7,295 matches
-
și armonia erau primordiale iar oamenii erau mai înțelepți și mai fideli. Semănătorul știa să semene sămânța, ținea la glia lui nu o trăda, la pâinea coaptă în cuptor pe vatră, a mielului sacrificat, nu se despărțea ca râul de albie atunci când grijile îl inundau. * Acum se simte albia deformată de apa timpului prezent. Ne scăldăm în vremuri tulburi, vânăm anotimpuri, furăm bucurii, ne ascundem fiecare de răspunderi. Când vom pleca definitiv luăm cu noi decât o mâna de țărână (dacă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
înțelepți și mai fideli. Semănătorul știa să semene sămânța, ținea la glia lui nu o trăda, la pâinea coaptă în cuptor pe vatră, a mielului sacrificat, nu se despărțea ca râul de albie atunci când grijile îl inundau. * Acum se simte albia deformată de apa timpului prezent. Ne scăldăm în vremuri tulburi, vânăm anotimpuri, furăm bucurii, ne ascundem fiecare de răspunderi. Când vom pleca definitiv luăm cu noi decât o mâna de țărână (dacă mai are cine s-o arunce peste noi
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Nu, e clar, tot nu-nțeleg. Gicu, fiindcă răsfoiește ziarele și la birou și acasă, face pe informatul. Auzi, Șpriț, Gigi trebe să Își pregătească drumul către parlamentul european. Nu l-a luat Vadim În partid, după ce l-a făcut albie de porci? Nu l-a pus nambăr tu pe listă, la România Mare? Ronțăind delicat o măslină pe care a Înfipt-o Într-o scobitoare, Gore face semn cu capul către boxe. Șapte văi și-o vale-adâncă, pe-aci lupii
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
bolți săpate-n munte, lunecând întunecos, Acolo-s dumbrăvi de aur cu poiene constelate, Codrii de argint ce mișcă a lor ramuri luminate Și păduri de-aramă roșă răsunând armonios. Munți se-nnalță, văi coboară, râuri limpezesc sub soare, Purtând pe-albia lor albă insule fermecătoare, Ce par straturi uriașe cu copacii înfloriți - Acolo Dochia are un palat din stînce sure, A lui stîlpi-s munți de piatră, a lui streșin-o pădure, A cărei copaci se mișcă între nouri adânciți. {EminescuOpIV 124} {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Fundul mării, fundul mării "Mă atrage în adînc". {EminescuOpIV 247} COBORÎREA APELOR Din munți bătrâni și din păduri mărețe Se nasc isvoare, ropotind se plimbă, Deprind pe rând oceanica lor limbă Și sunt în codri pustnici cântărețe. Spărgând prin stînce albia lor strâmbă Se legăn-line și fac valuri crețe. În drumul lor ia firea mii de fețe - Aceleași sunt deși mereu se schimbă. Dar cu adâncul apei s-adîncește În glasul lor a sunetului scară. Devine tristă - rînduri-rînduri crește Pîn-ce urnindu-se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Căci cu-atîta e mai dulce, - Dar un capăt nu aleg. Și ce bine ați petrece Azi când viața vă zâmbește, Cum în vremea mea Konaki O spunea pe bătrînește: "Prin pustii și munți sălbateci, Prin prăpastii, râpi, ponoară, Unde-n albia de stâncă Sună blândele isvoară; "Acolo unde natura Cu puterea ei măreață Răspîndit-au pretutindeni Bucurie și viață; {EminescuOpIV 528} " Unde brazii cei de fală Se înnalță cu trufie, Unde smeura și mura Au a lor împărăție; Unde toate împreună Strigă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu crede în nimeni și nimic. Meseria lui este scepticismul. Savanții se străduiesc să manipuleze și subconștientul, fundamentala noastră bază de date. Marile biografii sunt urzite numai de neliniști. Arta captează divinul prin simboluri. Lasă copilul să sară dintr-o albie în alta, până când o găsește pe cea convenabilă. Mirarea prostului se deosebește prin altitudine de cea a savantului. Progresul este alimentat de ”indiscrețiile” savanților. Între defecte și calități se împielițează în noi un tulburător concubinaj. Nu poți vindeca trupul fără
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sunt firele care ne mai țin încă agățați de noi înșine. Dumnezeu e mister, nu istorie. Despre Mesia, creștinii susțin că a fost pe pământ, evreii - că va veni. Numai Dumnezeu este nativ. Ceilalți suntem făcuți. Zguduirile metafizice pot direcționa albia unei vieți. Doamne, mai apasă-te și pe cei bogați, că pe noi ne dărâmi. Există în creier o zonă a credinței. Pe care mulți au secularizat-o. Dumnezeu a creat lumea. Și după aceea a uitat-o, probabil, la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ar putea întâmpla ca, în curând iubirea să trăiască doar prin mercenari. Iubirea - această perfuzie cu primăvară. Nici la bătrânețe, iubirea nu este o eroare biologică. Iubirea este cea mai tulburătoare polenizare a inimilor. Tumultoasa iubire curge cu timpul spre albia amintirilor și a regretelor. Cearta frăgezește iubirea. Iubirea romantică era fără capăt. Cea de azi e mai mult din capete. La bătrânețe, iubirea capătă un caracter memorialistic. Dispariția misterului împinge dragostea spre banalitate. Și totuși, quo vadis, iubire? Marile iubiri
