13,186 matches
-
de-al lungul mării și care plecau de regulă de la hotelul-saloon Del Monte, în present fiind reședința unei școli din Monterey, drumul se face pe direcția nord-sud pe marginea oceanului, cu centru vital la Pebble Beach, unde se găsesc numeroase alei și poteci străbătute azi ca și mai ieri de cai și călăreți, de trăsuri cu umbrele deasupra, iar la întoarcere prin pădurea întinsă între ocean și golf denumită cum altfel decât Del Monte și unde se găsesc tot ce îi
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
adrese. Deși e dimineață devreme și soarele de-abia s-a avântat pe bolta sticloasă a cerului, deja aerul a devenit irespirabil, semn neîndoielnic că vine furtuna. Deocamdată, înveșmântat în togă albă, cu căptușeală sângerie, procuratorul se plimbă gânditor pe aleile ireproșabil întreținute din preajma havuzului, savurând prin toți porii aerul înviorat de stropii apei cântătoare și jucăușă. Trupul ciolănos, înalt și drept este al unui militar de carieră, care circa jumătate din cei peste 60 de ani și i-a petrecut
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
mesaj subliminal, avertizor filozofic, o metafizica provenită din ancenstrala lira a deșertăciunii vieții iar poezia ‘’Don Quijote”: este exact formă iluminării pentru care poezia i-a fost refuzată de editurile cenzurate. Metafore ce uluiesc cu puterea de expresie. Mai departe pe aleea poetului Cornel Armeanu întâlnesc real spiritul sau poetic în poezia ce dă titlul volumului Călător între două lumi, poezie de factură filozofic-existențială, fiind decantat însuși destinul poetului între două lumi, între două lumini, cu alegerea tăcerii că nonvoință. Poezii dedicate
ULTIMA CĂLĂTORIE- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351868_a_353197]
-
în ochi o secundă prea lung Din coada lui scurtă nervos repede a dat " Fii atentă acuma, te rog foarte mult vecină Îți mulțumesc că de mâncare mereu mi-ai dat Dar nu uita că tot sălbatic și prin aceste alei ... Citește mai mult Foarte devreme cu dimineața în capînspre alea din spate m-am îndreptatCu gând să verific ce noi viețuitoarePeste noapte grădina au mai vizitatPe cărarea lată și așa de întunecatăIgor pisoiul ștrengar acolo m-a așteptatEste același pisoi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
sublimăNe-am privit în ochi o secundă prea lungDin coada lui scurtă nervos repede a dat"Fii atentă acuma, te rog foarte mult vecinăîți mulțumesc că de mâncare mereu mi-ai datDar nu uita că tot sălbatic și prin aceste alei... III. ÎNCERC SĂ SCRIU, de Stella Reeves , publicat în Ediția nr. 1032 din 28 octombrie 2013. O poezie, un vers sau trei cuvinte cel puțin Dar gol îmi este sufletul, mâna-i înceată Hârtia rămâne tot albă, perfect imaculată Am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
barca aceea nu a făcut întreg traseul nostru, cu siguranță nu a trecut pe la culegătorii de creveți și nici prin tunelul de liane, nu așa întortocheat ca cel de pe Bentota, dar care ne-a dat aceleași emoții. Am urcat mica alee formată din câteva trepte săpate în pământ și mărginită de ananași. În spatele lor se înălța un arbore cu fructe interesante și aveam să aflu că este arborele de bumbac. Câteva fire de piper și scorțișoară îi țineau de urât. O
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
pe Tudor, tu nu înțelegi? - Dar nu l-am omorât noi, Maria, se întărâtă Emilia. Ne-ar fi putut lăsa liniștiți măcar acum. Apoi își șterse ochii cu batista, deși nu avea lacrimi deloc. În ziua aceea plouase mult. Pe aleile cimitirului erau formate ochiuri de apă. Mulți dintre cei prezenți la slujbă renunțaseră să-l însoțească pe Tudor Cristache până la sfârșit. - Ștefan Deleanu e aici, îi spuse Maria, comisarului, când ceremonia se încheiase. Apoi îi arătă un bărbat trecut de
PROMISIUNEA DE JOI (V) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351918_a_353247]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > SALUT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 789 din 27 februarie 2013 Toate Articolele Autorului mă întâlnesc zilnic la colț de zid, cu umbra. mă salută, o salut pătrunde liniștită în mine răstoarnă aleile gândurilor apoi, declară pace cu pauza dintre două dorințe inexistente. îi sărut fruntea. simt vopseaua zidurilor pe buza însetată de adevăr și mă înjur singură, pentru încă un fragment de timp prețios pierdut într-un pumn de visări copilărești. tastez
SALUT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351983_a_353312]
-
