2,191 matches
-
de toată lumea ar trebuii să aibă GRIJE și să nu spună nimic RĂU despre nimeni și să nu-i reușească nimic major În viață. A: și un om care se simte urât cum ziceți că v-ați simțit se poate amăgi cu gândul domnule liiceanu că ura vine numai de la ceilalți spre el? ura asta nu credeți că te și Încarcă la un moment dat? Și că ea se și Întoarce? sau dumneavoastră ați fost În stare să uți? B: În felul
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
noastră, cu credința și faptele ei, nu se întemeiază pe rătăcire, nici pe viclenie, pe gânduri necurate, pe sfatul necredincioșilor și a hulitorilor; „noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, care ni s-a dat prin Duhul Sfânt. Credinciosul nu se lasă amăgit de cei care seamănă dezbinare și ură, ci urmează și iubește pe cei care caută și păstrează unitatea Duhului prin legătura păcii”, cum spune Sf. Apostol Pavel. Viața, ca dar divin, este expresia existenței în bine. Psalmistul consideră fericit pe
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
să învețe a fi îngăduitor față de alții.” „Prin ispită înțelegem aici legea păcatului. Primul om, atunci când a fost chemat la existență, era fără de păcat. Cel viclean este diavolul, cel ce a făcut ca această lege să intre în firea omului. Amăgindu-l pe om, el l-a făcut să-și mute dorințele ssufletuluiui de la cele îngăduite la cele neîngăduite și să se abată prin aceasta de la legea dumnezeiască, urmarea fiind lipsirea omului de viața cea veșnică, ce îi fusese dată după
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
învrednicește ca cealaltă vreme a vieții noastre să o săvârșim întru pocăință și umilință și întru paza sfintelor Tale porunci. Și, cu orice fel de dezmierdare înșelându-ne, în multe chipuri am greșit, și, cu urâte pofte nefolositoare și vătămătoare amăgindu-ne, ne-am purtat; sau, cu mânie și cu iuțeală dobitocește pornindu-ne, am scârbit pe vreun frate al nostru, sau, cu limbă slobodă și neînfrânată, în tari curse ne-am prins; sau, cu vreunul din simțurile noastre sau cu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
când ți-am spus că nu știu să mai fi trăit până să te cunosc pe dumneata... Toate le-am făcut pentru dumneata numai din prefăcătorie... totdeauna alta ți-am spus și alta am gândit; te-am mințit, te-am amăgit, am râs de dumneata atâta vreme...“ (Actul I, Scena IX) După alte câteva replici, Chiriac amenință și chiar începe gestul sinuciderii. Acest gest duce la punctul paroxistic al scenei și, în final, la dezlegarea ei: „Vezi dumneata spanga asta?, Veta
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
preexistă realității, este vorba despre o iluzie retrospectivă. Posibilul este creat de realitate: "Spunem că prezentul de azi, care va fi trecutul de mîine, conține deja imaginea lui mîine chiar dacă nu reușim s-o percepem. E locul exact unde ne amăgim. Nu vedem că, de fapt, este exact invers, că posibilul implică realitatea corespunzătoare și încă ceva pe deasupra, de vreme ce posibilul este efectul combinat al realității odată întîmplate și al unui mecanism care o proiectează în trecut 149." Un examen atent al
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
putere să-ți înmiresmeze / trupul, chiar dacă fratele te va vinde ca pe un inel, / chiar dacă iubita nu va înceta să te urască pentru rănile tale / frumos mirositoare iar pasărea lyră te va prăda / de toate cântecele neprihănite cu care-ai amăgit cetățile!” (Abia murmurată zăpadă). Pe alocuri se aud rezonanțe din versul lui Lucian Blaga: „marie vara ce-a trecut / m-a tot rănit m-a tot vândut /și toamna toamna care trece /spre akheron mă va petrece /nu știu pământul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
tu deștept... mă întorc să mai dorm un pic... bagajul e făcut și... să te iau cu mine? să nu te iau? mă vei lua cu tine oricum!! parcă eram înfipt bine în inima și mintea ta sau doar mă amăgeai? nu am certitudini! am feeling-uri și fără să vrei, mi le confirmi, așa că devin certitudini!!! nu știu ce mi se întâmplă. uneori te simt cum te strecori seara lângă mine... parcă e zona crepusculară... eu am starea de care zici de la început
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
financiare constă în împrejurarea că chestiunile se tratează nu ca prin viu grai și în mod intuitiv, ci întrebuințîndu-se abstracțiuni subtilizate, al căror corelat material, al căror trup oarecum, nu se pune în evidență pentru înțelegerea cititorului. Acesta e deci amăgit de perspectivele splendide care par a reieși din abstracțiile pe hîrtie și scapă din vedere principiul suprem că orice teorie, fie spusă în forma cea mai abstractă posibilă, caută neapărat să poată fi redusă la ceva văzut și pipăit, caută
