2,641 matches
-
mai contenesc, se aude o voce strigând înspăimântată: Zurük! Zurük!160 Valul atacatorilor este împrăștiat, nu mai există legături între grupe, plutoane, fiecare se gândește doar la viața lui. Un țipăt ascuțit și prelung, al unei ființe umane aflate în agonie, se împrăștie trist peste locul încleștării plin cu chemările jalnice ale muribunzilor. Apoi, se lasă liniștea. Numai vântul glacial alunecă ca o umbră nevăzută peste câmpul bătăliei. În tăcerea nefiresc de adâncă, Marius ajunge să audă în urechi zvâcnetul ritmic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un disc și de la primele acorduri Marius tresare plăcut surprins. Serenada lui Schubert. Își încleștează mâinile într-un ultim efort care să-l mențină deasupra acelui hău rece în care se afundă cu fiecare minut care trece. Trăiește deja în agonie. Se prăbușește în abis și nu mai poate să se ridice. Își aude respirația sacadată, pulsul firav, mirosul sângelui care-i iese printre dinți. Totul devine ca un vis în alb și negru. Prin fumul țigării atârnată de buze, privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
faptul că statele au recurs la instituții pe toată durata războiului rece poate explica de ce această perioadă prelungită de tensiune dintre Est și Vest nu s-a terminat cu o „explozie”. Iată și cum au subliniat unii autori perioada de agonie a războiului rece: „Modul în care au reacționat guvernele... a fost profund condiționat de existența instituțiilor internaționale. Europa era un mediu cu densitate instituțională mare, în care așteptările șefilor de stat erau modelate de regulile, de practicile instituțiilor și în
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
cîțiva zeci de kilometri de tine, voi ființa mai departe În cea mai iluzorie profesiune, căutînd să mă conving mereu că Împart dreptate, că mai e nevoie de mine, de cei cîțiva ca mine În societatea aceasta cenușie trăind o agonie fără sfîrșit, În care nimeni nu mai crede În nimic, descompusă Între minciună și neputință. Atunci cînd domnul Pavel va fi la cumpănă nu va mai putea fi salvat pentru că nu vor mai exista medicamentele trebuitoare, medicii vor scrie rețete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu litere de-o șchioapă pe perete "Nu sunt homosexual" și alte cuvinte pe care tînăra de 20 de ani le-a șters precaută. Lumea lui Riosse este, însă, încărcată cu ambiguitatea poeziei și a unei subtile damnări, a unei agonii în care se află pentru a spori puterea otrăvii o picătură de fericire. De unde vine Jorge Riosse? Direct din proza sud-americană înflorind monstruos a unui Carlos Fuentes, din povestirile-ecorșeuri crude ale lui Julio Cortazar, din fantasmagoriile de concert baroc al
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
e însă gol. Dumnezeu a murit, așa grăit-a Nietzsche. Iar lista marilor decese, reale sau anunțate, crește de-atunci fără încetare, noul veac e al ferparelor. Sîntem într-un doliu permanent. Moarte ideologiile, sfîrșită istoria, cartea și cititul în agonie, scrisul în bernă, literatura pe catafalc. Și-am fi veniți aici, e un al doilea risc, pentru a ține discursuri funebre. Pesimiste sau optimiste, după temperament -, iar din această altă dilemă nu putem ieși, nici măcar prin cer. "Optimiștii sînt imbecili
Viitorul lui Don Quijote by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8371_a_9696]
-
să-și încheie călătoria în Italia, iar impresiile despre orașul care l-a fascinat se transformă într-un ghid original pentru călători timp de mai multe decenii. Spiritul "fin de siecle" își găsește corespondentul într-o Veneție etalându-și fastul agoniei, ea transpare în cărțile ce i le dedică jurnaliști și prozatori astăzi aproape uitați și reeditați, ca Jean Lorraine sau Maurice Barres. Pentru Henri de Régnier, care a locuit aici între 1889 și 1924, orașul a devenit o parte din
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
vreunui erou, jalnici să fie, iar la nuntă cheflii; și daca s-ar putea să nu mai stea drepți și la rând, soldățește, că doar disciplina dramatică se deosebește de cea de la cazarmă. Un erou zelos asudă în fața scenei în agonia ceasurilor din urmă; iar tovarășii lui de luptă, chip și seamă, pe cari el îi conjură cu limbă de moarte să-l răzbune și să scape patria de vrăjmași, voinicii lui, stă drepți la linie, fără să-l asculte, și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
