6,858 matches
-
o folosesc rareori cît stau la Vichy. O țin Într-un garaj din cartier. — Lumina era tot aprinsă? Stați puțin, șefule. Bineînțeles, n-am putut să-i pun Întrebări doamnei Vireveau decît după descoperirea crimei și cînd Întreaga stradă era agitată. Nu știu dacă are tot atîta imaginație cît gust pentru bijuteriile false, dar pretinde că, ajungînd la colțul străzii, adică la intersecția bulevardului La Salle cu strada Bourbonnais, aproape că s-a ciocnit de un bărbat. Nu putuse să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
e bine să schimbăm principiile medicinei în fiecare zi și să ne lăsăm purtați de cum bate vântul. — Și tu ce propui atunci? se răstește Augustus la el. Își saltă ușor capul de pe pernă. — Să mă ardă cu fierul roșu? Musa agită violent din mâini, încercând să se dezvinovățească. Nici vorbă, preabunule. Riscăm să întețim răul cu metode atât de dure. Atunci? ridică bătrânul glasul. — Eu aș rămâne la regulile de bază ale tratamentului hipo cratic: spălături alinătoare și leacuri blânde, care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în aer. — Ba chiar, de multe ori, doctorul trece ocara pe seama pa ci entului, învinuit sărmanul că nu a respectat cu strictețe tratamentul, deși învață pe riscul nostru și și câștigă experiența tot pe pielea noastră. — Ia nu te mai agita atâta, îl mustră afectuos Livia. Se saltă în picioare și, aplecată asupra lui, îi aranjează perna la spate cu o mână expertă. Îi pune apoi, grijulie, palma pe frunte. — Parcă arzi un pic... Nu m-aș mira, surâde el. L-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe spate ca să-i așeze pe frunte un șer vet ud și-i tamponează fața congestionată. — Insidioasă este, pentru fiecare dintre noi, dulcea speranță a vindecării, șoptește la un moment dat bătrânul. — Da’ stai odată locului și nu te mai agita fără rost, îl ceartă soția cu asprime drăgăstoasă în glas. Se așază greoaie lângă el și-i proptește șervetul ud cu o mână. — La noi în casă n-a călcat niciodată picior de medic. Tata ne doftoricea el însuși pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în vendetele ei personale. Deschide ochii. Fața ei, încordată de neliniște, îl face să zâmbească binevoitor. — Nu te mai speria și tu așa, din nimica toată... ca calul de bășină, cum se zice. — Sănătatea ta..., începe ea indignată. O liniștește agitând ușor din palme. — Mă refeream la șarlatanii ăia și la prostiile lor, adăugă cu o falsă inocență. Frica nu face altceva decât să le alimenteze puterea. O vede înfoindu-se, gata de luptă. Știe că e răutăcios cu ea. Ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în felul ăsta cu noi? Se scutură înfiorat. El, ca bunic, nu are tăria să-și condamne nepotul la moarte, deși ar trebui, și cât mai repede. Iscoadele i-au relatat că Iulia se află în prezent la Roma și agită spiritele în favoarea singurului fiu ce i-a mai rămas. A profitat nebuna că a scăpat de sub supravegherea discretă a maică-sii. Uite cum îl silește să fie din nou aspru cu ea! Înghite cu greutate nodul din gât. Fetița lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
le ia. Un spasm îi contractă răsuflarea când se gândește că tocmai acest control asupra lor îi permite pontifului să-și exercite puterea într-una din cele mai sensibile zone ale comunicării dintre oameni și zei. O simte pe Asinia agitându-se lângă ea. Stai locului, murmură încet. Își trece derutată mâna prin păr, după care își potrivește din nou grijulie diadema. Oare ele, vestalele, i-au îngăduit Marelui Pontif să preia au to ritatea religioasă supremă atunci când a căzut monarhia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e vorba de o joacă în două. Asinia pare în sfârșit că pricepe și se oprește. Așteaptă un timp să se convingă, după care o încurajează încet: — Bravo! Nu trec nici câteva minute și fata începe din nou să se agite. Occia suspină. Recompensa cu jucăria a fost prea simplă. Nu a putut-o satisface prea mult timp. Ar avea nevoie de ceva mai palpabil. Își aduce aminte de ce spunea regele. O plimbare! Arată cu degetul în direcția noii preotese și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Revine la grijile cotidiene. Trebuie acum să se ocupe de novice, să o liniștească mai întâi și apoi s-o conducă prin templu, să-i arate palatul pontifical. O eliberează încet pe Asinia din strânsoare și i poruncește: Stai liniștită! Agită apoi din brațe după o profesoară. — Să vină careva să aibă grijă de ea! E nevoită să ridice tonul și să repete de câteva ori ca să se facă auzită în vacarmul ăsta. În sfârșit o vestală se apropie. După cum bombăne
