2,913 matches
-
în absență (1987) nu se disting în mod deosebit. Rețin atenția prozele stranii sau fantastice, mai ales de atmosferă, din ambele cicluri ale primului volum, Câmpia pierdută și Orașul fără fântâni. Textele din cealaltă carte se cantonează în orizontul satului, alternând narațiunea realistă, de tip „document”, cu portretul, pitorescul limbaj oltenesc cu proza poetică, umorul și ironia cu tonul nostalgic și cu lirismul. „Romanul epistolar” în cinci volume Plâng, iubite prinț se compune din documente personale, dar și din tăieturi de
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
Tăutu), T. nu a reușit să termine decât patru clase, la Botoșani, fapt cu o influență decisivă asupra scrisului său. Ajuns copist la Departamentul Dreptății din Iași, participă la mișcarea revoluționară de la 1848. Cumpărându-și o moșie lângă Târgu Frumos, alternează agricultura cu preocupările literare și colaborează la numeroase periodice - „Steaua Dunării”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Buciumul”, „Reforma”, „Familia”, „Ghimpele”, „Secolul”, „Curierul”, „Amicul familiei”, „Timpul” ș.a. - cu versuri în care susține ideile pașoptiste. Unele poezii vor constitui și cuprinsul
TAUTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290102_a_291431]
-
dar și unul aplicat despre „tehnica versului” (de la Miron Costin și Dosoftei la Ilarie Voronca), valorifică informații de istorie literară mai puțin cunoscute și concepe profiluri ale unor scriitori ca D. D. Patrașcanu, Radu Brateș, Eugen Barbu ș.a. Ulterior va alterna cărțile de critică literară cu eseurile despre artiști plastici clujeni contemporani. Dincoace și dincolo de F (1981; Premiul Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist) este un eseu monografic dedicat operei lui D. R. Popescu, o încercare de a aproxima identitatea spiritului
TASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290093_a_291422]
-
care-și cântă neatins/ Pe ram albastru,/ cântecul aprins.// Nu am prieten nici un om./ S-o cânt, prietenia ta o caut./ Înclină crengile albastrului tău pom.../ Ajută-mă să tai un flaut”. În ciclul care dă titlul volumului tonalitatea melancolică alternează cu elanurile urieșești, adesea nesusținute stilistic. Revolta, una de tip arghezian, de proporții cosmice, dar conotată ambiguu, posibil social, are pe alocuri și o latură baudelairiană, în sensul apropierii de estetica urâtului: „Vreau inimii văpaia de sânge în nămol...” (Surdină
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
distinge printr-o formulă inovatoare, pentru ca textul editat în De bello dacico (1989) să continue experiența clasicizantă din Țărmul singuratic într-o amplă epopee despre războiul daco-roman și cucerirea Daciei, interesantă ca idee și prin construcția de tip puzzle, care alternează perspectivele asupra evenimentelor, dar greoaie ca lectură. SCRIERI: Cleștar, București, 1936; C. F. R., București, 1938; Cântece de galeră, București, 1946; Focul din amnar, cu un portret și șase planșe de Perahim, București, 1946; Ograda minunată, cu desene de Florica Cordescu, București
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
și celelalte reprezentări dramatice care alcătuiesc repertoriul teatrului istoric popular. Acțiunea pune față în față oștile române, reprezentate prin generalii Sofronie, Cernat, Cerchez, și cele turcești, în fruntea cărora se află Ali Pașa, Abdu Suliman și Osman Pașa. Replicile personajelor alternează cu imnuri ostășești (Fiii României, Deșteaptă-te, române!) sau cu cântece de căinare a turcilor (O, aman Osman, Bazülderim). După primul război mondial, pe tiparul Căderii Plevnei, este creată piesa Pacea generală (Încheierea păcii sau Masa verde), de această dată
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
ca o subminare a rostului său. Azi pare ridicol, dar, exprimîndu-mă medical, unii au dezvoltat un „complex”, o „manie” a „sectorului”! De aci, animozitățile repetate, episodice sau persistente. După zile de încordare, veneau însă și zile de relaxare, cînd munca alterna cu veselia, încît aveam senzația că rîdem nefiresc de mult. Curenții discuțiilor se schimbau: reci în ședințe, mai ales cînd se desfășurau sub ochiul cuiva de la partid, calzi în afara acestora, ca de pildă la „întîlnirile cu cititorii”, prelungite în casa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și zile cu plafon înalt. E adevărat, de asemenea, și că tendința mediului local e de a coborî la „fleacuri”, totuși nu staționăm în ele. „Discuțiile de băieți”, amuzante sau grotești, care prelungesc în unii din noi amintirea internatului școlar, alternează cu discuții miezoase, inteligente, scăpărătoare. Luați împreună, știm o grămadă de lucruri interesante, pasionante, crocante, care, transformate în texte, ar putea alcătui o „mică enciclopedie”: politică, literară, artistică, socială etc. În doi, în trei, în patru, ilustrăm ideea de diversitate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trece”, „se duce”, dispare. Aș putea să