3,926 matches
-
din cadrul Conferinței dezarmării și a părăsit Liga Națiunilor. Astfel, Conferința dezarmării se încheia cu un eșec. Totuși în urma dezbaterilor care au avut loc în cadrul acestei conferințe s-a născut un nou instrument de securitate reprezentat de așa numita definiție a agresorului. Aceasta a fost propusă de reprezentantul sovietic Litvinov. Titulescu a susținut încă de la început această propunere sovietică: „Suntem la Geneva în una din acele dimineți cenușii care caracterizează așa-zisa primăvară a acestui oraș. Deodată, Litvinov se ridică și propune
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
propusă de reprezentantul sovietic Litvinov. Titulescu a susținut încă de la început această propunere sovietică: „Suntem la Geneva în una din acele dimineți cenușii care caracterizează așa-zisa primăvară a acestui oraș. Deodată, Litvinov se ridică și propune o definiție a agresorului care, orice ar spune adversarii, este cea mai bună din cele care au fost date până astăzi. Nu știu să joc tenis dar am simțit că o minge atinge racheta mea de om politic. Am aruncat-o imediat înapoi spunând
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
de reprezentanții Uniunii Sovietice. În acest sens, el arăta că: „Prin teritoriu trebuie să se înțeleagă teritoriul asupra căruia un stat își exercită de fapt autoritatea“. La 3 iulie 1933 a fost semnată la Londra prima Convenție de definire a agresorului, de către reprezentanții Uniunii Sovietice, României, Poloniei, Estoniei, Letoniei, Turciei, Iranului și Afganistanului sub forma unui pact regional de neagresiune. A doua Convenție, în termeni identici, a fost încheiată la 4 iulie 1933 între reprezentanții Uniunii Sovietice, Micii Înțelegeri și Turciei
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
la 4 iulie 1933 între reprezentanții Uniunii Sovietice, Micii Înțelegeri și Turciei care fiind semnată sub forma unui pact general de neagresiune era deschisă tuturor statelor spre aderare. Convențiile de la Londra stipulau în articolul 2 că „va fi recunoscut ca agresor, într-un conflict internațional, sub rezerva acordurilor în vigoare între părțile în conflict, statul care cel dintâi va fi comis una din acțiunile următoare: declarație de război altui stat; invazie prin forțele sale armate, chiar fără declarație de război, a
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
sau protecție“30. În articolul 3 se preciza că „nici o considerație de ordin politic, militar, economic sau de altă natură nu va putea servi drept cauză sau justificare a agresiunii prevăzute la articolul 2“31. Convențiile de la Londra stabileau exact agresorul și cazurile de agresiune. Considerăm că prin semnarea acestor convenții, Uniunea Sovietică recunoștea implicit granița comună cu România existentă la acea vreme, adică râul Nistru. În sprijinul acestei informații aducem și declarația lui Litvinov din iulie 1933: „Știu că semnând
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
A defini cu precizie agresiunea ca fapt pur și simplu, independent de orice considerație teoretică; a preciza cu grijă noțiunea teritoriului asupra căruia agresiunea nu s-ar putea exercita, a se angaja cu fermitate de a nu face operă de agresor, oricare ar fi rațiunile de ordin internațional sau intern care ar putea-o justifica, însemnează a substitui vagilor aspirațiuni de ideal, care au stăpânit până astăzi eforturile națiunilor și ale conducătorilor lor, o bază practică și solidă care constituie punctul
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
cu Uniunii Sovietice“. Articolul 1 al Tratatului de asistență mutuală care trebuia semnat, prevedea: „Asistență mutuală în cadrul Societății Națiunilor (ca de ex. în tratatul cehoslovac sau francez) care să nu vizeze în mod special un stat ci în general orice agresor european“59. Articolul 1 viza orice agresor european dar implicit era avută în vedere, în Ioan Scurtu (coord.), Constantin Mocanu, Doina Smârcea, Documente privind istoria României între anii 1918-1944,primul rând, Germania. Aducem ca argument în sprijinul afirmației de mai
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
de asistență mutuală care trebuia semnat, prevedea: „Asistență mutuală în cadrul Societății Națiunilor (ca de ex. în tratatul cehoslovac sau francez) care să nu vizeze în mod special un stat ci în general orice agresor european“59. Articolul 1 viza orice agresor european dar implicit era avută în vedere, în Ioan Scurtu (coord.), Constantin Mocanu, Doina Smârcea, Documente privind istoria României între anii 1918-1944,primul rând, Germania. Aducem ca argument în sprijinul afirmației de mai sus declarația lui Titulescu către Ramsey Mac
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
