9,537 matches
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > VISUL MEU POSTUM Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Eu ninsoarea albă nu o simt în sânge Toamna încă zbate pleoapele în vis Mă scufund albastru și nimic nu-mi frânge Dorul de iubire, cântecul ce-am scris. Nici înstrăinarea ultimei secunde Nu-mi ascunde zorii noi din viața mea Când te-aștept nebună, vara îmi pătrunde Pe sub pielea nudă și în mintea grea. Albele petale
VISUL MEU POSTUM de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341285_a_342614]
-
poveste scurtă de-o vară și o zi? Răspunde-mi ce misivă vei scrie și ce nume Purta-va cel ce mâine, iubirea-mi va primi? Eu știu că nu răspunsuri aștept și nici o doamnă Nu-mi va fura tăcerea albastrului din noi; În crizanteme albe, un strai de albă toamnă Voi răsări mireasă a lacrimii din ploi... Referință Bibliografică: Mireasă a lacrimii din ploi / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013. Drepturi de
MIREASĂ A LACRIMII DIN PLOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341283_a_342612]
-
poezie.Ce te-a inspirat și de ce? A.M.G. - . Prima poezie am scris-o la pădure, într-o zi de vară. Era la amiază, stăteam culcată într-o poieniță cu multe flori și priveam fluturii în zbor,iarcerul care era albastru, albastru...mă fascina! Aveam aproape 8 ani. E.I. - Spune-mi câteva versuri! A.M.G. - Unu doi, unu doi, În vacanță suntem noi. Mama, tata, Tudor, eu Aleargă toți după zmeu. Stau întinsă printre flori Și mă uit în sus, la
ELISABETA IOSIF DIALOG LA O CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341340_a_342669]
-
Ce te-a inspirat și de ce? A.M.G. - . Prima poezie am scris-o la pădure, într-o zi de vară. Era la amiază, stăteam culcată într-o poieniță cu multe flori și priveam fluturii în zbor,iarcerul care era albastru, albastru...mă fascina! Aveam aproape 8 ani. E.I. - Spune-mi câteva versuri! A.M.G. - Unu doi, unu doi, În vacanță suntem noi. Mama, tata, Tudor, eu Aleargă toți după zmeu. Stau întinsă printre flori Și mă uit în sus, la nori
ELISABETA IOSIF DIALOG LA O CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341340_a_342669]
-
2013 Toate Articolele Autorului Sunt ca o pată într-o sferă albastră. Nu știu unde se sfârșește cerul și unde începe oceanul. Sunete diferite îmi inundă auzul. Pare a fi o orchestră ce își acordă instrumentele. Privesc în dreapta. Câteva capete ies din albastru și străpung albastru: Maria, Christa, Ruth, grupul acela numeros și nedespărțit ca și cum ar fi frați siamezi. Îmi fac cu mâna. Le întorc salutul prin același gest, bucuroasă că nu sunt nevoită să spun: Guten Morgen Deutschland, Schweiz, Österreich... Sunetele din stânga
SFERA ALBASTRĂ de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341364_a_342693]
-
este atât de plăcută, muzica ce o aduc cu ele atât de fascinantă încât pășesc într-acolo. Încet, încet, apele cresc și-mi cuprind genunchii. O poartă se deschide ca și cum sfera în care sunt ar avea mai multe încăperi. În albastrul de după ea,o frumoasă femeie și-a clădit din gânduri o insulă pe care își odihnește trupul. Vrăjită de muzica ce o învăluie nu observă gândurile ce se risipesc în mici piese de puzzle. Mai încolo, o scoică s-a
SFERA ALBASTRĂ de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341364_a_342693]
-
nu vrea să-și ude gleznele delicate. O tablă de șah se scurge printr-o altă poartă aducând cu sine trupuri ostenite de furtuna lăsată în urmă. Simt îmbrățișarea suavă cuprinzându-mi sânii și îmi doresc să mă revărs în albastru. Cineva îmi strânge încheietura mâinii. O coardă a primei viori se rupe. Sunetul ei îmi izbește dureros timpanele: - Ce faci? Nu știi să înoți. picturi: Mihai Catruna Moragalla 30.01.2013 Referință Bibliografică: SFERA ALBASTRĂ / Helene Pflitsch : Confluențe Literare, ISSN
SFERA ALBASTRĂ de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341364_a_342693]
-
trezit prima în dimineața aceea. S-a așezat pe iarba umedă de rouă alături de mine, într-un colț al grădinii unde obișnuiam să îmi beau cafeaua. A privit, cu ochii ei mari, soarele ce se ridica încet, încet pe cerul albastrul fără nori. - Casa asta e plină de bucurie și fericire. Bănuiesc că este raiul tău aici. - De ce crezi asta? am întrebat-o mirat. - Am auzit vocile. Aici de-a lungul anilor a fost doar bucurie. Să nu schimbi asta. Nu
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
pe un vierme blând, de mătase, în edificiul părăsit cineva a intrat frumos și alb, încăperile i-au devorat chipul, eu privesc prin transparența clipei. Cine mă va elibera de aripi înainte de a mă închide în mine? De la cenușiu la albastru este o cale lungă. Cerșetorii sunt bătrâni și cântă, le e foame. Poeții sunt tineri și cântă - tristețe adâncă. În fiecare cântec, amarul și dorul dau poame. Eu sunt prințul și lăutarul și stau la poarta casei voastre. În scripca
TOTODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341489_a_342818]
-
străluciri de soare să alungam cu ele tristețile din noi că iarna a fost lungă, zăpada a fost mare și am rămas la suflet, precum copacii, goi... SFÂNTĂ PRIMĂVARĂ Să vină primăvară cu sclipiri de soare Cerul să-și arunce albastru-n viorea Vălurească grâul precum o mare Ghioceii aibă străluciri de nea Să danseze, vesel, frunzele în vânt, Păsările cânte triluri săltărețe Să miroase a proaspăt reavănul pământ Eu cu bucurie să le dau binețe. Doamne, ca pe lume nu
RUGĂCIUNI DE PRIMĂVARĂ (POEZII) de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341528_a_342857]
-
o ia de la capăt . Imaginația mă poartă pe aripile ei de vis . Uneori încerc să-mi imaginez o viață lipsită de culoare . Un fior de aprigă spaimă îmi bântuie gândul . Stiloul parcă refuză să mai scrie la dispariția ipotetică a albastrului din cerneală . Albastrul... acea infinită culoare ce învăluie valurile ce se lovesc cu putere de țărm . Acea culoare a văzduhului nesfârșit ce mi-a marcat întreaga-mi copilărie... Sau orașul ! Purpuriul razelor de soare la asfințit, pe care le-am
UMBRE DE VINĂ de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341522_a_342851]
-
capăt . Imaginația mă poartă pe aripile ei de vis . Uneori încerc să-mi imaginez o viață lipsită de culoare . Un fior de aprigă spaimă îmi bântuie gândul . Stiloul parcă refuză să mai scrie la dispariția ipotetică a albastrului din cerneală . Albastrul... acea infinită culoare ce învăluie valurile ce se lovesc cu putere de țărm . Acea culoare a văzduhului nesfârșit ce mi-a marcat întreaga-mi copilărie... Sau orașul ! Purpuriul razelor de soare la asfințit, pe care le-am sorbit din priviri
UMBRE DE VINĂ de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341522_a_342851]
-
nepăsător pe lîngă explozia ta de lumină, venită din străfunduri și din vremi mistuite de arșiță și căutare?! Împovărat mi-e sufletul cu rotirile tale între adînc și înalt. Un univers de prospețime și de aur se revarsă în sîngele-mi albastru. Ca o ramură plină de rod, mi-e mîna aceasta, ridicată în dreptul buzelor, spre a-ți savura pătimașă vîrstele rostirii... Am dăruit stihului meu veșmînt de dragoste și cîntec. Iartă-mă, tu care știi a ierta! Nădejdea mea e-n
PUBLICATII ÎN CONVORBIRI LITERARE ( U.S.R., IAŞI), OCTOMBRIE 2013, NR.10( 214) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342062_a_343391]
-
lor a apărut în curte așa pe neanunțate. Tatăl era prin grădină: mai lega ramurile viței-de-vie care se aplecau la pământ din cauza greutății strugurilor. Peste o lună erau deja copți și buni de mâncat. Primii ciorchini, care se colorau în albastru - violet și cu o poleială argintie pe boabă, apăreau pe la Sfânta Marie, pe 15 august, când mama sa culegea câțiva ciorchini și îi ducea la biserică să-i citească preotul și apoi să-i împartă la cei veniți la slujbă
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
săptămâni? Vei fi și tu de față la plecarea noastră? * În ziua plecării expediției, Katy arăta superb. Îmbrăcase un minunat costum de cosmonaut, creat de ea însăși și care îi stătea nespus de bine. Era o îmbinare de alb și albastru, purtând și o eșarfă reprezentând culorile zorilor de pe Terra. Potrivit de înaltă, suplă, radioasă, cu trăsături nobile și armonioase, părea că era cea mai bună ambasadoare a Terrei în Cosmos. Privirea ei fermecătoare, zâmbetul cuceritor, totul mă transpunea într-o
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342107_a_343436]
-
în fereastră). Cântecul cuvintelor, mânuite lejer de poetă, își curge parfumul cu note de lumină peste bucuria trecerii în calendarul iubirii cu soare pe portativ și pe buze: Lasă-mă să te cuprind/ în palme/ infinire/ să curgă sângele-mi albastru/ unde să fugi/ când iarna-și etala făptura/ la un singur pas...( Sunt albastru... peste ape). Timpul, acest creier enigmatic al lumii, devine pentru Valentina Becart un ce mereu neștiut, mereu aprins cu flamuri de dor și mirare, un țel
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
spital, unde am fost duși direct la camera de gardă - urgență cardiologie (nu rețin dacă asta este denumirea corectă, dar nu asta este esența). Aici m-am cam speriat când am văzut că o dezbracă și pune pe ea ceva albastru. M-am speriat că o bagă la operație, așa, fără nici un alt diagnostic! Nu! A fost îmbrăcată într-o pijama de unică folosință, pentru perioada cât a fost tratată acolo și până au dus-o la secția de terapie intensivă-coronar
