4,357 matches
-
văzu cu uimire că ușa era deschisă, în dreptul ei, o fâșie de lumina brazda coridorul. Grosvenor iuți pasul, dar se opri brusc în prag: în încăpere se aflau șapte tehnicieni din secția de chimie, printre care cei doi veniți în ajun la conferința lui. Aduseseră cu ei o sumedenie de aparate. Grosvenor văzu, printre altele, niște recipiente mari și o rețea întreagă de tuburi menite să le alimenteze cu substanțe chimice. Grosvenor își aminti de comportarea stranie a chimiștilor la conferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în perete, deschise robinetul și încuie repede ușa dulapului. Un parfum vag se răspândi în încăpere, amestecându-se cu efluviile chimice. Grosvenor porni spre ușă, fluierând încetișor, dar, când să iasă, fu oprit de unul dintre oamenii care asistaseră în ajun la conferința lui. - Ce naiba faci aici? - În curând n-o să mai simți nimic deosebit, îi răspunse Grosvenor, foarte calm. Asta face parte din programul meu de educare a personalului vostru. - Cine te-a rugat să ne educi? - Păi, domnule Maiden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în sufletul lui von Grossen un sentiment de scârbă față de sine însuși. - Crezi că va capitula? - Nu. Grosvenor nu se înșelase. A doua zi dimineață, la orele zece, apasa pe un buton care trimise curentul electric prin întrerupătorul instalat în ajun. De-a lungul și de-a latul navei, luminile începură să pâlpâie: era o versiune nexialistă a procedeelor hipnotice folosite de Rimi. Toți membrii expediției se pomeniră hipnotizați, fără să-și dea măcar seama. Grosvenor își puse în funcțiune "mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mă bornesc înaboi, spre oraș. Abia se ținea, mi-era să nu-mi bice jos de be cabră, am zis că-i criță. Nu părea să mai fie ceva de scos de la vizitiu. Îi transmise o comandă pentru cofetar, pentru Ajunul Crăciunului, când era invitat în două locuri, la familia Margulis și la Livezeni (încă nu se hotărâse ce să aleagă, nu trimisese răspuns) și-l concedie. Nu sperase prea mult de la el, iar speranțele, iată, nu-i fuseseră înșelate. Apoi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cămăruță cam îngustă, cu patru paturi de fier, dintre care numai două erau ocupate. Era aer închis și mirosea a sudoare și a dezinfectant. Într-unul din paturi îl recunoscu pe blond, cu ochii închiși, așa cum îl văzuse și-n ajun. Trebui să constate, necăjit, că n-avea prea multe speranțe de viață. Oare ar fi trebuit să-l însoțească ieri sau poate injecția cu ulei camforat fusese o greșeală? Uneori, din păcate, medicina nu e deloc știință, e mai mult
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sprijinit cu capul pe niște zdrențe și învelit cu o pătură cafenie, se uita către fereastra prin care abia pătrundea lumina, iar la câte-o adiere intrau să moară înăuntru și câțiva fulgi. Nu arăta așa de bine ca în ajun, îi crescuse un pic barba și obrazul părea, din cauza asta, murdar. Nu mai semăna deloc cu Iulia. Și parcă era mai supt la față. Întrebarea cu Dumnezeu îi plăcea foarte mult lui Nicu și era semn de mare prietenie din partea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
așa? Ești chiar gazetar? Bărbatul ori n-auzise, ori voia să tacă. Nicu îi studia încălțămintea colorată, acum îi deslușea mai bine dungile lila și pe cele verzi. Nu părea deloc solidă și se vedea că-i încă umedă, din ajun. Dormise îmbrăcat, ca vagabonzii. — Poate-ți dă o pereche de galoși de la Universu’. Cei mai buni sunt marca St. Petersburg, toți tinerii poartă din ăștia, au talpă dublă. Nicu îl luă de mână, cum făcea cu maică-sa când nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu maică-sa când nu prea știa ce se întâmplă cu ea. Îi luă și pălăria rotundă dintr-o găleată, o șterse puțin cu mâneca surtucului, mirându-se de unde a apărut. Așa cum îi povestise lui Jacques, știa sigur că-n ajun bărbatul n-avea nimic pe cap. Reuși să-l urnească, dar străinul parcă nu se trezise de tot. Bucătăreasa familiei Margulis le povestise băieților despre oameni care umblă-n somn, pe lună plină, ca și cum ar fi treji, merg pe acoperiș
