5,281 matches
-
Da, domnule, zise Starbuck, venind și el mai aproape - e o priveliște solemnă, de rău augur. Ă Augur? augur? Aduceți un dicționar! Dacă zeii vor să le vorbească deschis și cinstit oamenilor, să le vorbească pe șleau, nu să facă aluzii obscure, clătinînd din cap ca niște babe. Cărați-vă de-aici! Amîndoi sînteți polii opuși ai aceluiași lucru: Starbuck e Stubb răsturnat, iar Stubb e Starbuck răsturnat - amîndoi la un loc sînteți omenirea, iar Ahab e singur printre milioanele de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Istorii naturale a Norvegiei. Pentru a salva orașul Calais, asediat de armatele regelui englez Edward al III-lea, șase cetățeni s-au înfățișat, cu ștreangul la gît, înaintea regelui străin î1347). Rodin a imortalizat fapta lor într-o sculptură celebră. Aluzie la vestitul hatman al cazacilor î1644-1709), care înainte de a deveni hatman, a fost legat de un cal sălbatic, născut în stepele Ucrainei. Calul l-a dus în Ucraina, unde Mazeppa a devenit hatman. Se va vedea că enormul cap al
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
iar cînd e întrebuințată e ascuțită întocmai ca un brici E fixată pe un băț lung de 20-30 de picioare, ce-i servește drept coadă în.a.). Louis Agassiz î1807-1873), geolog și paleontolog elvețian, adept al lui Cuvier. Extrem nordice. Aluzie la o întîmplare petrecută în 1762 în locuința din Cock Lane îLondra) a unui anume Parsons, locuință din care s-au auzit multă vreme niște zgomote stranii atribuite de vecini unei fantome, dar produse de fapt de fetița în vîrstă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe mari întinderi culorile. Laptele de balenă e foarte gras și dulce; gustul lui e cunoscut omului; s-ar potrivi perfect cu căpșunile, în loc de frișcă. Cînd se stimează peste măsură unele pe altele, balenele se salută move hominum în.a.). Aluzie ia generalul american Benedict Arnold, care și-a trădat patria în timpul bătăliei decisive date la Saratoga în 1777 între armatele americane și cele engleze. Lothario, personaj libertin într-o piesă a dramaturgului englez Nicholas Rowe î1674-1718). Daniel Boone î1735-1820), explorator
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
arate În ce constau «stângăciile» despre care vorbește, nici să-I Îndrume concret cu folos. Tovarășului N. Negrune, tânăr Începător din Buzău, Marginaliile Îi hărăzesc aceeași soartă. I se reproduce un mic fragment din poezia Păsările negre, dar În afară de o aluzie la «pastișă», articolul nu vorbește decât despre «simboluri folosite cu multă pregnanță». (Ă). De-a dreptul formalistă și lipsită de sens apare aprecierea asupra poeziei tovarășului Dumitru Drumaru, tânăr poet descoperit și educat de Filiala din Cluj a Uniunii Scriitorilor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în acest sens, ei au un drept la discreție. „Dacă oamenii ar fi într-adevăr buni nu ar fi nevoie să fie discreți cu privire la ei înșiși însă deoarece nu acesta este cazul ei trebuie să țină ferestrele închise. (Exprimarea face aluzie la zeul Momus, care, după Esop, ar fi crezut că în pieptul oamenilor ar trebui să fie săpată o portiță pentru a avea acces la secretele lor.) Oamenii ar putea fi, fără îndoială, pe deplin sinceri dacă ei ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
realitate, eroul pare a fi victima unei dezamăgiri din trecut, iar faptul că vorbește atât de rar despre sine își poate avea explicația în frica de a nu zgândări suferințe uitate. În afara paginilor finale ale romanului Playback, nu există nici o aluzie consistentă la ideea unui mariaj al lui Marlowe - care, de altfel, mărturisise că nu vrea să se însoare pentru că „nu-i plac nevestele polițiștilor”. Nici atunci, însă, nu se poate vorbi de inițiativa lui - Marlowe e cerut de soț, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
el este și „foaia de temperatură” luată existenței. Detectivul e un instrument de sondare a universului moral a cărui radiografie Raymond Chandler o inițiase încă din vremea când era jurnalist. Superioritatea lui Marlowe nu e doar morală, ci și intelectuală. Aluziile culturale, citatele atent plasate în discuții indică un individ educat, ajuns inexplicabil în lumea borfașilor și a asasinilor. Exilul e, de altfel, starea permanentă a personajului, prizonier al cenușiu-murdarului marii metropole californiene. Dacă acceptăm regulile stabilite de teoreticienii literari - de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de soluții exotice ori greu realizabile din punct de vedere tehnic. Conan Doyle ar fi avut toate motivele să se simtă insultat de pretențiile iconoclastului american, de vreme ce el nu s-a sfiit să populeze pagini întregi cu astfel de subterfugii (aluziile lui Chandler la The Sign of Four și The Adventure of the Speckled Band sunt cât se poate de transparente). Aceste interdicții au în vedere stabilirea unor puncte de start egale pentru cititor și scriitor. Generația începutului de secol era
