile facerii, Zilpa stătea îmbufnată. Doar Bilha părea neatinsă de toată agitația, torcea și țesea, plivea în grădină și avea grijă de focul din cortul Adei, care acum stătea mereu aprins, pentru că oasele o dureau tot mai rău. Rahela petrecea cu Iacob atâta timp cât avea curaj, strecurându-se din grădină sau fugind de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mele, nu ai încă treizeci de ani. O să-ți văd și nepoții, fiică a inimii mele, și m-a sărutat de la revedere. Dar cum am pășit în grădină, toate gândurile legate de Benia s-au evaporat. Casa era plină de agitație. Se întorsese Re-mose! Ajunsese imediat după ce plecasem eu. Servitorii fuseseră trimiși să mă caute și cum eu nu mai plecasem niciodată fără să o anunț pe Re-nefer, se alarmaseră și chiar îi trimiseseră vorbă prietenei ei Ruddedit. Când soacra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din cenușă și sânge de bou negru. Am râs de ea, deși știam că ea folosește o alifie care o face să arate mult mai tânără decât era de fapt. Propunerea ei m-a făcut să-mi dau seama că agitația mea era un semn al trecerii anilor. Eram aproape de vârsta la care femeile încetează să mai sângereze la luna nouă și m-am văzut petrecându-mi amurgul vieții în liniștea obișnuită a grădinii lui Nakht-re. Am pus o statuie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nas. Hori avea o casă plină de copii, cinci cu toții, care se înșirau de la fata gata de măritiș până la țâncul în pielea goală care stătea la pândă. Familia s-a revărsat în stradă, scoțând vecinii pe la porți, de unde zâmbeau văzând agitația. Apoi Meryt a fost condusă prin vestibul în camera mare, o cameră modestă cu ferestre înalte care lăsau să intre lumina după-amiezii, cu rogojini deschise la culoare pe jos și pereți pictați cu un peisaj de grădină luxuriantă. Prietena mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să tot fie vreo două ore jumate, uite ce încet merge, cei din față spun că înăuntru, în magazin, coada mai cotește de vreo trei ori printre rafturi, ei, și atunci, la ușă, acolo în față, s-a iscat o agitație, se pare că cineva voise să iasă, chiar dacă aia era ușa de intrare, dar n-au vrut să-l lase, pentru că nimeni n-a vrut să facă un pas, cât de mic, înapoi, mai degrabă au încercat să-i împingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
va mai avea chef de rîs. Și nici de nuntă. Am dat peste cap ce mai rămăsese pe fundul ceștii și mi-am croit drum spre ieșire. Salutul meu adresat tuturor, fără să vizeze pe cineva anume, se pierdu În agitația Înconjurătoare. Am luat-o de-a lungul debarcaderului, am lăsat În urmă primăria situată la capătul extrem al portului și am simțit izbindu-mă În plin șfichiul brutal al oceanului. Mai erau doar vreo trei săptămîni pînă să vină vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lîngă Marie. - Fersen o să mă dea afară, cu siguranță! O să fie vina mea că Pérec s-a evaporat! - Stéphane, nu te mai agita atîta, potolește-te... Ridică receptorul unui telefon ca să transmită și ea cîteva apeluri, dar Stéphane Își reîncepu agitația. Ținea În mînă un fax care tocmai sosise. - Ai, ai, ai! E de la laborator, uite, era Într-adevăr sîngele lui Pérec sub unghiile lui Gildas! El e asasinul! De fiecare dată el a făcut să picure sînge pe menhiri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre el, fără să mai Întrerupă legătura cu Loïc. - Nu, o, nu!... În picioare lîngă tatăl ei, nu-și putea desprinde privirea de bazinul alături de care stăteau În picioare: În forfota crabilor mari și mici, aproape cu totul acoperit de agitația crustaceelor de dimensiuni mari, se ghicea un corp, din care doar un picior ieșea la suprafață. Milic apucă mîna fiicei sale, erau amîndoi distruși de același gînd. Nicolas. Mașina lui Loïc sosi În viteză pînă la drumul care mărginea bazinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asta putea să dureze zile sau chiar luni. - Un șoc emoțional prea violent, imposibil de Înfruntat În mod conștient, poate declanșa acest gen de stare. Doar ea poate decide să iasă din comă. - Iar chingile sînt obligatorii? - Are perioade de agitație, s-ar putea răni. Lucas Își Întoarse capul, În mod hotărît nu suporta s-o vadă pe Marie inertă. Îi plăcea prea mult cînd o vedea că se Înfurie, ținea prea mult la vioiciunea ei. Nu avea nimic comun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ieși la suprafață, omul se cățără pe tăcute la bord. În partea din față a vasului, PM, cu brațele Încrucișate, Îl Înfrunta pe tatăl lui, delectîndu-se să-l vadă, pentru prima oară În viață, cum Își pierde aroganța Într-o agitație necontrolată și, culmea deliciului, imploratoare. - PM, te rog, fii rezonabil, te rog, hai să ne Întoarcem... - Nu vrei să discuți liniștit cu scumpul dumitale fiu? - Ba da, dar mai tîrziu, În altă parte, dragă Pierre-Marie, o să avem tot timpul... - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și Începu să se smiorcăie. - Hoața! Hoața, mi-a furat bebelușul... - Cine ți-a furat bebelușul, Pierric? - Nu, nu, nu omorî bebelușul! Nu spun! Nu trebuie să-mi omori bebelușul... Gemetele se transformară În hohote de plîns și Într-o agitație care Îi convinse pe toți că venise momentul să-l lase pe Pierric să se odihnească. Părăsind spitalul, cei doi polițiști erau Încă În stare de șoc: Mary avusese un copil, iar acest copil era Încă În viață după naufragiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