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rugul poate deveni o Pasăre Phoenix. În istorie, uneori și barbarii au însemnat o soluție. În istoria de până acum, biciul a suplinit prea des dialogul. Istoria lumii și viața fiecărui om nu sunt decât niște agitate tranziții. Interesul sapă albia istoriei. În istorie, remușcările au statut de paleative. Unele popoare sunt doar bănuite că sunt națiuni. Testamentele unor popoare sunt îmbâcsite de amenințări, injurii și blesteme. Și rădăcinile ne sunt hoinare. Popoarelor necăjite le-au rămas capodoperele nescrise. Grosul populației
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
istoriei este arta. Artistul - acest purtător de cuvânt îndeosebi al destinelor fracturate. Unii artiști par niște bieți îngeri avortați. La Dostoievski, drumul de la povestire spre adevăr trece prin predică. O parte a artei moderne se prelinge din oboseală. Filosofia înnobilează albia lecturii. Și arta a început să ajungă la noi cu accentuate modificări genetice. Arta - acest dans al sensibilităților. Artiștii poartă aprecierile criticilor importanți ca pe niște decorații. Singurătatea poeților este înnobilată cu stropi de iremediabil. Cel mai păgubos divorț care
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
13. Nu sunt eu lipsit de ajutor și n-a fugit mîntuirea de mine? 14. Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic. 15. Frații mei s-au arătat înșelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor care trec. 16. Un sloi le tulbură cursul; zăpada se îngrămădește pe ele; 17. vine arșiță vremii și seacă, vine căldura soarelui, și li se usucă albia. 18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Atotputernic. 15. Frații mei s-au arătat înșelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor care trec. 16. Un sloi le tulbură cursul; zăpada se îngrămădește pe ele; 17. vine arșiță vremii și seacă, vine căldura soarelui, și li se usucă albia. 18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, și pier. 19. Cetele celor din Tema se uită țintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde cînd le văd. 20. Dar rămîn înșelați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
pururea o garanție pentru onestitatea celor ce practică o profesiune. Ei nu espun onestitatea lor unei diviziuni în infinitul nevoiei și a concurenței. Concurența Valoarea concurență ["DIRECȚIA PRIMITIVĂ DE MIȘCARE... "] 2255 Direcția primitivă de mișcare târăște secolii îndărătul ei precum albia primitivă a unui pârâu devine după secoli fluviul Dunării. Și direcția primitivă de mișcare e dată de rasa primitivă care-a avut respectul dreptului, respectul adevărului, respectul în fine pentru ceea ce este esența cea mai înaltă a vieții. Punctul nostru
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nepoții a apărut din depărtatul, tenebrosul și miraculosul Ardeal, cu multe superstiții și povești reale, în care credea și credeau. Scoreiu, sat fabulos, era și este în Țara Făgărașului prin defileul Oltului unde, apa curge iute, aparent însă nu pare; albia râului este largă, dar sunt vâltori nenumărate pe unde nu te aștepți și de aceea rar sunt cei ce se încumetă s-o treacă în înot. Exista și un pod de frânghii pe care îl treceau încet, cu teamă, să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
din marile pășuni ale țării vecine, zicea cronica. Valuri de arșiță uscară într-un număr lung de ani acele pășuni și secară marile râuri. Da, Auta își aducea aminte că a văzut nu o dată în țara lui de obârșie asemenea albii seci. Cronica mai povestea cum apoi păstorii își mânară turmele spre răsărit. Unii din ei erau cu pielea roșie, alții cu pielea fumurie. Dar coborâră și alți oameni, foarte înalți, din ținuturile așezate în stânga și în dreapta strâmtorii unde se unesc
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Nefert la nevoie ar fi purtat-o în brațe. Dar străinii se istoveau mergând. De multe ori erau nevoiți să se oprească, pentru a se odihni puțin. Alte dăți Auta îi lua în spate pe rând și-i trecea peste albia vreunui pârâu sau pe buza unei prăpăstii. Drumul părea că nu se mai sfârșește. Totuși, se sfârși. Când soarele luminase munții, intrară cu toții pe ușa luntrei mari. Nefert era atât de istovită încît nici nu mai putu să se mire