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Boerescu. Desigur, e de prima pagină, cine n-ar dori să aibă exclusivitate într-o asemenea chestiune? Vin chiar eu, acuma. 6 După ce află cine este nou-venitul, sora cu șorț alb îl conduse pe Costache Boerescu lângă blondul adus în ajun. Femeii îi era milă de bietul băiat și simțea, din experiență, că n-are destul suflu vital, vis vitalis, și nici dorință de-a trăi, ca să scape. Adică principiul vital era, la el, tulburat ca apele de râu după ploaie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și de afacerea cu Mitropolitul Ghenadie. Și-aici era cât pe ce să reînceapă cearta, așa că primul redactor socoti oportun să schimbe vorba: — Ai văzut că bărbierii și frizerii cer să li se dea voie să lucreze în ziua de Ajun și de Crăciun, fiindcă altfel pierd o mulțime de clienți? Și, dacă nu li se permite, amenință cu greva! Ai mai pomenit grevă ca să n-ai zi liberă? Crezi c-ar fi un subiect de prima pagină? Întrebând, Procopiu îl
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
toate celelalte necazuri ale mele sunt mai mici și mai depărtate, ca atunci când te uiți, la operă, prin binoclul întors. 2 Din patul lui, lipit de al ei, doctorului i se auzea respirația egală. Dormea încă, obosit de călătoria din ajun. Rareori sforăia, ceea ce era una din marile lui calități, destule neveste își iau dormitor separat ca să poată dormi, fiindcă bărbații lor duduie ca trenul, toată noaptea. Agata se gândi la duduitul trenului până la Giurgiu, duminică, și la cel de întoarcere
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nostru, domnul Giuseppe, o să mai vină, e un om tare singur, dă lecții de chitară și mandolină, e foarte strâmtorat cu banii. Ți-ar face plăcere? Mi-ar face, poate pentru prima dată în noua mea lume. MIERCURI 24 DECEMBRIE Ajunul Crăciunului 1 P arcă aș fi pedepsită. Curățenia de ieri a fost caun război, comandat de mama și de la care papaa dezertat în mod laș, n-a venit acasă decât seara, destul de îngândurat. Ne-a spus că l-a întâlnit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Ușa de la intrare a fost descuiată? întrebă Costache doar ca să-și facă datoria. Cunoștea răspunsul. Văzuse, intrând, că ușa e cu încuietoare yale automată. La plecare, gazda îi ură „Crăciun fericit!“ și abia atunci își aminti Costache că diseară, de Ajun, a acceptat invitația familiei Livezeanu, iar mâine, ca să nu-și dezamăgească prietenii, dejunează în strada Fântânei. Curios, și el era distrat, ba poate că din același motiv cu avocatul, une jeune femme, numai că lucrul are urmări imprevizibile, când lucrezi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
era și ea părtașă la bolile cu care se lupta bărbatul ei. Fetița se arătă însă bucuroasă de oaspeți, îi sări de gât și-i spuse că a învățat să coasă. Înainte să plece, Agata lăsă cadourile pentru seara de Ajun la directoarea leagănului. 4 Lui Nicu i se păru că visează vocea ei bună, care, iată, îl scoate din somn cu binișorul: — Nicușor, mamă, eu mă duc la lucru, mai câștig un ban. Vine Crăciunul și lumea are încă de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
arată că noul musafir ne e drag la toți. Nu m-am îndrăgostit de el (deși zâmbetul lui e cel mai frumos din câte-am văzut), însă mi-e cumva ca un frate mai mare. A fost cel mai frumos Ajun de Crăciun al familiei Margulis. Dan Crețu i-a dat o mulțime de semne de prietenie frățiorului meu, Jacques a fost fericit și, înainte să aprindem lumânările din brad, îi străluceau ochii în întuneric, ca agatele. Acum îmi dau seama
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
hotelul și că un om bun se ocupă de soarta lui. Otto se dezbrăcă de tot și se spălă temeinic, apoi se băgă în pat, era rupt de oboseală. Mirosul de praf contra insectelor era parcă mai puternic decât în ajun. Își tocise tălpile și-și pierduse un blacheu mergând să întrebe din biserică în biserică unde e mai mult de lucru și unde poate câștiga mai bine, dar pretutindeni primise același, mereu același răspuns: lucrările încep în iulie, cel devreme
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