I.Ciupercă, Europa în derivă (1918 1940 ). Din istoria relațiilor internaționale, Articolul 1 prevedea „Asistența mutuală în cadrul Societății Națiunilor (ca de ex. în tratatul cehoslovac sau francez) care să nu vizeze în mod special un stat, ci, în general, orice agresor european”. Era vizat orice agresor european, dar implicit era avută în vedere, în primul rând, Germania. Facem această afirmație bazându-ne pe declarația ministrului de externe român către Ramsey Mac Donald și Anthony Eden din 1935, conform căreia tratatul trebuie
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
1918 1940 ). Din istoria relațiilor internaționale, Articolul 1 prevedea „Asistența mutuală în cadrul Societății Națiunilor (ca de ex. în tratatul cehoslovac sau francez) care să nu vizeze în mod special un stat, ci, în general, orice agresor european”. Era vizat orice agresor european, dar implicit era avută în vedere, în primul rând, Germania. Facem această afirmație bazându-ne pe declarația ministrului de externe român către Ramsey Mac Donald și Anthony Eden din 1935, conform căreia tratatul trebuie să fie „astfel făcut încât
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
acestui conflict, aceasta a susținut tacit poziția Italiei, datorită dorinței englezilor și a francezilor de a-și asigura sprijinul Italiei contra Germaniei 101. La 7 octombrie 1935, în cadrul Consiliului Societății Națiunilor, s-a stabilit, în unanimitate, că Italia era statul agresor, iar la 10 octombrie 1935 Adunarea Genarală a adoptat o rezoluție care stipula aplicarea unor sancțiuni economice împotriva statului italian. A fost creată „Conferința statelor membre pentru aplicarea art.16 din Pactul Societății Națiunilor” sau „Comitetul celor 18” denumit și
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
octombrie 1935, a unui embargo selectiv contra Italiei, fiind excluse fierul, oțelul, cuprul și petrolul 102. Neputința Societății Națiunilor de a rezolva această criză a determinat adoptarea, la 4 iulie 1936, a unei rezoluții prin care erau ridicate sancțiunile impuse agresorului italian, începând de la 15 iulie 1936, decizie adoptată, la 6 iulie 1936, cu unanimitate de voturi de către „Comitetul celor 18“. Însă acest embargo a avut mai degrabă un caracter formal, deoarece Marea Britanie a refuzat să blocheze Canalul de Suez și
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
de către aceștia a unirii Basarabiei cu România 34. Însă nu era o recunoaștere de jure a acestei uniri de către Uniunea Sovietică. 32 Nicolae Titulescu , op. cit. , p. 511. 33 Lucian D. Predescu, Concepția lui Nicolae Titulescu în problemele dezarmării și definirii agresorului, în Mari figuri ale diplomației românești . Nicolae Titulescu , (coord. Aurel Dumaă, București , 1982, p. 160. 34 Nicolae Titulescu, Politica externă a României (l937Ă , (editori: George G. Potra, Constantin I. Turcu, Ion M. Opreaă, București, Editura Enciclopedică, 1994, p.112. 25
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
A defini cu precizie agresiunea ca fapt pur și simplu independent de orice considerație teoretică, a preciza cu grijă noțiunea teritoriului asupra căruia agresiunea nu s ar putea exercita, a se angaja cu fermitate de a nu face operă de agresor, oricare ar fi rațiunile de ordin internațional sau intern care ar putea-o justifica înseamnă a substitui vagilor aspirațiuni de ideal care au stăpânit până astăzi eforturile națiunilor si ale conducătorilor lor o bază practică și solidă , care constituie punctul
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
ale conducătorilor lor o bază practică și solidă , care constituie punctul de plecare al unei întregi vieți noi“ 35. Considerăm că aceste convenții erau lipsite de însemnătate deoarece nu prevedeau sancțiunile pe care le-ar putea primi un stat considerat agresor. După venirea lui Hitler la putere în Germania la 30 ianuarie 1933, a crescut riscul declanșării unui război și, în același timp, îngrijorarea statelor mici și 35 Idem, Documente diplomatice, p. 554. 26 23 mijlocii în privința securității lor36. Franța și
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
111. 55 Armand Călinescu, Însemnări politice 1916 - 1939, (editor: Alexandru - Gheorghe Savu Ă, București, Editura Humanitas, 1990, p. 228. 56 Ibidem. 39 36 în situația în care unul dintre cele două state ar fi fost victima unui atac din partea unui agresor european, celălalt stat se angaja să deschidă negocieri în conformitate cu Pactul Societății Națiunilor. Însă tratatul nu avea o convenție militară , ceea ce ne face sa afirmăm că statele semnatare nu doreau sa-l pună în aplicare, ele vazând în acesta doar un
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
Considerăm că răspunsul poate fi desprins chiar din conținutul acestor prevederi. Articolul 1 prevedea „Asistența mutuală în cadrul Societății Națiunilor (ca de ex. în tratatul cehoslovac sau franceză care să nu vizeze în mod special un stat, ci, în general, orice agresor european”. Era vizat orice agresor european dar implicit era avută în vedere, în primul rând Germania 91 . Facem această afirmație bazându-ne pe declarația ministrului de externe român către Ramsey Mac Donald și Anthony Eden din 1935 conform căreia tratatul