calitatea de aliata a Poloniei, așa cum fusese întotdeauna în trecut, doar dacă reușea să restabilească ordinea și liniștea în Imperiu. El vedea, însă, această perspectivă ca fiind foarte puțin probabilă, deoarece Imperiul Otoman ajunsese, deja, într-o avansată stare de "agonie". De aceea, "la chute de cet état, tôt ou tard pârâit immanquable" (s. Ven.C.)185. Viziunea să asupra evoluției acelui proces constă în faptul că nu era accelerat de forțe externe, ci de cele centrifuge, reprezentate "des Pachas entreprenants
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
am convins." "Cu toată proba furculiței, zise Micu, mulți au murit. Cunosc un caz, reluă el când Matilda se întoarse, erau doi prieteni și unul îl invită pe celălalt la masă. După câteva ore, cel care fusese invitat intră în agonie. Prietenul vine la patul lui și agonicul, simțind că moare, îi zise "...Scumpul meu prieten, eu mă duc, dar am sufletul încărcat... Știi, atunci când ți-a ars casa... eu i-am dat foc... Și când ai primit lovitura aceea la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Doar știți și fără asta că sînteți nevinovată." "Pot să vă răspund, procesul nu ar fi al meu și al lui Victor, ci al lui, al fostului meu bărbat, care zace acum în nămeți, pe o stâncă, mort sau în agonie, stâncă pe care ar fi vrut să ne arunce el pe noi doi. Mort sau viu, are dreptul la un proces. Să nu creadă că l-am condamnat noi, să scăpăm de el, ci s-a condamnat singur, iar pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în atitudinea lui Lyttle, în felul în care-și ținea corpul, capul. Adevărul era că folosirea zilnică a cunoștințelor de Semantică Generală dădea o astfel de atitudine majorității oamenilor. Dar aici se afla omul căruia Mașina Jocurilor îi încredințase, în agonia morții, acea parte din sistemul uriaș al computerului care era... Însăși esența sa! Și acum, de la același individ, o afirmație cu un scop bine determinat. Explicația legată de misterul lui Dan Lyttle trebuia să mai aștepte. În momentul de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
și distrugere mai cumplit decât ciuma din vremea lui Țepeș-Vodă. Bucureștiul ăsta care nu ne respecta, cu locuitorii lui obraznici care nu ne recunoșteau, își merita soarta. Împreună cu necunoscutul meu, l-am fi pus la pământ, i-am fi contemplat agonia, de sus, de la Văcărești sau din câmpiile Dămăroaiei, privindu-l cum scuipă ultimele particole de viață. Tocmai când selectam catastrofele, am auzit un zgomot pe hol. Se-apropiau niște pași, sunetul cădea limpede, ca un clămpănit pe ciment. Am stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la désolation et dans l’angoisse, mais aussi dans une jubilation qui n’appartient qu’à nous. Jamais nous n’avons eu à montrer plus de courage, surtout si l’on accepte l’idée que la littérature est entrée en agonie. Notre langue s’est épuisée dans l’idée qu’elle a d’elle-même, telle que l’avaient perpétuée quatre siècles d’alliance entre le politique et le littéraire. Elle n’a plus de miroir humaine ni de ciel. Nous sommes
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
că, prinde putere deodată și începu să strige grozav. Familia imperială alergă iute lângă dânsa; însă, prințesele fură depărtate de la acest spectacol spăimântător. În fine Catarina dete un țipăt plângător, ce fu auzit în apartamentele vecine, și muri după o agonie de treizeci și șapte ore. Vom mai adauge numai atâta că maiorul Masson, francez de naștere și om, de o mare fineță, ca ofițer al marelui duce Alexandru, a asistat la agonia Catarinei celei Mari. Memoriele sale n-au apărut
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
auzit în apartamentele vecine, și muri după o agonie de treizeci și șapte ore. Vom mai adauge numai atâta că maiorul Masson, francez de naștere și om, de o mare fineță, ca ofițer al marelui duce Alexandru, a asistat la agonia Catarinei celei Mari. Memoriele sale n-au apărut decât la 1801, după ce s-a întors în Franța. [29 martie 1881] [ "HABEMUS PAPAM... "] Habemus Papam. Cu ocazia dezbaterii bugetului Consiliului de Miniștri d. N. Fleva, marele om, a propus în sfârșit
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și, vorbind de sine însuși ca și cum n-ar mai trăi, el adause: "Împăratul zice adio Moscuei ". Împăratul mai trăi câteva ore, păstrîndu-și mintea întreagă, prescriind oarecari demersuri și încurajînd pe ai săi. Pe când, după invitația sa, preotul cetea rugăciunile de agonie, împăratul îl ascultă cu o mare atențiune. El făcu adeseori semnul crucii și în fine își apăsă buzele pe crucea din mâna preotului. Nemaiavând forțe de a se exprima prin cuvinte, el arată preotului, printr-o ultimă privire, pe împărăteasa