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Frunză verde mărăcine CÎnd te văd neică pe tine Eu În ochi nu-ți pot privi Nici cu tin- nu pot vorbi. Căci ochii Înșelători Nu-i pot uită pînă mor. Ochii tăi sunt de iubit Sprîncenele de-amăgit. M-amăgești maică pe mine De nu pot trăi fără tine. De n-ar fi ochi și sprîncene N-ar mai fi păcate grele. Ochii și sprîncenele Fac toate păcatele. Ochii neichii sunt frumoși Și la lume drăgăstoși. Ochii neichii frumușei Lumii
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Și Îi vai de cel urît Nici la moară n-are rînd.” Dragoste, dragoste, dar să nu Îți pierzi capul, că-i rău de pagubă. Exemplificăm : ,, Hai la oi, la oi băiete Nu la fete sub părăte. Fetele te-or amăgi Oile s-or prăpădi. Astăzi una MÎine una PÎn s-o duce toată turma. Turma cu oițele Ciobani cu căprițele. Zbiară oile-n sălaș Nu-i cioban să strîngă caș. Zbiară oile prin strungă Nu-s ciobani ca să le mulgă
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
o temă exhatologică. Exemplificăm:,, O pricină minunată ” ,, O pricină minunată Din-nceput de lumea toată Din-nceput și din vecie Precum la carte să scrie Cu cuvîntu tipărit Precum este-adeverit. Că lumea e-nșelătoare Și foarte amăgitoare. Cum Înșeală și-amăgește Pe toți domni-i pristăvește Pe domni și pe-mpărați mari Și pe cei ce sunt mai tari Că-mpărații și cu craii Lucră la cetăți cu anii. La ziduri nă alte și late Cu porțile-n fier legate Parcă
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
acest lucru dacă luăm în seamă odată cu Sfîntul Grigorie de Nissa că: "Păcatul înseamnă în același timp și afirmarea și pierderea libertății" [Galeriu, 1991:87]. Pe de altă parte, însă, spunînd: "Veți fi ca Dumnezeu", Satan nu minte, ci doar amăgește; căci, într-un anume sens, după săvîrșirea păcatului, Adam și Eva au început să cunoască lumea așa cum este, cunoaștere pe care constatarea propriei goliciuni o sugerează simbolic. Această cunoaștere nu înseamnă însă că omul a devenit asemenea lui Dumnezeu. Într-
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
otrăvitoare sau nu. 1.3.4. Activarea viciilor esențiale " Răul notează părintele Stăniloae nu poate cuceri prin el însuși. Răul se împodobește cu flori ale binelui. Omul păstrează în sine o rămășită de naștere a binelui. El trebuie să se amăgească cu părerea că păcatul pe care-l face are justificare prin bine" [1993:37]. Tocmai prin această nevoie de autoamăgire adesea stimulată din afară, de către un rafinat amăgitor minciuna se strecoară ca "adevăr pervertit" înăuntrul lumii umane. Avînd în vedere
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
-a Adam: Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom și am mîncat". Și a zis Domnul Dumnezeu către femeie: "Pentru ce ai făcut aceasta?" Iar femeia a zis: "Șarpele m-a amăgit și eu am mîncat" [Facerea, 3:12,13]; clasicul lanț al slăbiciunilor și circumstanțelor atenuante se desfășoară în acest context; pedepsirea este actul din urmă prin care judecătorul suprem decide gravitatea faptelor celor direct implicați și rostește sentința-blestem pentru fiecare
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care minciuna se poate manifesta: • ontologic: a iluziona, a plăsmui, a modela, a obtura, a obnubila; • (epistemo)logic: a minți, a falsifica, a neadeveri, a greși, a substitui, a voala etc.; • axiologic: moral: a păcătui, a trișa, a păcăli, a amăgi, a acoperi; estetic: a născoci, a imagina, a pastișa, a fabula; juridic: a înșela, a sustrage, a vicleni, a subtiliza, a fura etc.; • praxiologic: cultural: a oculta, a vrăji, a mitiza, a machia, a deghiza, a inventa; social-economic: a deforma
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
temporale, silindu-i în schimb cum aprecia Blaga "să se retragă adesea din istorie (în codru, în munte) pentru a rezista istoriei"; frumos spus, poate chiar prea frumos ca să fie întrutotul și adevărat; timpul havuz, propriu subiecților umani care se amăgesc (sau nu, cine știe?) cu minunea existenței veșnice a vieții, a lumii, a universului; în consecință, tot efortul lor inventiv este orientat spre construcții eshatologice pe care nu vor avea nicicînd posibilitatea să le valideze ca oameni, ci poate doar
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