NU TOT CE SE SPUNE, ESTE CHIAR AŞA ! de IVAN LUNGU în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342182_a_343511]
-
induse. Tot caut, sau mă întreb unde e Graalul De Dumnezeesc sânge plin? Să-l păzesc, să-l respect pe divin Așa cum la slujit Parsifal și Lohengrin. Lacrimi ascunse în fum de țigară Furia mă-neacă cu sângele cânt. Peste albastru se cerne pământ Dar este iarnă și scutur doar vânt. Mă iartă Tu Doamne de păcate, Ce le urmez mergând spre moarte! Referință Bibliografica: Mă iartă Doamne / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1063, Anul III, 28 noiembrie
MĂ IARTĂ DOAMNE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342216_a_343545]
-
plăcea tipul, nu stiu ce e cu el acolo, dar îmi plăcea, nu înțeleg, la cum arăt eu să nu-l fi interesat deloc? Nu înțeleg și gata! Este adevărat, Mioara arată foarte bine, este blondă cu părul lung, ochii de un albastru închis și, foarte elegantă ba, mai are și un Mercedes, o nebunie. - Ei, gata, nu înțelegi si-atat! Am incercat sa o mai înveselesc. Ramona veni cu Rex în vizită. Ramona fiind colega cu Lucian, o fetiță zvăpăiata și frumușica
DACA N-AR FI FOST EL!... de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342186_a_343515]
-
ION LARIAN POSTOLACHE - aceeași contragere a micromonografiei (minus traducătorul I.L.P.)!; 13. la DUMITRU PRICOP - se analizează (sau, cel puțin, sunt menționate și „așezate pe șevalet”!), în general, cam toate volumele de poezie (minus sonetismul Paharului însângerat, apoi În căutarea muntelui albastru și postumul volumaș, destul de atipic pricopian, Nemona - la jumătatea drumului spre iad), dar se adaugă Necrologul - „Eu am intrat în poezie ca-n altar”): „Dumitru Pricop a intrat în poezie cu umbra și răcoarea pădurilor, amețit de înălțimi, cu talpa
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
-n seri de vară, Mă visam cândva pe-o stea, Nu am crezut c-o să doară Din zori, viața asta grea. Nu ai cum, nici nu-ți pretind Să simți ceea ce-am trăit, Totuși, ca și tine tind Spre albastrul infinit. Ca și tine-n seri ploioase Poate mă credeam o floare, Însă visele frumoase Nu au vrut să mă-nconjoare. Ca și tine-mi doream clipa S-o trăiesc din plin, mereu, Însă mi-am pansat aripa Din mila
NU-ŢI CER NIMIC de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341842_a_343171]
-
paharele cu pereții groși, în care înotau cuburile de gheață prin licoarea fină, cu gust de ploșniță. Femeile mai timide, doar ciuguleau câte ceva din produsele așezate cu opulență pe platouri. Li se servise în pahare înalte, frumos colorate într-un albastru azuriu, câte un preparat de bar slab alcoolizat dar răcoritor. Priveau amuzate cum cei doi bărbați se înfruptau cu poftă din bunătățile aflate în fața lor, schimbând uneori câte o replică monosilabică. Se vedea din modul cum se hrăneau că le
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > DELFINUL DE LA MALUL LUNII Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1144 din 17 februarie 2014 Toate Articolele Autorului între cuvânt și hârtie este un delfin înotând albastru într-un ocean atât de adânc încât se prelinge peste marginea tăioasă a ideii până când delfinul respiră prin pielea umedă a lunii sau uscată Referință Bibliografică: delfinul de la malul lunii / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1144, Anul
DELFINUL DE LA MALUL LUNII de VASILE PIN în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342008_a_343337]
-
bucurie. Te-am cunoscut, te-am văzut, dar nu știu aproape nimic despre tine. Îmi doresc să te cunosc, să te înțeleg și să împărțim împreună durerea și bucuria sufletului tău. Să aflu taina despre care ochii tăi de un albastru senin povestesc necontenit. Porți o taină în tine, o vrajă, am observat că nu am o clipă liniște dacă nu te văd o zi. Îmi doresc să te țin în brațe și să-ți cânt tot felul de melodii, prin
SCRISOARE CĂTRE LEONEA (MESAJ PENTRU UN COPIL MINUNAT) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342211_a_343540]
-
și nu meriți să suferi. Inimioara ta ascunde multe taine și totuși ochii tăi vorbesc despre ele. Deseori descopăr în adâncul ochilor tăi bucurie, liniște dar și tristețe, iar uneori zbuciumul sufletului tău se revarsă asupra irisului tău de un albastru ca al cerului. Aceste rânduri nu ți le scriu pentru acum, ci pentru atunci când vei ajunge la vârsta la care apar primii fiori ai dragostei și când un băiat frumos iți va răpi liniștea inimii. Pentru atunci iți scriu aceste
SCRISOARE CĂTRE LEONEA (MESAJ PENTRU UN COPIL MINUNAT) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342211_a_343540]