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și lipsei de minte? S-a glumit de-o mie de ori asupra ordinei morale și s-au ridicat diviziunea intereselor de limbă și naționalitate, diferența de amintiri istorice, la înălțimea unui principiu permanent! Se declară că Turcia e 'n agonie, sub antagonismul raselor cari-o compun, și se imaginează cu toate acestea un mic stat pe harta Europei care va cuprinde în sine exact aceleași principii de diviziune și de moarte. Ar fi fost mult mai simplu de a urma
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
dispus, dictase înainte de amiazăzi mai multe hârtii diplomatice; masa sa era plină de elaborate destinate pentru sesiunea delegațiunilor; de la 1 la 2 după amiazi lucrase încă împreună cu un șef de secție. La 2 și jumătate simți strângeri de inimă. O agonie scurtă, plină de dureri, începu: el espiră în jețul său, dând strigăte nearticulate de durere. Baronul Carol de Haymerle a fost născut în Viena la 7 decemvrie 1828, era însă de origine dintr-o veche familie nobilitară din Stiria, care
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
devine din nou foarte serioasă. Au urmat serii de concerte în America și Europa, culminând cu prestația de la Woodstock (vezi) din august 1969, unde, la un pas de un eșec lamentabil (fiind sub influența drogurilor), a reușit să anime audiența. Agonia și extazul au marcat ultima parte a carierei și a dependenței de alcool și heroină. Apariția ultimului ei LP, Pearl, a adus cel mai mare succes comercial din cariera artistei (acesta include celebrul hit "Me and Bobby McGee"). Se întâmpla
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
din jungla insulelor Pacificului făcea cavaleria nepotrivită, așa că militarii au renunțat la cai și s-au folosit mai mult de aruncătoare de flăcări și arme bazooka, în calitate de desant marin. Mailer foloseșe experiența acelor zile pentru a descrie eforturile și dificultățile, agonia resimțită de un grup de personaje aparținând unui pluton de recunoaștere implicat în luptele împotriva japonezilor în Pacificul de Sud în romanul său de război, The Naked and the Dead. Norman Mailer și-a manifestat revolta împotriva conformismului a ceea ce
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de credință, de recunoștință și de milă a unui popor Îndărătnic, trădarea unui ucenic, lepădarea altuia, frica Apos‑ tolilor care au fugit temători din grădina Ghetsimani lăsându‑l pe Domnul singur, apoi insultele, lovirile, flagelările, răs‑ tignirea, cuvintele zeflemitoare, chinurile agoniei și moartea sângeroasă, toate s‑au Întâmplat atunci iar acum le privim cu ochii credinței și ne Îndurerează sufletele. Groaznicele suferințe ale Domnului Hristos n‑au fost ceva năprasnic, surprinzător sau intempestiv și nu constituie simple fapte impuse cu o
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
noastră. Atunci când suntem tulburați de boală, Încercare, necaz, putem medita la faptul că Hristos a trecut printr‑o durere mai gravă și mai profundă decât oricare alta pe care am suferit‑o sau vom suferi‑o noi vreodată. A suferit agonia crucificării. Compasiunea, compătimirea este așadar unul dintre răs‑ punsurile divine la suferința omului. Sfântul Apostol Pavel o afirmă În mod explicit : „Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi În slăbiciunile noastre, ci ispitit Întru toate după
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de Suroj (1914‑2003) Compătimirea și Îngrijirea bolnavilor 105 următoarele rânduri, deosebit de patetice și răscolitoare de suflet : „La Începutul războiului, practicam medicina la secția de chirurgie a unui spital de campanie și pe secția mea se afla un soldat În agonie. Îl asistam În timpul zilei. Dar, Într‑o seară, m‑am apropiat de el, l‑am privit și mi‑a devenit clar că nu mai avea mult timp de trăit. Îl Întreb : «Cum te simți ?ă Se uită la mine cu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
finalul Luceafărului, fata fericită alături de iubitul ei descoperă că numai ei doi, fără lumina divină, hyperionică, nu-și poate găsi cu adevărat norocul, ora de iubire spre care Luceafărul-geniu năzuise. Părintele Stăniloae invocă sentința lui Pascal: "Iisus va fi în agonie până la sfârșitul lumii". Noica a intuit "mizeria" răcelii hyperionice din finalul poemului, deși răceala lui e încă o surdă suferință. De altfel, George Munteanu a atras atenția că Eminescu a rămas nemulțumit de finalul poemului, că intenționa să revină asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]