adaug că și scriu precum trăiesc: cu moderație. N-am abdicat încă de la regula de a nu-mi înmuia penița nici în eau de Cologne, nici în fiere. Mai bine tac decît să alternez apologia cu palinodia. Greșeala mea stă - sînt convins - în faptul că, știindu-mă imperfect, îi suspectez uneori și pe alții de imperfecțiune. Sînt rezervat în laudă, căci eu însumi o primesc cu greu. Să fie ăsta un păcat atît de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ci - repet - invenție, exclusiv invenție!” Nu-i place Nedelciu, deoarece „merge în brațe cu Michel Butor”, iar la Gheorghe Crăciun nu găsește viteza (așteptată) a verbului: „prea trenează”. îmi spune astea și altele cu pasiune, ca pe niște descoperiri importante, alternînd mina concentrată cu cea hlizită. Deși tînăr, vorbind, se încrețește la comisura pleoapelor și face puțină spumă la colțul buzelor, semne ale nervozității. Îmi declară, drept scuză pentru ora ce mi-a luat o, că simte nevoia de dialog. „Cei mai mulți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
te-ai îngrijit tu în casa asta! Ce ai făcut, în afară de serviciu?” * Nopțile nu mai sînt nopți, zilele nu mai sînt zile. Neliniștea ia uneori forme dramatice. Optimismul („Mari lucruri a făcut Domnul cu noi: ne-a umplut de bucurie”) alternează tot mai des cu îndoiala și cu lehamitea. Îmi dau seama că nu trebuie să trăiești toate nenorocirile lumii ca să fii disperat, cîteodată e de ajuns o decepție sau numai ipoteza producerii ei. Chiar fără niște bube reale, Iov putea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să-și recunoască limitele. Pentru a-i mai da peste nas trufiei, lumea de azi ar avea nevoie din cînd în cînd de cîte un Elihu, de un procuror al conștiințelor noastre. *Prin anumite gînduri, singurătatea poate deveni abjectă. Ea alternează spaimele cu ispitele. Ca s-o menții curată, trebuie să faci eforturi mai mari decît cînd trăiești în devălmășie. Cei ce o laudă (fără s-o practice) habar n-au că alterează sufletul și-l degradează: vorbesc din literatură, una
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am trezit, m-am hotărît să mă comport normal. Am făcut gimnastică, m-am dus după apă. Acum ascult o „piesă” de Schubert interpretată de cvartetul „Voces” și privesc căderea abundentă a zăpezii. De ce n-aș spera? *Snovosul Victor Mitocaru alternează seria anecdotelor de la Pîngărăcior (satul său natal) cu cele despre Calimandric, al cărui imitator perfect este. Ultima despre acest „personaj” (multora simpatic, nu și mie) e următoarea. Venit cu întîrziere și băut bine la recepția dată de Comitetul Județean participanților
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
realizarea lui au fost folosite scrisori și jurnale descoperite în cenușa și în pămîntul de sub temeliile barăcilor, plus benzi cu bocete evreiești (unul, cîntat de un cantor, era de-a dreptul sfîșietor prin imensa durere pe care o evoca). Lecturile alternau cu discursuri ale Führerului (aplaudate îndelung, frenetic), cu cîntece de petrecere cazone și marșuri, cu citate din însemnările medicului de lagăr (care vorbea de „hrană bună, hotel”) sau din ale unor ofițeri ce-și afirmau „umanismul” și se lăudau că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
film de Geo Saizescu ori la vreo nuntă a uneia dintre rudele primului-secretar (cumnat cu Ceaușescu). Vorba nu știu cui dintr-o piesă de Baranga: Ăștia-s oamenii, cu ăștia defilăm ori Asta-i orchestra, cu ea demonstrăm. Pe urmă, programul a alternat cu cel din Capitală. Au mai avut fericirea unui text general și a unor imagini terne (că n-am văzut color) Sibiul și Bacăul. Pe ce criterii, nu se poate spune, că nici televiziunea nu ne-a spus. Ca de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ceaușist, apărut la 2 iulie 1982 În nefasta Săptămâna și intitulat „Valoarea prin discernământ”, declanșa un calculat atac pe trei direcții, ocupându-se de producțiile literare „dușmănoase” ale subsemnatului, dar și ale lui Sorescu și... Adrian Păunescu (cu Păunescu, CTV alterna perioade de fraternizare cu altele de iritată rivalitate, iar pretextul lungului pamflet era, de fapt, o intervenție a „rivalului” său, În România liberă din 9 iunie, același an, intitulat „Valoarea prin adăugire”, În care eram admis totuși prin „adăugire” alogenă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
robit surselor. F. se deosebește de Dinicu Golescu, călător grav, genuin, limitat cu modestie la trăirile proprii. El își construiește jurnalul având în minte modele și țintește, concomitent, intrarea în literatură. Deocamdată este în posesia unei maniere de literaturizare și alternează notația documentară cu evocări avântate, emfatice, așternând tenace și o sumedenie de istorii romanțioase. Monumentul domenicanilor dupe colina Fiesole, republicată separat cu titlul Mateo Cipriani, „novela” Friederich Staaps sau Atentatul de la Schönbrunn în contra vieței lui Napoleon I, dar și alte
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
