6,939 matches
-
împotriva unui membru deviant, deosebit de ceilalți membri ai grupului. Apropierea evidentă dintre cei doi termeni a condus treptat către utilizarea lor cu sens sinonim, deși există multe voci care susțin distincția dintre ei. Dan Olweus, cercetător norvegian specializat în studiul agresiunii manifestate de copiii de vârstă școlară, folosește mobbing și bullying cu același sens și definește conceptul în „Victimizarea în rândul copiilor școlari” ca fiind expunerea unei persoane în mod repetat și pe o perioadă îndelungată de timp la acțiuni negative
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
desfășurat-o cu pacienți grav afectați de mobbing, care prezentau simptomele sindromului de stres posttraumatic (PTSS) și depresie profundă. Leymann a respins termenul de bullying, preluat de cercetătorii englezi și australieni, considerând că esența mobbing-ului rezidă în caracterul subtil al agresiunii și lipsa abuzului fizic, ceea ce se apropie de bullying-ul indirect (Olweus) și nu de sensul deja propriu al bullying-ului direct, strâns legat de violența fizică. În prezent, majoritatea cercetătorilor europeni și americani folosesc termenul de mobbing, pe când cei englezi preferă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
depresie și anxietate manifestate de angajații expuși mobbing-ului. Apoi, pornind de la convingerea că mobbing-ul este, în esență, un fenomen puternic subiectiv (o persoană supusă acțiunilor agresive este hărțuită numai în măsura în care ea se percepe agresată; în plus, ea reacționează/interpretează aceste agresiuni în funcție de o serie de trăsături personale), studiul a încercat să clarifice rolul jucat de inteligența emoțională în dinamica hărțuirii psihologice. Nu în ultimul rând, pentru a înțelege cât mai bine modul în care victimele fac față mobbing-ului, a fost surprinsă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
pentru o cât mai bună adaptare la contextul și obiectivele cercetării: itemii, original concepuți pentru a identifica situațiile de mobbing sever, în care victimele prezentau traume psihologice și psihosomatice grave, au fost adaptați la populația activă profesional. Practic, actele de agresiune descrise au avut intensitate și gravitate mai reduse; a fost introdus elementul subiectiv, percepția presupusei victime asupra evenimentelor, având în vedere că personalitatea țintei și mediul social (organizațional) în care are loc hărțuirea funcționează ca filtre ce afectează interpretarea evenimentelor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
personalitatea țintei și mediul social (organizațional) în care are loc hărțuirea funcționează ca filtre ce afectează interpretarea evenimentelor; au fost eliminați itemii referitori la hărțuirea sexuală (considerată o temă distinctă și care nu a constituit obiectul cercetării noastre) și la agresiunea fizică (cu caracter excepțional la locul de muncă). Această modificare a fost necesară cu atât mai mult cu cât organizația în care s-a desfășurat studiul manifestă o preocupare deosebită pentru angajații proprii, aceștia fiind bine informați asupra drepturilor și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
coping se intensifică și el. Aplicarea corelației Pearson a demonstrat existența unei corelații pozitive puternice (0,494 la 0,01) între cei doi factori. Așadar, prin automotivare și recunoașterea emoțiilor, inteligența emoțională contribuie la mobilizarea resurselor interne de luptă împotriva agresiunii exterioare. Conform ipotezei a cincea, dacă se face mai mult apel la coping, atunci nivelul de stres este mai scăzut și invers. Coeficientul de corelație Pearson (- 0,254 la pragul de semnificație 0,05) demonstrează existența unei relații invers proporționale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
raportat un nivel de hărțuire mai mare decât cei cu studii universitare. 4. Concluzii Intervenția mobbing-ului conduce la apariția manifestărilor tipice pentru stres, anxietate și depresie în rândul victimelor hărțuirii psihologice. Inteligența emoțională a victimelor se dovedește neputincioasă în fața acestei agresiuni, dar contribuie direct și indirect, prin mobilizarea împotriva stresului, la reducerea efectelor sale negative. Strategiile de coping, și ele eficiente în fața efectelor de ordin subiectiv ale hărțuirii, nu reușesc să influențeze dinamica mobbing-ului. Una dintre cele mai importante concluzii ale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
întâlnirilor interne: întâlnirile dintre angajați sunt organizate în mod frecvent, indiferent de proiectele la care lucrează sau de departamentele în care aceștia își desfășoară activitatea. Aceste întâlniri pot prilejui însă, în diverse circumstanțe, încercări de monopolizare a discuțiilor, de învinuiri, agresiuni etc. Un control cu discernământ al acestor întâlniri poate reduce incidența situațiilor problematice care pot ulterior degenera în mobbing. implicarea managementului în rezolvarea neînțelegerilor/conflictelor: divergențele dintre angajați trebuie rezolvate rapid de către management. Intervenția trebuie să fie axată pe probleme