intențional nu are o relevanță deosebită. Cel mai important exemplu al unei asemenea utilizări a termenului apare în opera lui Friedrich Nietzsche care se referea la religie ca fiind "minciuna sfîntă", inventată de preoți și filosofi cu scopul de a amăgi omenirea și a avea posibilitatea, în acest fel, să ia în mînă "frîiele", conducînd-o în direcția care le-ar fi convenit și cîștigînd "putere, autoritate, credibilitate necondiționată" (Nietzsche 1968a:89-90; cf. Kaufmann 1950:265-266). Atacul lui Nietzsche era la adresa tuturor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pentru împărăția cerurilor. Cine poate înțelege, să înțeleagă!» (Mt 19,11-12). Este o frază incandescentă, grea, de la care ar trebui să plece, zi de zi, fiecare consacrat care vrea să fie fidel propriei opțiuni de credință, fără a se lăsa amăgit de gândul că aceasta ar putea deveni vreodată mașinală ori, pur și simplu, repetitivă. Așa după cum explică, în mod sugestiv, Elena Lasida, votul de castitate ne permite să gândim cu totul altfel creația și capacitatea creativă a omului. De fapt
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
autonomia spirituală și existențială a laicilor. Există un nivel de intimitate ce nu poate fi comunicat, altfel se ajunge la trădarea legământului ce există înlăuntrul comunității sau a altor legăminte, precum cel de căsătorie. Există pericolul ca laicii să se amăgească că pot trăi experiențe care nu aparțin stării lor de viață, dar și ca persoanele consacrate să se ocupe de aspecte care nu sunt de folos consacrării lor. Desigur, nu avem pretenția că, în doare câteva rânduri, suntem capabili să
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
UE (ISS, 2004, pp. 72-98). Concluzii Metodele propedeutice și euristice sunt consecința directă a impredictibilității mediului În care sunt luate deciziile strategice. Aceste metode au ca scop pregătirea pentru Înfruntarea impredictibilului. Ele pornesc de la premisa că nu trebuie să ne amăgim cu iluzia că perfecționarea tehnicilor de previziune este soluția ultimă ce ne va proiecta În spațiul certitudinilor și riscurilor calculabile. Problema este că incertitudinea e aproape Întotdeauna mai puternică decât forța acestor metode. Scenariul, ca metodă de sprijin a deciziilor
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Pentru el, politica americană de îngrădire fusese concepută prea militar (Kissinger 1969: 86). Ulterior, el a acceptat scopul pe termen lung al lui Kennan de a pregăti sfîrșitul războiului rece, prin generarea unor schimbări interne în URSS. Deși destinderea putea amăgi Occidentul, lăsîndu-l să creadă că competiția a luat sfîrșit, Kissinger era convins că slăbiciunea internă și legitimitatea din ce în ce mai lipsită de conținut făceau ca destinderea să constituie un risc mai mare pentru URSS. El a numit aceasta un "pariu istoric" (1982
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
i-ar fi fost mai bine - „și nu o spun eu, o spune Isus”, subliniază episcopul Romei - să i se lege o piatră de moară și să fie aruncat în mare. „Aici nu este vorba de iertare, deoarece această persoană amăgește”, în relație cu Cartea Înțelepciunii 1,1-7, unde citim: „Duhul Sfânt, care învață, fuge de păcăleală, se ține departe de discursuri fără sens și este îndepărtat de apropierea nedreptății”. „Unde există amăgeală - subliniază Papa Francisc - nu este Duhul lui Dumnezeu
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
acțiune voită de deformare a adevărului, domeniile în care se poate manifesta fiind numeroase (ontologic având conotațiile de a iluziona, a obtura, a plăsmui; (epistemo)logic însemnând a falsifica, a substitui, a voala; axiologic cu înțelesurile de a trișa, a amăgi în plan moral, a imagina, a fabula în plan estetic și a înșela, a fura, a sustrage în plan juridic; praxiologic înțeleasă ca ocultare, deghizare în spațiul cultural, ca deformare, degradare, metamorfoză în spațiul socio-economic și ca mistificare, dezinformare, trucare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și-au continuat călătoria, cu speranța că spre seară vor ajunge într-un loc unde puteau fi reîntremați de bunătatea locuitorilor, și astfel au ajuns la Mittenwald. Însă, în această localitate, neprimind mai nimic de mâncare, au încercat să-și amăgească foamea cu două bucăți de pâine și șapte napi, iar setea cu bucuria inimii, dar au sfârșit prin a le provoca și mai mult. Sfătuindu-se între ei asupra modului în care ar fi putut să-și umple stomacul, pentru
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]