médecin qui l’a dit, spuse Alexandru, făcând aluzie la fratele lui, căruia i se spunea deja, în familie, medicul. Dan îi urmărea cu atenția unuia care asistă la o pantomimă. Era vioi și părea ceva mai binedispus decât în ajun. — Nu știu nici eu, doamnă, aș vrea să vă pot răspunde. Ce zi e azi? Mi-ar trebui un calendar... — Sâmbătă. — A, mi-era teamă că trebuie să fiu la serviciu. Sau nu, chiar trebuie, mi se pare, o să vă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dacă l-ar fi ales pe el? N-ar fi fost mai fericită? Și ce s-ar fi întâmplat cu viața lui dacă Iulia... — A venit popa de la biserica Icoanei, anunță plutonierul de la ușă. Se sculă să-l primească. În ajun, când, dacă e s-o spunem pe-a dreaptă, puțină lume s-a ostenit prin viscol, la biserică, Epiharia, care-i cunoaștea după nume sau măcar după chip pe toți enoriașii, s-a mirat să vadă că apare un om distins
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vremi denante Auzi duioasă veste, Că-n castel de diamante Cea mai mândră fată este; Ochi de - albastru întuneric, Ce lucesc adânc, chimeric, Ca d-iubire două basme; Dară corpul ei eteric Nesimțit, ca de fantasme. De vei merge în ajunul Mult senin din anul nou, Pe când cerul se deschide La al lumilor ecou, Atunci ea vine asemeni Pintre stîncele de cremeni, Lângă lacul de smarald, Ca să-și scalde sânii gemeni Unde zânele se scald! 75 {EminescuOpVI 76} El plecă atunci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
EminescuOpVI 76} El plecă atunci în lume Și nevasta-n lacrimi lasă, Cu un dor fără de nume Uită țară, rude, casă. Cum trecu numai Crăciunul, El pe cal a pus presunul Și s-a dus la lacu-n vrajă, Unde așteptând ajunul De - anul nou el sta de strajă. Și din trestia plecată El privea la apa fină, Cu oglinda-i nemișcată Strălucind sub luna plină. Deși știi că apa-i moale Totuși placa-i de cristale Parc-ar fi încremenit. Ne
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
viță mare, De boieri de lângă mare Unde soarele răsare. Ne dați scaun de argint Să descălecăm pe pământ, Să ne întindeți covoare Să descălecăm în pridvoare, Cailor le dați fân bun Cosit când este mai bun La Sân George în ajun, Fân cu roua neluată, Cu floarea nescuturată, Strâns în zi de sărbători De două fete surori, Caii noștri de-or mânca Din capete n-or mișca, Caii noștri de vor bea Din capete să nu dea. Am mai sta De
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de autenticul relațiilor dintre Melania și Van der Hoph așa cum îi fuseseră prezentate dar, în același timp, îl obseda o corelație între dramele consumate în Strada Crăiței și sosirea olandezului. Bătrâna îl chemase la telefon acum patru zile. Deci, în ajunul morții lui Panaitescu. Din prima clipă sesizase o frondă, o rezistență pe care i-o opuneau sistematic Popa, tânărul Matei, Valerica Scurtu și Melania Lupu. Cei patru nu se agreau, resentimentele lor țâșneau la suprafață și totuși ceva îi lega
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de către Biserică marii milostiviri a lui Dumnezeu (cfr. CBC, nr. 1261). Comemorarea Botezului Botezul nostru este foarte important. De aceea, trebuie să ne reamintim mereu că am fost botezați, ca de exemplu: - ziua botezului nostru; - când reînnoim promisiunile de la botez (Ajunul Paștelui, Prima Împărtășanie, Mirul); - când ne facem semnul crucii; - când ne însemnăm cu apă sfințită; - când rostim profesiunea de credință și rugăciunea Tatăl Nostru; și, mai ales, - când participăm la liturghia duminicală. Rugăciune de mulțumire pentru botez Îți mulțumesc, Tată
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
fereastră. Aerul dimineții îmi făcea bine, era răcoros și plăcut mușcător. Acum marea se vedea până departe, iar orizontul ardea ca o presimțire. Din clipă în clipă, soarele trebuia să răsară. Mi-am adus aminte ce-mi zisese Moașa în ajun: "Simte-te bine, domnule sculptor, ca în vacanță, de ce te grăbești? Doar nu te silește nimeni să te grăbești. Profită de asta, cât timp mai poți. În locul dumitale m-aș duce pe țărm, aș face o baie în mare, m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în mod ciudat și un fel de superstiție, de respect superstițios, și mi-am dat seama că bătrânii simțeau nevoia să vorbească între ei despre omul enigmatic din sala cu oglinzi. Discutau despre mare, despre ceața care se lăsase în ajun, despre bălăriile care creșteau bolnăvicios, fără nici o noimă, într-un adevărat desfrâu, în spatele azilului, amenințând să înăbușe într-o zi clădirea, despre pasiunea Hingherului pentru câini, una din acele pasiuni unice care devoră până în măruntaie ("Pe ăsta, ricana Mopsul, cum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]