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Conexiunea shakespeareană - abandonată ulterior - trădează una din ambițiile (niciodată ascunse, de altfel) ale lui Chandler. Deși a îmbrăcat în perfectă cunoștință de cauză hainele unui gen subaltern, el n-a renunțat nici o clipă la ambiția onorabilității literare. Frecventele - prea frecventele - aluzii culturale din roman ne înfățișează un personaj plasat mult deasupra condiției sale. Nu este un lucru obișnuit să-ți omori vremea într-un birou soios din Los Angeles, așa cum face Philip Marlowe, așteptând eventualii clienți, și să dialoghezi cu personajele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu sunt pe deplin convins că episoadele se înlănțuie după o logică indestructibilă. Articularea secvențelor este, într-adevăr, subtilă - dar ea se datorează mai degrabă strălucirii stilistice decât succesiunii inevitabile a întâmplărilor. Cititorul e manipulat fără scrupule, prin strecurarea unor aluzii și semănarea indiciilor care, ulterior, confirmă niște intuiții, dar nu motivează o evoluție. Acceptând că primul episod al cărții are mai mult un rol de uvertură la un spectacol plin de suspans, nu poți să nu regreți că autorul a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
adâncimilor ființei sale. Portretul detectivului la maturitate se suprapune maturizării structurii romanului ca atare. Eliptismul inevitabil al cărților anterioare este înlocuit de o construcție arborescentă, temeinic așezată în solul narațiunii realiste. Într-un astfel de text, nimic nu rămâne subînțeles. Aluzia e înlocuită de descriere, iar afirmația generalizatoare - de analiză. Existența numeroaselor personaje secundare și a scenelor colaterale au o perfectă motivare în tipul de roman gândit de Chandler: realitatea nu este nici liniară, nici coerentă și nici nu „fructifică” maximalist
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
culese cu un corp mai mic! „Poarta e mai mare decât casa!”, glumește Russo. Același D. Russo mai recomanda ca indicele să se facă nu numai pentru numele proprii sau lucrurile cari revin În text; chiar dacă e vorba de o aluzie la un nume sau lucru, fără ca numele sau lucrul să fie pomenit expres În text, chiar atunci e de neapărată nevoie ca În indice să se puie o trimitere (p. 84). Să spunem că Într-o pagină de istorie avem
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
sau lucru, fără ca numele sau lucrul să fie pomenit expres În text, chiar atunci e de neapărată nevoie ca În indice să se puie o trimitere (p. 84). Să spunem că Într-o pagină de istorie avem următoarea mențiune sau aluzie la regele Burebista: „Văzând permanenta stare de beție a unor locuitori, regele a ordonat să fie distruse toate viile, cei care ar fi făcut vin pe ascuns urmând a fi aspru pedepsiți”. Noi știm că fapta cu pricina aparține lui
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
vedere tehnic, indicarea paginii cu numele care nu apare efectiv ar urma să fie făcută Între paranteze ascuțite, dacă numele mai apare la alte pagini: Burebista: 6, 19, <68>, 80, ceea ce Înseamnă că la pagina 68 se face doar o aluzie la numele lui Burebista. Dacă numele respectiv ar apărea o singură dată În text, Însuși numele ar putea fi pus Între paranteze ascuțite (<Burebista>: 68). Se recomandă să se menționeze nu doar inițiala, ci prenumele Întreg, acolo unde acesta se
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
tot ceea ce se editează sub egida Academiei sau a Președintelui Înaltului for se situează mai presus de lege. Cum altfel s-ar putea explica faptul că, mai nou, plagiatul a devenit o modă academică? (Mușat, 2002, pp. 5-6) Autoarea face aluzie, evident, la acuzațiile de plagiat aduse tratatului privind Istoria românilor. Într-un număr din România literară, Ioana Pârvulescu arăta că, În cartea Viața cotidiană În perioada interbelică, de Ioan Scurtu, publicată la Editura RAO În 2001, Într-un capitol dedicat
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