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
care părțile implicate în conflict simt tensiunea sau anxietatea; acum conflictul devine personalizat pentru indivizii sau grupurile implicate; conflictul manifest - comportamentul observabil destinat a zădărnici încercările celeilalte părți implicate în urmărirea scopurilor sale este cea mai evidentă formă de conflict; agresiunea deschisă ilustrează conflictul manifest; în această etapă, conflictul trebuie rezolvat sau folosit în mod constructiv pentru ca eficiența organizației să nu fie compromisă; consecințele - reflectă situația de după soluționarea conflictului sau după suprimarea lui, efectele pe care conflictul le-a produs și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
printr-un mod mai „agresiv” de abordare a situațiilor conflictuale, în corelație cu trăsăturile proprii de personalitate. Lipsa acestor politici de personal determină apariția unor tensiuni interioare, care mai apoi se pot exterioriza prin comportamente agresive, nefiind vorba neapărat de agresiune fizică, ci mai degrabă de una verbală. Acest stil de abordare a conflictelor este total neproductiv, întrucât, mai ales când cealaltă persoană implicată recurge tot la un astfel de stil, poate duce la escaladarea conflictului și la ruperea definitivă a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
mai ales când cealaltă persoană implicată recurge tot la un astfel de stil, poate duce la escaladarea conflictului și la ruperea definitivă a relațiilor dintre cei doi. De asemenea, în cazurile mai grave, pot interveni o serie de forme de agresiune fizică și verbală care nu fac decât să agraveze situația. În cadrul unui grup, cum este cazul grupurilor de muncă, o astfel de abordare a conflictului duce la grave tulburări ale activității grupului și la concentrarea atenției în direcția protagoniștilor. Spre
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
că este necesară o formare a copiilor și a părinților acestora, în spiritul valorilor democratice și al drepturilor copilului, care să-i ajute să înțeleagă că pot să-și exprime păreri proprii ,că pot lua atitudine împotriva unor abuzuri sau agresiuni neplăcute provocate de unii adulți asupra copiilor, sau pot cere ajutor și protecție .În acest scop, mi-am propus derularea proiectului ,, Drepturile copilului “. 51 OBIECTIVE DE REFERINȚĂ VIZATE: Domeniul Limba și Comunicare -Să participe la activitățile de grup, inclusiv la
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
milițian și un securist din Șoarș ajung să se Încaiere (p. 302), acest „sport”, evident extraprofesional, fiind practicat și Între angajații aceleiași instituții. Într-un alt caz un plutonier-major, protejat de șeful direct, Îl Înjură pe un colonel (p. 135), agresiunile verbale fiind de altfel frecvente. Cei mai bine pregătiți cred că ceilalți sînt buni de vînzători „la Aprozar” (p. 72). Cetățenii obișnuiți au parte și ei de violențe, chiar În afara orelor de program: un securist bate un șef de tren
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
românești: „manipularea proprietății”, „inventarea conflictului social”, „distrugerea și Înlocuirea elitei” și „manipularea stilului de viață”. „Manipularea proprietății”, analizată În secțiunea a treia, „Construcția și deconstrucția proprietății rurale”, este procesul prin care țărănimea este obligată, În urma unor măsuri violente (legislație defavorabilă, agresiune fizică, constrîngeri de ordin material), să renunțe treptat la proprietatea asupra pământului și asupra uneltelor de lucru. În felul acesta țăranul este lipsit de principala sa sursă de venit, devenind dependent de „statul paternalist”, care Își arogă dreptul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
al puterii și dacă Bucureștiul a ținut seamă de aceste informații În deciziile luate? O altă Întrebare la care s-a răspuns a fost: În ce măsură se baza politica externă a Bucureștiului pe armată? Era aceasta pregătită să facă față unei agresiuni care putea veni din orice parte, cu excepția frontierei cu Iugoslavia? Se putea baza România pe sprijinul lui Tito sau al Occidentului? Cartea are metodă. Pornește de la motivații, mai precis de la ideea lui Mark Kramer, autorul articolui „The Prague Spring and
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lui Alfred Adler privind lupta dintre eu și supra-eu sau prin cele ale lui Freud despre sexualitatea infantilă, fenomenele de introversiune și extroversiune, cu adaptarea activă sau pasivă la lume. Instinctele vieții și ale morții, mecanismul de apărare sau de agresiune stau în relație cu știința viselor și cu mecanismele psihice ale defulării, tratate cu numeroase exemple din opera lui Shakespeare, Thomas Mann, Gide, O’Neill, Pirandello, Kafka, Dostoievski. Psihologia funcțională a lui Brentano, fenomenologia lui Husserl, psihologia vitalistă a lui
MARGINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288016_a_289345]
-