legată de criptă la un capăt, iar la celălalt de muzeu printr-un al doilea coridor subteran. De Îndată ce coborîră În criptă, PM se repezi și acționă mecanismul care permitea trecerea spre muzeu. - Acolo se ascunde! Veniți să vedeți! Uitați-vă! Agitația lui se transformă În isterie. Cei doi polițiști Îi puseră pe jandarmii care făceau percheziție alături de ei să intervină ca să-l țină zdravăm pe PM. Scos din minți, acesta tot Încerca să dea cu piciorul Într-un cort de camping
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încolo totul va merge bine și tocmai se pregătea să-l lase Împreună cu familia lui cînd el Începu să gesticuleze ca un smintit, scoțînd strigăte Înăbușite, cu ochii ieșiți din orbite. Se repreziră cu toții să-l liniștească, astfel că, În agitația produsă, grămada de cîrpe ținută strîns de Pierric la piept căzu pe jos, scoțînd un ciudat zgomot Înfundat. Marie se grăbi să ridice de jos jucăria. Doar Ryan văzu ce-l tulbura atît de tare pe Pierric. Era Jeanne care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el pe Marie și Înțelese. - Dacă ții la fiica ta, nici o vorbă despre vizita mea! Nici un gest suspect, e limpede? Abia avu cînd să se ascundă Îndărătul ușii Încăperii că Marie intra deja. Cufundată În gînduri, nu băgă de seamă agitația neobișnuită a maică-sii. - Ai căzut prost, fetițo, tocmai ieșeam, spuse Jeanne luîndu-și haina. - Stai, mamă... Știu tot... - Chiar nu am timp, mormăi Jeanne Împingînd-o spre ieșire. - Dar stai o clipă, ascultă-mă! Coșmarul acela oribil pe care-l aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ușa mea se află Guy, cu două cafele în mână. Lasă una jos pe biroul meu. — Bună, zice. Ce faci ? — Bine, spun, dând foaia cu un aer foarte profi. Foarte bine. Adică... normal. Sinceră să fiu, nu știu ce e cu toată agitația asta. Expresia amuzată a lui Guy mă pune ușor în încurcătură. Mai dau o foaie pentru a dovedi că e cum spun - și nu știu cum, întregul conținut al dosarului îmi zboară pe jos. Slavă Cerului că există agrafe de birou. Roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în mâncare. După ce mă plimb puțin prin grădină îl găsesc pe Nathaniel în livadă în spatele unui zid vechi, în picioare pe o scară, legând o sfoară de un copac. În clipa în care pornesc spre el încep să simt o agitație ridicolă. Am gura iască - și, ce-i asta, au început să-mi tremure picioarele ? Dumnezeule, ai crede că știu să-mi păstrez ținuta. Ai crede că faptul că am fost avocată timp de șapte ani m-a pregătit pentru orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Îl privesc mirată cum scoate din buzunar o legătură imensă de chei, după care se uită în urmă după mine. — Hai, îmi face semn cu un surâs. E timpul să deschidem. Nathaniel are un pub ? — Ai un pub ? zic, după ce agitația inițială se mai calmează. L-am privit siderată un sfert de oră, în timp ce a pus bere în halbe, a glumit cu clienții, a dat instrucțiuni personalului și s-a asigurat că toată lumea e mulțumită. Acum că graba de la început a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e ceva în neregulă. Am încercat să-ți trimit un e-mail pe website-ul tău de la Carter Spink. Însă pagina ta nu mai era. — Pe bune ? Mi se strânge ușor inima. — Și atunci m-am gândit... Amuțește și aud zgomote de agitație în fundal. Of, la naiba. A venit mașina să ne ia. Fii atentă, te mai sun curând... Stai ! spun repede. Freya, înainte să închizi, zi-mi și mie ce naiba i-ai spus lui Trish despre ambasadorul Spaniei ? Și despre Mansion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
m-a provocat ! Trebuie să te las acum, scumpo. Te iubesc. — Și eu pe tine. Telefonul se întrerupe și rămân nemișcată preț de o clipă, și în baie e brusc extrem de liniște fără glasul răgușit al Freyei pe fundal de agitație indiană. Mă uit la ceas. Nouă patruzeci și cinci. Am timp să arunc o privire scurtă. Trei minute mai târziu mă aflu așezată la biroul lui Eddie, bătând darabana cu degetele în timp ce aștept ca internetul să se conecteze la site
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe masă, exact în clipa în care Trish intră în bucătărie. Are în mână o carte cu titlul Cum să dai un dineu elegant și o ceașcă goală de cafea. — Ai cumva idee ce se întâmplă, Samantha ? spune. Pare cam agitație peste drum. — Da ? spun. N-am... observat. — Pare un fel de miting de protest. Pe frunte îi apare o cută de îngrijorare. Sper că n-or să fie și mâine aici. Protestatarii sunt atât de egoiști... Îi cade privirea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nici n-o să remarce cînd am apărut. Haide odată. Cu cît mai repede, cu atît mai bine. Trag aer În piept adînc, Închid ochii, fac cîțiva pași În departamentul de marketing, apoi deschid ochii. În jurul biroului lui Artemis e mare agitație și nu se vede nici urmă de Jack Harper. — Poate că reorganizează Întreaga companie, spune cineva. Am auzit un zvon cum că ar avea un proiect secret... — Nu poate să centralizeze tot marketingul, spune Artemis, Încercînd să ridice glasul deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]