plăcerea poate fi totuși aceeași. Astfel, putem vedea o funcționară, total dezinteresată în ceea ce o privește, apărând cu vehemență drepturile unei colege; sau un binefăcător luptând din răsputeri să obțină bani pe care-i va dărui altora. Freud făcuse deja aluzie la una dintre eroinele lui Zola, descrisă în Bucuria de a trăi, care trece de la abnegație și devotament la o cruzime implacabilă (1905/1987). Și atunci când A. Freud spune despre grupurile care luptă împotriva vivisecției și a vânătorii că sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un fragment din studiul „Omul cu șobolani” (1909b/1979). Numeroși autori au văzut aici o ilustrare avant la lettre a acestui mecanism. Mai târziu, în 1931, Freud evocă anularea unei experiențe neplăcute la copil, iar în 1936 face o ultimă aluzie la acest mecanism, descriind conduita de anulare a regelui Boabdil (vezi infra, p. 156). Prin urmare, acest mecanism nu apare decât pe alocuri în opera lui Freud, dar a fost preluat de toți autorii care au studiat mecanismele de apărare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
șdéniț și „(de)negare” ș(dé) negationț, eroare semnalată de Laplanche și Pontalis (1967) în traducerea lucrării Annei Freud (1936/1993) care, de altfel, a explicat confuzia în dialogurile sale cu Sandler (1985/1989). Să notăm că A. Freud face aluzie în lucrarea sa la denegarea sentimentelor la copil, considerată o denegare-apărare. Studiul lui Fenichel (1945/1953) despre „aptitudinea de a nega aspectele neplăcute ale realității” (definiție a refuzului!) începe prin aceeași greșeală de traducere, întrucât se intitulează „Denegarea”. Laplanche și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
persoana în vârstă nu va fi vorba despre un personaj fictiv, ci de o persoană dragă readusă la viață, la nevoie (soț sau soție, părinte, dar, cel mai frecvent, mama). În una dintre primele sale scrieri (1897/1979), Freud face aluzie la romanul familial: subiectul își fabrică un roman în care familia lui nu este adevărata sa familie, el fiind adoptat. Freud a văzut mai întâi în acest caz o paranoia, dar mai apoi și-a dat seama că era vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a susținut o vreme echivalența dintre refulare și apărare, Freud a ajuns la concluzia (1926/1995) că refularea nu este singurul procedeu destinat să protejeze eul, nefiind decât un caz particular. În unul dintre ultimele sale texte, după ce a făcut aluzie la cartea Annei Freud, el revine asupra subiectului legat de mecanismele de apărare precizând că refularea este „mai net separată de celelalte mecanisme decât sunt acestea între ele”, și-și dezvoltă afirmația printr-o imagine: un text interzis de cenzură
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
împotriva suferinței ce apare în contactele interumane”. Atunci când îți este teamă de lumea exterioară, adaugă el, te aperi îndepărtându-te, ceea ce se constituie într-un factor de calm, deși nu este vorba de un procedeu prea recomandabil. Exceptând această scurtă aluzie la o izolare defensivă, nu regăsim în opera lui Freud nici o urmă a unei descrieri a acestui mecanism de apărare. Freud a remarcat însă la el însuși o amorțire a afectelor, într-o împrejurare foarte dureroasă: moartea nepotului său preferat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Schur, 1972/1975). În realitate, adaugă Schur, Freud reușește ulterior să-și creeze noi legături și să le întărească pe cele mai vechi. Prin urmare, a fost vorba doar de o apărare trecătoare. După Freud, se mai găsesc ici-colo câteva aluzii la retragerea apatică. Astfel, în capitolul intitulat „Procese de apărare”, Nunberg (1935/1957) semnalează că, la unii bolnavi, se observă un comportament „asemănător indiferenței, care dă impresia de pasivitate, când, de fapt, nu este decât o apărare activă împotriva experiențelor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" După cum am putut vedea mai sus, spre deosebire de formațiunea reacțională care, în forma ei patologică, este legată de nevroza obsesională, transformarea în contrariu se poate asocia, în anumite cazuri, cu isteria. Freud face doar o scurtă aluzie la acest fapt, în Inhibiție, simptom și angoasă. Știm că în cadrul refugiului în reverie se utilizează în mare măsură această transformare. Dacă satisfacția legată de reverie se instalează la adult, ea își pierde caracterul anodin pe care îl deținea în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Stânga”, „Cuvântul liber”, „Reporter”, „Curierul israelit”, „Jurnalul”, „Jurnalul de dimineață”, „Torța”, „Răspântia”, „Femeia și căminul”, „Timpul”, „România liberă”, „Flacăra”, „Presa noastră”, „Viața românească”, „Magazin”, „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul”, „La Roumanie d’aujourd’hui” ș.a. Semnătura consacrată va fi F. Brunea-Fox (aluzie la producătorul de jurnale de actualități), cu variante prescurtate: F. Br., F. Br. Fx., fx. ș.a. Folosește pseudonimele Fox, Mac, Pan, Potomac. În anii postbelici, își asigura existența prin traduceri din franceză și engleză (literatură, eseistică, pedagogie), uneori în colaborare
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]