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ei pe o bancă de pe ultimul rând. Locul lor este în față, unde sunt aranjate scaunele cu spătar, dar nu se cuvine să deranjeze lectura începută. Vor aștepta până se termină. Se uită prin sală să vadă cine a venit. Agită ușor mâna către Aemilius Lepidus. Strănepotul lui Augustus, feciorul Marcellei. Om norocos. Soarta nu i-a hărăzit să cunoască pericolele legate de căsătoria cu o prințesă. Fratele mai mare a fost însă ghinionist. S-a însurat cu Iulia Minor și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vipsania! o îmbrățișează bătrâna Calpurnia Cezarina. E descendentă în linie directă a socrului lui Iulius Caesar. Nu te-am văzut când am intrat, că veneam noi la tine. — Am ajuns un pic mai târziu, se scuză. Fratele lui Piso se agită, vizibil neliniștit. — Tu, Pupius, când ai să ne citești din versurile tale? îl tachi nează Vipsania. — N-are pic de încredere în el, se plânge mama. — Literaților li se potrivește mai bine timiditatea, o liniș tește gazda. Între timp, pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
comentariul lui mut. Ei, romanii, nu au mai avut nimic de inovat în materie de tâmplărie și se mulțumesc să copieze modelele grecești. Claudius încearcă să se cațăre pe locul prea înalt pentru silueta lui diformă. Nu reușește. Vipsania se agită și solicită în gura mare o scăriță. Șontâc-șontâc, susținut de la spate, paraliticul ia loc. După ce se instalează și își trage sufletul, declară peltic: — M... mâini blestemate a avut cel ce-a să... sădit acest copac și l... l... l-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
porții. O deschide smucit și trece pragul hotărât. Această casă este sufletul lui. Nu i-o va lăsa Vipsaniei. Dacă ajung la partaj, unul din ei trebuie să dispară. Și nu va fi el acela. Înăuntru, un băiat se fâțâie agitat prin atrium. — Tată! strigă de cum îl zărește. — Ce i, Aeserinus? tresare. Copilul vine în fugă spre el. — Nu ești la recitare, împreună cu mama și Herius? îl isco dește nedumerit. Am făcut lecții până acum... Nu, zău? Ironia din glas e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
transformă pe astfel de sclavi în peregrini deditici. Aidoma celor ce au ridi cat armele împotriva poporului roman și care, abia învinși, s-au predat. Libo murmură abătut: — Am vrut să-l scap. De asta am recurs la eliberarea neoficială. Agită din brațe. Avea afaceri aici, și dacă s-ar fi dovedit că a încălcat dispo ziția... Gallus nu l lasă să-și termine fraza. Știe despre ce e vorba. Consemnul este ca atât cei în cauză, cât și bunurile lor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
așa că i-am cedat acest drept... Cu un gest larg: — ...iar principele a întrebat mulțimea. Pusio și băietanul îi sorb vorbele de pe buze. — Ce-i drept e drept, recunoaște Ganymedes, învinsul s-a apărat cu energie și atunci spectatorii au agitat năframele și au ridicat câte un deget în aer... — Adică? îl întrerupe germanul. Adică l-au iertat pentru înfrângere. — Și atunci împăratul, continuă Ganymedes, a înălțat și el de getul mare, și l-au trimis viu din arenă. — Iar dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tolănită și apoi la Rufus. — Parcă dormitează. — Moțăie, dar nu doarme, îl corectează Thaos. Glasul i se înalță maiestuos: — E întuneric aici și pentru dihănii s-a lăsat noaptea, cu tainele ei. Strecoară o mână prin grilajul ușii și o agită în fața tigroaicei. Animalul deschide leneș ochii, apoi îi închide la loc. Pusio privește fascinat, incapabil să vorbească. Rufus însă se scobește indiferent cu unghia între dinți. — Eu am îmblânzit-o, explică Thaos cu mândrie. Arată cu degetul spre cușca următoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e tare ca piatra, explică. În stare să respingă orice lovitură... Lasă sabia și-l trage în jos de manta. — Hai, dă-te de acolo! Stai un pic! se roagă Pusio. Au mai apărut și niște infan te riști care agită pânze roșii... — Excită taurii, ca să lungească spectacolul. — Fac tot felul de fente..., se entuziasmează germanul. Își plesnește palmele. — Mamă! Ce agilitate! — Ce s-a mai întâmplat? întreabă morocănos instructorul. — A sărit cu prăjina tocmai când să fie luat în coarne