se entuziasma Maria Marinca, vă rog, vă rog! În alte circumstanțe, Diana ar fi găsit argumente care să oprească o invazie nedorită, dar acum, găsea incitantă ideea că Theodor Bârnă să îi vadă sanctuarul, așa că, ceda rugăminților. Parcă mașină pe aleea mozaicata din fața garajului și le deschise celor trei actori. - Oh, chiar e un palat, suspina doamna Marinca cu ochii la candelabrul de cristal din holul înalt, la balustradă atât de lăcuita că te puteai oglindi în ea, la vitraliile de pe
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
pavată cu piatră cubică, apoi au intrat pe lângă Complexul Furnică în parcul numit de majoritatea turiștilor, Parcul Peleș, după castel. Peste tot erau numai soldați de la securitate și nu te puteai apropia de clădirile „oficiale”. Puteai doar să mergi pe alei și să te bucuri de priveliște, de răcoarea parcului sau să admire cum alergau veverițele din pom în pom. Mergeau amândoi înlănțuiți cu brațele în jurul mijlocului și, când nu-i vedea nimeni, se mai sărutau pe furiș ca niște adolescenți
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
a început să zâmbească, fază în care l-a găsit Săndica la ieșirea din camera de baie. - De ce zâmbești, nu-ți plac cum arăt udă sau nu-ți mai place corpul meu? Ori ți-a rămas gândul la domnișoara de pe aleea parcului? - Nu, nici nu-mi trecea prin cap așa ceva acum. Cele întâmplate la plecarea mea din casa părintească m-au făcut să zâmbesc și îi povesti episodul cu banii. - Credeam că nu-ți mai place de mine! și fata deschise
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
înțeleg valoarea răbdării” (The strong manly ones in life are those who understand the meaning of the word patience.) Hotărâsem să mergem la Nikko, fosta capitală japoneză, parte din UNESCO World Heritage, ce deține recordul Guinness pentru cele mai lungi alei plantate cu cedri, de 37 km. Este locul unde a fost sanctificat unul dintre primii shoguni care a și pus bazele unui templu la Edo (Tokyo de azi), în secolul XVII. Templul pe care l-am vizitat este Tosho-gu, unde
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
poemelor: “M-aș duce să mă cert cu lupii/În dimineți crepusculare,/ Dar clipele, tot mai flămânde,/ Îmi cer o altă provocare.// Noi, doi nebuni, ca două umbre/ Cu măști și chipuri de strigoi,/ Plutim, purtați de-aceleași vise,/ Pe-alei străine fără noi.”( M-aș duce ). Teama, dorința, îmi aduc aminte de poezia “Zburătorul “ de Ion Eliade Rădulescu, fapt care ridică mecanica textului spre un sens mai înalt. Scenariul volumului e bine conturat dând impresia de o precizie a monturii
GAVRIL MOISA ZÂMBETUL CLEPSIDREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352390_a_353719]
-
pe pământul rece... In secunda următoare gândul mi-a zburat la...noi, oamenii. Gândeam la rostul nostru pe acest pământ. O frunză are rostul ei, atunci când împodobește crenguța copacului... tot așa și copacul are rostul său atunci când crește pe o alee, într-un parc sau într-o grădină dăruindu-ne umbra sa binefăcătoare. Albinuța harnică își îndeplinește și ea menirea ei pe pământ, chiar și furnicuțele ”luptă” toată viața lor și își cunosc... rostul vieții. Dar ce este cu omul? Ce
O LUME...IREALĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352426_a_353755]
-
de o viață de om care “A început să-și destrame năframa” (Te-am pierdut...) De aceea, totul pare să se stingă în jur,“Precum stinse din viață / Sunt frunzele, toamna...” Poetul se regăsește singur, purtându-și pașii stingheri, pe alei pustii, pe poteci lipsite de soare ca și sufletul său. Următoarele poezii, în același ton, descriu viața fără ființa iubită: nimic nu pare a mai avea sens, totu-i searbăd, văpaia soarelui pălește, “ Iar chipul tău se pierde / În albul
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
găsit și o portiță, Vor intra în Parlament ...Doar copii de grădiniță! LA GRĂTARE DE 1 MAI După mici, berea-i plăcere - Obicei de pe la noi - Și petrecăreți, măi vere, Lasă-n urmă doar gunoi! APARIȚIE PE MALUL SOMEȘULUI Pe-o alee de prin Cluj E-o statuie curioasă, O maimuță cu mult ruj Și-o codiță...belicoasă! --------------------------------- Gențiana GROZA Cluj-Napoca octombrie 2015 Referință Bibliografică: Gențiana GROZA - 2015 CU GENȚIGRAME / Gențiana Groza : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1773, Anul V, 08
2015 CU GENŢIGRAME de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352529_a_353858]
-
se fi desprins din tumultul vieții cotidiene și sunt dornici să pătrundă într-un alt univers, unde măcar pentru câteva ore să își petreacă timpul în alt ritm, să se poată bucura de puritatea, bogăția și generozitatea naturii. Pe o alee ce se continuă în dumbravă, ca într-un ritual sau un pelerinaj al florilor, în timp ce unii oameni se îndreaptă spre pădure, alții se întorc deja cu buchete de narcise în mâini, cu bucuria și mulțumirea întipărite pe fețe. Inițial suntem