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
frânghii și prindeau pește pe care-l mâncau crud. Țărmul în apropierea căruia pluteau era în multe părți nelocuit, însă bogat, ca toată Atlantida, în râuri și pâraie, așa că din când în când, noaptea, se puteau furișa în câte o albie pentru a-și lua apă de băut. Deocamdată altceva nu le trebuia și se simțeau aproape fericiți. Pluteau astfel încet, zile și nopți, când pe mare liniștită, când pe furtună, iar într-o dimineață zăriră în depărtare niște nori vineți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
acolo în țara lor, ocolind Ta Kemet. Omul cu barbă neagră intră în vorbă cu niște negustori din insula lui. Iar Utnapiștim porni din oraș în oraș, către răsărit, spre țara sa așezată între două mari râuri care cuprindeau între albiile lor pământul bogat unde se afla orașul Uruk. CAPITOLUL XXV Străinii împreună cu Auta și cu Nefert se mai uitară un răstimp în oglindă, urmărind luntrea, până când deodată oglinda se făcu neagră o clipă, apoi lumina o albi toată și în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din cap: - Și până la urmă ce au făcut? - Nu știu, n-am apucat să văd cine a avut dreptate. Unii învățați au descoperit mijlocul de a umple cerul lor cu aer făcut de ei, și să facă apă ca să umple albiile secate. Alții ziceau că atâta n-ar fi de ajuns. Nu știu ce-au mai făcut după ce am plecat. Și nici n-am să mai pot afla... Cei doi se împrieteniseră. Călătoriră împreună pe mare, apoi merseră iar pe uscat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ora mesei medicul batalionului, recomandându-i comandantului companiei să-și conducă oamenii la baie. Ioan fu desemnat să organizeze activitatea. Știa procedura de urmat, pentru evitarea oricărui pericol. Marcă o porțiune din suprafața apei, după verificarea adâncimii și a geografiei albiei în acea zonă. Înainte de a-i lăsa pe soldați în apă, le atrase atenția să nu depășească marcajele. Apa era caldă, soarele și cerul se oglindeau, tremurat, în apa Siretului. Detașarea de moment îl duse cu gândul departe. Se întinse
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Vieții și Morții vagin (orificiu) Poarta de Jad Ușa de Jad Peștera de Cinabru Poarta Copiilor Un Inch Pătrat vagin (vestibulul inferior) Micul Șuvoi vagin (mediu) Valea Adâncă Locul Ascuns Calea yin vagin (superior) Palatul Ceresc Valea Singurătății vulva (superioară) Albia Aurită vulva (inferioară) Vena de Jad uter Palatul Copiilor Polul Nord Camera Purpurie Este foarte clar din exemplele de termeni de mai sus că poeții chinezi, asemenea medicilor taoiști, au acordat mult mai multă atenție detaliilor anatomiei feminine decât celei masculine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
-vă în zona Porții ca și cum ați tăia cu fierăstrăul, ca și cum ați încerca să deschideți o scoică pentru a ajunge la Perla Prețioasă din interior; - înfigeți-vă adânc în Poarta de Jad, apoi retrageți ușor Tulpina de Jad, împingându-vă în Albia Aurită, ca și cum ați tăia prin piatră în căutarea jadului prețios; - folosiți Tulpina de Jad pentru a vă înfige cu putere în zona Terasei de Jad, ca și cum ați folosi un pisălog de fier pentru a strivi medicamente într-o piuliță; - împungeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
opinie cu puțoiu despre politică, spre dezgustul Amandei Drummond. — Egalitatea e o aiureală imensă, zic eu, Întărâtând-o pe Drummond, care se așteaptă să-mi pun lațul de gât spunând vreo tâmpenie de genul că negrii nu sunt egali cu albii. Gândește-te mai bine, ușchito. Cum poți să spui așa ceva? — Ușor. E un punct de vedere filosofic. Cred În inegalitate justificabilă. Exemplu: toți ăia pe carei băgăm la bulău. Infractori. Cei care maltratează copii. Nu-s egali cu mine. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mare. Ce s-a Întâmplat În avion i-a făcut să stea cu ochii pe mine. Trebuie să mai existe Încă un schimb de cuvinte ceva. Domnule, vă rog să mergeți În barul acela și să faceți scandal. Făceți-i albie de porci, să afle toată lumea ce fel de oameni sunt. Atunci or să fie contrariați, or să arunce-n jur priviri pe furiș și or să-și caute aliați. Iar eu o să fiu pe aproape ca să mă aliez cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]