scriitorului de real talent care își trădează vocația, abandonându-și scrisul unor interese dogmatice, extraliterare. Dincolo de ușurința cu care a răspuns comandamentelor perioadei, apropiindu-se totuși într-o mai mare măsură decât alți scribi ai epocii de zona esteticului și alternând registrul satirei „usturătoare” cu acela al construcției „grave”, monumentale în intenție, înclinația lui autentică, neexploatată suficient, este aceea de a experimenta în sensul ficțiunilor arborescente, al complicațiilor narative, al spiritului ludic, parodic și autoironic. De asemenea, sunt evidente calitățile prozatorului
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
a inclus, dincolo de modernismul european, viziunile lui Arghezi, Blaga și Fundoianu, apropiate universului propriei imaginații. Volumul Dacă poezia mea... (1996) are în centru metafora telurică a țării de naștere și a Israelului, lumina solară umplând boabele grâului, germinația și stingerea alternând. Livada și pomul roditor, obsedante la D., au echivalențe biografice, mărturisite în prefața cărții, căci el se consideră „transplantat” în Israel, în „livada încâlcită a vieții”. Privirea retrospectivă cuprinde imaginile Târgoviștei patriarhale cu castani, ale crâșmelor cu cântece țigănești vechi
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
avioanelor de vânătoare au contat în alegerea subiectelor, dar esențial rămâne stilul cărților atât de diferit de la una la alta și, totodată, atât de adecvat tematicii abordate. Apropiat frecvent de Antoine de Saint-Exupéry (și datorită similitudinii de destin), prozatorul a alternat lirismul cu scriitura nervoasă, tehnica decupajului cinematografic cu amplitudinea construcției, lăsând impresia trăirii la maximă intensitate. Scrise de cele mai multe ori la persoana întâi, romanele se constituie ca un fel de jurnal unde persoanele și ființele dragi (mama, sora Toia și
DAVIDOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286706_a_288035]
-
În Mirele orb (1995) sentimentul sfârșitului (de lume și de „secol”) pare că se asociază unei oboseli dulci, o „lumină moartă” se lasă deasupra orașului; în peisaje vizionare, încremenite, străluminate dinăuntru de strania lumină a morții, amenințarea angoasantă, presimțirea vidului alternează cu o liniște și o armonie nefirești: „O singură femeie/ fierbe duminica într-un cazan de aramă/ hăinuțele celor o mie de copii orbi/ Le clătește apoi seara/ în albia dulce a râului/ le stoarce și le întinde/ la uscat
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
spre amintiri, cufundându-se într-o trăire voluptuos onirică. Cu mai accentuate note morbide, eroul din Liniște apare tulburat nu numai de drama lui sentimentală, ci și de conștiința fatalității, de neputința în fața firii. Alte nuvele (Paraziții, Iancu Moroi, Milogul) alternează perspectiva melodramatică și privirea lucid critică, sarcastică. Într-o galerie de portrete figurând ființe ratate, sunt convocate înduioșarea, umanitarismul, dar și tușa groasă, utilizată în descrierea grotescului sau a patologicului. Remarcabilă în opera scriitorului, ca și în evoluția nuvelei românești
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
țării unui urmaș învestit în numele voinței domnitorului, una cu voința Moldovei. Ca și Mircea din Scrisoarea III a lui M. Eminescu, Ștefan își revelează concomitent simplitatea și grandoarea. Apus de soare devine astfel un poem dramatic cu inflexiuni de oratoriu. Alternând planul epic cu cel liric sau dramatic propriu-zis, piesa este o sinteză unică în evoluția teatrului istoric românesc, realizată sub semnul tutelar al romantismului și în care se produce armonizarea unor elemente aparent divergente. Înscenarea are autenticitate psihologică, istorică și
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
liric al momentului o personalitate formată, fără șovăielile și stridențele începutului de drum, care își descoperise tema principală, ce va rămâne aceeași în toate scrierile ficționale: tema responsabilității morale și a ecourilor afective ale șocului etic. O ingenuitate bine temperată alterna cu un gust polemic și ironic inclus în text și etala o spontaneitate metaforică devenită cu timpul o caracteristică a scriitoarei: „De ce atâta tăcere, surâs vinovat și umil,/ De ce nu mă priviți drept în față? / În sufletul vostru nu-i
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
nu înfățișase cu atâta luciditate și amărăciune traiul subuman al țăranului român. Când dă la iveală umilitoarea înapoiere a țării, tonalității blânde și cumpătate îi ia locul vibrația patetică, transmisă într-o frazare intens afectivă, aflată sub grifa durerii. Invectiva alternează cu ruga pioasă, duritatea cu exhortația creștinească sau cu apelul energic, mobilizator. Se schițează, de altfel, și un program de reformă morală, după paradigma luministă, în numele căreia G. și-a croit activitatea. Însemnare a călătoriii mele..., important document social, ideologic, etic
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]