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
desprins chiar din conținutul acestor prevederi. Articolul 1 prevedea „Asistența mutuală în cadrul Societății Națiunilor (ca de ex. în tratatul cehoslovac sau franceză care să nu vizeze în mod special un stat, ci, în general, orice agresor european”. Era vizat orice agresor european dar implicit era avută în vedere, în primul rând Germania 91 . Facem această afirmație bazându-ne pe declarația ministrului de externe român către Ramsey Mac Donald și Anthony Eden din 1935 conform căreia tratatul trebuie să fie „astfel făcut
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
sovieticii au semnat la Londra, la 3 și 4 iulie 1933, Convențiile pentru definirea agresiunii și a teritoriului. Definiția teritoriului a fost propusă de Nicolae Titulescu. Era pentru prima dată când se introduceau și se defineau precis noțiunile de agresiune, agresor și teritoriu în relațiile internaționale. Au fost prezentate tendințele de apropiere, după reluarea legăturilor diplomatice, dintre România și Uniunea Sovietică. Am subliniat faptul că după semnarea tratatelor de asistență mutuală franco - sovietic și cehoslovaco - sovietic, la 2 mai 1935, respectiv
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
a României 1918 - 1933, Iași, Editura Institutul European, 1993. 24. Potra George G., Pro memoria în “Adevărul literar și artistic”, anul XI, nr.605, 19 februarie 2002. 25. Predescu Lucian D., Concepția lui Nicolae Titulescu în problemele dezarmării și definirii agresorului, în Mari figuri ale diplomației românești. Nicolae Titulescu, (coord. Aurel Dumaă, București, 1982. 26. Pădureac Lidia, Relațiile româno - sovietice (1917 - 1934Ă, Chișinău, Editura Prut Internațional, 2003. 27. Retegan Mihai, Botoran Constantin, Otu Petre, Scurtu Ioan, Diplomația românească în anii 1929
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
de către aceștia a unirii Basarabiei cu România 34. Însă nu era o recunoaștere de jure a acestei uniri de către Uniunea Sovietică. 32 Nicolae Titulescu , op. cit. , p. 511. 33 Lucian D. Predescu, Concepția lui Nicolae Titulescu în problemele dezarmării și definirii agresorului, în Mari figuri ale diplomației românești . Nicolae Titulescu , (coord. Aurel Dumaă, București , 1982, p. 160. 34 Nicolae Titulescu, Politica externă a României (l937Ă , (editori: George G. Potra, Constantin I. Turcu, Ion M. Opreaă, București, Editura Enciclopedică, 1994, p.112. 25
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
A defini cu precizie agresiunea ca fapt pur și simplu independent de orice considerație teoretică, a preciza cu grijă noțiunea teritoriului asupra căruia agresiunea nu s ar putea exercita, a se angaja cu fermitate de a nu face operă de agresor, oricare ar fi rațiunile de ordin internațional sau intern care ar putea-o justifica înseamnă a substitui vagilor aspirațiuni de ideal care au stăpânit până astăzi eforturile națiunilor si ale conducătorilor lor o bază practică și solidă , care constituie punctul
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
ale conducătorilor lor o bază practică și solidă , care constituie punctul de plecare al unei întregi vieți noi“ 35. Considerăm că aceste convenții erau lipsite de însemnătate deoarece nu prevedeau sancțiunile pe care le-ar putea primi un stat considerat agresor. După venirea lui Hitler la putere în Germania la 30 ianuarie 1933, a crescut riscul declanșării unui război și, în același timp, îngrijorarea statelor mici și 35 Idem, Documente diplomatice, p. 554. 26 23 mijlocii în privința securității lor36. Franța și
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
111. 55 Armand Călinescu, Însemnări politice 1916 - 1939, (editor: Alexandru - Gheorghe Savu Ă, București, Editura Humanitas, 1990, p. 228. 56 Ibidem. 39 36 în situația în care unul dintre cele două state ar fi fost victima unui atac din partea unui agresor european, celălalt stat se angaja să deschidă negocieri în conformitate cu Pactul Societății Națiunilor. Însă tratatul nu avea o convenție militară , ceea ce ne face sa afirmăm că statele semnatare nu doreau sa-l pună în aplicare, ele vazând în acesta doar un
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
Considerăm că răspunsul poate fi desprins chiar din conținutul acestor prevederi. Articolul 1 prevedea „Asistența mutuală în cadrul Societății Națiunilor (ca de ex. în tratatul cehoslovac sau franceză care să nu vizeze în mod special un stat, ci, în general, orice agresor european”. Era vizat orice agresor european dar implicit era avută în vedere, în primul rând Germania 91 . Facem această afirmație bazându-ne pe declarația ministrului de externe român către Ramsey Mac Donald și Anthony Eden din 1935 conform căreia tratatul
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]