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vinovat în arenă să se lupte cu fiarele sau cu voi, profesioniștii. Gladiatorii vuiesc, indignați: Noi suntem luptători, nu criminali! — Măcelar e el! Un rețiar își smulge pumnalul ascuțit de la centură. Trece în glumă cu degetul peste tăiș, după care agită cuțitul deasupra capului: — Pe ăsta îl cheamă drusiac, să știți de la mine. Râsete. Veselia celor obidiți e de multe ori mai periculoasă decât mânia lor, cugetă Rufus. Întinde mâinile în față. Agitația se potolește instantaneu. Din fericire, am ajuns deja
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Imediat se înalță un strigăt ascuțit. Instantaneu, i se alătură nenu mărate alte glasuri. Par să se izbească în aer unele de altele. — Ce-a fost asta? întreabă îngrijorat germanul. — Ce să fie? murmură plictisit Rufus. Au început probabil să agite din cearșafuri. Explicația lui nu reușește să-l liniștească pe călăreț. Se duce până la ușa culoarului și trage cu urechea. Gălăgia persistă. Se întoarce cu trăsăturile încordate. Evreul îl iscodește un timp din priviri. În cele din urmă, spune ironic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plăcută îl învăluie din toate părțile. Se lasă încetul cu încetul purtat pe valul unei succesiuni de imagini neclare. Pe negru nu prinde nici o altă culoare, îi tulbură amorțeala un gând hoinar. Neagră e și perdeaua de pâslă ce se agită în adierea vântului... Iar dincolo de ea zărește nedeslușit cămăruța cu arme. Iată și caii! Nechează sub streașina porticului. Și dincolo de corturi, între munți și mlaștini, un codru întunecos vuiește sinistru. Îl recunoaște imediat după desimea co pacilor înalți. Pădurea Hercynia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întins deja după clopoțelul așezat la îndemână pe speteaza patului. Ea doarme întotdeauna la perete, iar el, la margine. Imediat după ce se aude clinchetul de argint, perdeaua care separă încăperea pentru odihna de noapte de anticamera unde veghează cubicularul se agită ușor. Încă buimac, tânărul sare jos din patul înalt cu un salt elastic, igno rând scărița. Răceala mozaicului sub tălpile goale îl înviorează. Se simte întru câtva mai liniștit. Pune-ți o tunică pe tine, răsună în urmă glasul sever
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este printre ei. Unul dintre profesori se apropie respectuos de el: — Atenția unui elev nu poate fi atât de tenace încât să nu obo sească, așa cum obosește vederea după o îndelungată privire atentă, intervine el mieros. — Bucătalu’! îl întrerupe Puppus, agitându-se violent în coșule țul lui. Vleau bucătal! Și stidii! Toți pufnesc în râs. Numai Pomponia bodogăne mâhnită: — Nu pronunță încă bine primele cuvinte, da’ știe ce-nseamnă bucătar și cere stridii! Bine că i s-a rafinat gustul înaintea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
iese din încăpere. Seianus îl urmează cu pași grăbiți. Nu este deloc edificat asupra intențiilor lui Nero. — Am să te rog... — Ce? mârâie Tiberius posac. Aelius Seianus coboară tonul până la limita umilinței: Nu asculta de bănuieli tăcute, șoptește precipitat. Pare agitat de o teamă profundă, care are darul de a trezi suspiciunile lui Tiberius. Ce fel de bănuieli? întreabă scurt. Se oprește lângă cadranul solar din grădină. Umbra tijei de metal, înfiptă într-o calotă de marmură, urmărește în concavitatea ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pare că-l recunoaște. Îl întreabă pe Nero: — ăl’ de colo, nu este cel care a adus la Siscia cohortele de voluntari și veterani rechemați sub arme? Tiberius tresare și murmură derutat: — Velleius Paterculus!? Îl zărește la rândul său și agită ușurel din mână în semn de bun venit. Ajuns lângă el, îi oferă bărbătește acolada. — Nepotul lui Minatus Magius din Aeclanum, praefectus fa brum în legiunile comandate de tatăl meu, care a stat alături de părinții mei și de mine în timpul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se vor ocupa Seianus și Lygdus de ei. Găsesc ușile mari de lemn, decorate cu cuie aparente, în chise. Un dulău de pază cu lanțul de gât și aspect fioros iese chelălăind vesel din cotețul lui și își întâmpină stăpânul agitând viguros din coadă. Tiberius îl scarpină afectuos între urechi, îi scoate o căpușă din blană și o strivește sub talpa sandalei, așteptând răbdător ca paznicul, puțin afumat, să descuie poarta în timp ce murmură niște scuze încâlcite. În sfârșit, cu un uruit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]