de mult avânt, dar cu atât de puține informații și cu atât de puțină planificare prealabilă. Mai mult, pare să fie un proiect irațional, sortit să nu răspundă nici așteptărilor creatorilor săi, nici nevoilor materiale și sociale ale victimelor neajutorate. Agresiunile strămutării forțate au fost accentuate de obiceiurile autoritare adânc Înrădăcinate ale birocrației și de haosul În care s-a desfășurat campania. Totuși, nu aceste neajunsuri administrative și politice au reprezentat principala cauză a eșecului. Nici dacă această campanie ar fi
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
semnată de Rudolf Rybiczka. Cei de la I. militează, la început mai timid, apoi din ce în ce mai înflăcărat, pentru românism (un românism care să nu însemne întoarcere la sămănătorismul antebelic), naționalism, specific național în artă (opus libertinajului), religiozitate și morală, ca arme împotriva agresiunii alogenilor, dar și ca singură modalitate de mântuire. Țara, pământul natal, ciobanul, haiducul, cât și Legiunea și Căpitanul, cântecul și poezia legionare sunt mereu aduse în discuție, fiind văzute ca unice valori ce pot mântui neamul. Mircea Streinul definea poezia
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
respectivului teritoriu. Amenințarea unei națiuni, de a face uz de forță militar), fie ea nuclear) sau convențional), este cu preponderent) un mijloc de a afecta comportamentul extern al altui stat, de a descuraja un stat de la a-și face din agresiune un scop în sine, si de a veni în întâmpinarea agresiunii, în condițiile în care disuadarea ar da greș. Disuadarea, fie c) se face prin intermediul ap)r)rii sau prin acela al descuraj)rii, este mai usor de realizat decât
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
militar), fie ea nuclear) sau convențional), este cu preponderent) un mijloc de a afecta comportamentul extern al altui stat, de a descuraja un stat de la a-și face din agresiune un scop în sine, si de a veni în întâmpinarea agresiunii, în condițiile în care disuadarea ar da greș. Disuadarea, fie c) se face prin intermediul ap)r)rii sau prin acela al descuraj)rii, este mai usor de realizat decât ,,impunerea”, pentru a folosi un termen adecvat, inventat de Thomas C.
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
libert)ții, pentru noi înșine sau pentru posteritatea noastr). Ins) uniți cu alte națiuni libere, le putem face pe toate, sau chiar mai mult ... Putem pune în mișcare o putere menit) s) descurajeze, suficient de puternic) pentru a preîntâmpina orice agresiune și, în ultim) instant), putem contribui la crearea unei lumi a domniei legii și a liberei alegeri, f)când că lumea r)zboiului și a coerciției s) dispar)” (23 iulie 1962). Similare vor fi și beneficiile unei uniuni americano-europene. Câțiva
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
nu un r)zboi. Astfel, Kissinger l-a avertizat pe ambasadorul israelian, Dinitz, în toamna anului 1973, ,,s) nu acționeze preventiv”. Iar ambasadorul nostru, Keating, a subliniat avertismentele, spunând israelienilor c), dac) ei atac) primii, în lipsa unei dovezi irefutabile a agresiunii arabe, se vor lupta de unii singuri (Stoessinger 1976, p. 179). Statele Unite nu au fost capabile s) previn) r)zboiul dintre israelieni și arabi. Ele au ținut în frâu r)zboaiele, încurajând p)rțile c)tre o înțelegere. În cazul
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
probabil, iar operațiunile ar putea să se dezvolte și către frontiera noastră de nord cu Polonia și Rusia“30. În acest context, autoritățile de la București au sondat opinia Varșoviei în privința extinderii alianței militare dintre cele două state și împotriva unei agresiuni dinspre vest, făcând-o operabilă atât în cazul unui atac german asupra Poloniei, cât și al unuia maghiar împotriva României 31. Refuzul Poloniei a complicat și mai mult situația politică în care se găseau cele două state la începutul anului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Assisted by Margaret Lambert, Ph.D., Third Series, Volume IV, 1939, London, His Majesty’s Stationary Office, 1951, documentul nr. 395, p. 366-367 (în continuare D.B.F.P.). înțelegere cu guvernul polonez în vederea aplicării clauzelor din tratatul bilateral și în cazul unei agresiuni germane, iar statele care făceau parte din Înțelegerea Balcanică să-și garanteze reciproc frontierele. Halifax a refuzat un răspuns imediat, însă a promis că îl va informa în acest sens pe primul ministru și Cabinetul britanic și că o poziție
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Londrei de a se pune de acord cu Parisul înainte de a se lua o poziție oficială 44. În același timp, ambasadorul britanic de la Moscova, Sir William Seeds, era însărcinat să întrebe guvernul sovietic dacă va oferi sprijin României împotriva unei agresiuni germane asupra ei, în cazul în care aceasta îl va cere Moscovei 45. În plus, ministrul de externe britanic îi informa imediat pe ambasadorii britanici de la Varșovia, Ankara, Atena și Belgrad despre conținutul discuțiilor sale cu Tilea, cerându-le să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]