SĂRBĂTOAREA NARCISELOR, ŞERCAIA, JUD. BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350555_a_351884]
-
ușor boemi, Pe el, cu-a lui departe țarmuri Ea-l atingea cu sâni-i fermi. Un baiețel și o fetița Din școala veche cum ieșira, Gălăgiosi pe-a lor gurița Pe voci schimbate vorbe-nșira. În parc, la capătul aleii Doi bebeluși iși dau târcoale, La fel precum sunt stropii ploii Un viitor bărbat și-o fată mare. Copii când suntem și bătrâni Și el și ea se-apropie tare, La fel sunt ale noastre mâini La fel suntem la
VIRGILIU VITAN -POEME ÎN ECHILIBRU de VIRGILIU VITAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350566_a_351895]
-
de orașe ale țării, găzduitoare cu brațele întinse de-mbrățișat, anul acesta, și alte cincizeci, anul viitor. E o premieră absolută, o fereastră de sticlă aurie prin care răzbate luna în seara lăsată peste ultimii douăzeci și cinci de ani ajunși la capătul aleei pașilor pierduți. Muzica ușoară românească ajunsese o rochie superbă de mireasă de crai, agățată în crengi cu spini, pe cărarea unei grădini cu ghirlande. Turneul „Șlagărele României” o va descâlci și-o va tivi cu fireturi. Vor murmura cântece dulci
ŞLAGĂRELE ROMÂNIEI SE-NTORC ACASĂ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350596_a_351925]
-
Acasa > Poezie > Imagini > PARCUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului E plin de viață parcul și răcoare, Aleile fac slalom printre ronduri, Copacii-s înțesați de zburătoare Ce-și cântă libertatea în acorduri. Un dud își risipește bogăția, Prin iarba prăvălită de-un cosaș, O mierlă-și intonează bucuria, Dintr-un castan albit peste oraș. Par florile topite
PARCUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350638_a_351967]
-
tineri se apropie de ele. Doar țâncii adormiți prin cărucioare, De biberonul lor de griș cu lapte, Zâmbesc ușor când vântul cu o boare, Îi mângâie ca mamele cu șoapte. Se trece ziua caldă spre amiază, Frunzișul țese umbre pe alei, Pe băncile pustii se aciuiază Adolescenții, sub ploi de funigei. Și plec, făcându-i loc intimității, Lăsându-i să se-ntreacă-n sărutări. Mă duc să spun ”bon soir!” singurătății, Căutând răspuns la propriile-ntrebări. *** Referință Bibliografică: Parcul / Ovidiu Oana
PARCUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350638_a_351967]
-
mediul în care locuiesc eu. Locuiesc la un bloc din cartierul Orașul Nou al localității Moldova Nouă. În partea sudica a blocului avem mai mulți pomi; un cireș chiar lângă geamul camerei, iar la fereastra bucătăriei avem un corcoduș. Lângă alee avem nucul. Dar în jurul blocului avem și alți copaci pe unde se adăpostesc mai multe familii de guguștiuci. În anumite perioade ale anului când este iarba crescută în parcul de joacă al copiilor, adevărate stoluri de guguștiuci pasc cu delicatețe
SINGURĂTATEA GUGUŞTIUCULUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351291_a_352620]
-
face ceva... -Mă lași...!? A alergat pentru alții, pentru Viorica and comp., iar pentru el nu a fost în stare...A depus actele prea târziu, nu s-a mai încadrat în Legea 10...Fără comentarii...Ia uite cine vine! Pe alee se apropie de ele două femei la braț. Una dintre ele este consăteanca Elenei, iar cealaltă o vecină și amică a acesteia,. -Săru-mâna, tanti! Bună seara... Ce făceți? -Pe-aci, ne mai mișcăm oasele...Doamna...? -O prietenă, Rodica. -Ne pare bine
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
apoi șefii de echipă. Într-o după masă a unei zile când se plătea chenzina la muncitorii brigăzii, o echipă a descoperit pe unul din drumurile viei o călugăriță care se oprise și plângea la o intersecție de terase și alei din vie. Câteva femei s-au apropiat de persoana în cauză să vadă ce se întâmplase! Le-a spus celor care se strânseseră în jurul ei că este călugăriță la o mănăstire din Sinaia și nu avea bani să ajungă înapoi
DEGHIZATA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350765_a_352094]
-
am fost de-a dreptul șocată și nu voiam decât să ajung acasă, să-mi iau cărțile-n brațe și să plâng istovitor pe tâmplele lor, moartea lui Moromete. Și cerurile mele sufletești s-au prăbușit peste Siliștea Gumești, peste aleea scriitorilor de la Bellu, peste Editura Cartea Românească și peste tot universul meu clădit cu migală. Aveam 29 de ani și mi se părea că lumea mea se sfârșise o dată cu Moncherul. Așa am perceput tristul eveniment, ca pe o nenorocire personală
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]