3,081 matches
-
pentru proclamarea independenței cât și pentru apărarea drepturilor noastre și se conduce în chip strălucit în tot timpul războiului. Activitatea din această epocă este o altă mare parte a vieții lui Mihail Kogălniceanu. Au venit zile pline de dificultăți și amărăciuni ale păcii de la San Ștefano, și ale Congresului de la Berlin. Chiar când simte că dreapta noastră cauză este pierdută, are încă speranțe. Merge cu I. C. Brătianu înaintea congresului, aici încearcă să obțină schimbări și tot mai crede în izbândă. În fața
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
și sursa teribilei suferințe a lui Petru Aruștei. Moartea nu înseamnă nici vindecare, nici trecere, ci doar o nouă naștere în suferință: "Moartea și tortura îmi călăuzesc creierii prin noapte atunci când bucuria ar trebui să-mi fie steag! Trudesc cu amărăciune pe pământul meu sterp, dar nu uit să-mi spun: întruchipările mele sunt tot mai vii, o putere mare respiră eliberată în creierii mei; o viață ca nici una-alta! Altfel, sunt întotdeauna singur: trăiesc în preajma lumii care nu există înainte de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se întâmplă în peSemne: "aveți încredere!/ istoria e mereu/ de partea turmei.// cei din turmă/ vor fi cei dintâi/ păcăliți -.// semne bune/ anul are!// semne bune./ anulare-." În fine, valențele indiscutabile de portretist fin și ironic, amestecând de această dată amărăciuni socio-politice și ghidușii psihologizante, sunt evidente în balada plinuței popescu. Ultimul ciclu al cărții, gesturi nude în sepia și albastru, este și cel mai reușit. Cititorul va constata, mai întâi, inspirația rarissimă dovedită de titlul remarcabil, intuindu-i apoi miza
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din impulsivitatea atitudinală de odinioară. Când nu e filtrată printr-o pânză a distanțării autoironice, benigne totuși, melancolia e aici datoare, de cele mai multe ori, lucidității triste a situării într-o vârstă și o epocă pe care poetul le înțelege cu amărăciune. Poemele ocazionale precum Anul nou păstrează astfel intacte trăsăturile unei lirici încă proaspete, adăugându-le doar un bemol... rococo: "Prin găuri de flaut/ e valsul trist al portativelor/ și sună-a colindă sau rugă/ Sunt versuri ieșite din front/ și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sens mai larg, căci aceasta conferă existentului un sens ascensional ("în sfera luminii perechea") și, uneori, vibrația unei rostiri poetice de exultanță ("guști/ iubire-ntr-un poem"). Unghiul care dictează percepția e prin urmare tributar mai degrabă nostalgiei stenice decât amărăciunii de a trăi (la modul... feminin!) într-un prezent nemulțumitor. O nostalgie a purității originare, mai exact: foarte multe texte se articulează pe tentativa de recuperare a unui timp adamic de către un actant feminin care își stimulează abilitatea de a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
goală de sens; nu de puține ori, asistăm chiar la o suspendare a actantului liric, între timpi ai continuei lupte, ai continuei dureri de a exista, de a se situa "gol/ singur// persuasiv ca textul/ filosofului de cucută", într-o amărăciune a existentului. De aici, metafora centrală a crucificării, ce apare în diferite secvențe textuale pentru a puncta ideea de sacrificiu, desigur, dar de un sacrificiu trăit cu voluptate, în numele unei altfel de mântuiri; de fapt, în suferință se ghicește, mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu spectrul neputinței de a "pricepe", de a da sens unui "cântec suveran", după un sisific efort de a dezgropa "arsenalul de unelte oculte" din carierele lumii. Sub tirul de acuzații, eul poetic se vede nevoit a constata, cu o amărăciune insuficient deghizată sub scutul (auto)ironiei, propriul prizonierat în fața delegaților androgini ai trupului -binecunoscuta echivalență, în definitiv, sôma-sêma: "Sunt deținutul/ plămânului ficatului inimii creierului./ Ei îmi sunt dictatorii:/ patru androgini desăvârșiți,/ plutonul de execuție./ Până acum am reușit să-i
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în slavi sau aruncată într-un bordel. Literatura participa la crearea cultului imaginilor. Imaginea pe care literatura o propune mărturisește despre un adevăr ascuns cu grijă și mascat prin aparente. Femeia este o sclava așezată pe tron, rezumă Balzac cu amărăciune condiția feminină. Literatura devine un instrument de demascare a acestei duplicități, combătut de societate prin acuzarea scriitorilor de imoralitate. Scandalul inevitabil, ca în cazul lui Flaubert, Baudelaire sau Zola, antrenează, în toată Europa, incepand cu anul 1880, o generatie întreaga
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
să-și fie autosuficientă. În metaforă gazdei și a oaspetelui nu poate trece neremarcată pledoaria de apărare a poeziei ermetice, văzute ca entitate înaltă, intangibilă.137 La acuzațiile de plagiat formulate de Ungaretti în legătură cu Oboi scufundat Quasimodo a reacționat cu amărăciune: le trimitea prietenilor de la 'Circoli' scrisori în care criticile la adresa lui Ungaretti erau rostite pe un ton plin de mâhnire. Într-o misiva din 18 aprilie 1932 expediata prietenului Salvatore Pugliatti, Quasimodo, afirmă: După cum poate ți-ai dat seama, pentru mine
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Quasimodo și-a însușit varii cunoștințe despre reprezentanții de seamă ai literelor italiene, și-a format propriul panteon de scriitori venerați, și-a creat un stil propriu, s-a bucurat de primă recunoaștere a operei sale, dar a simțit și amărăciunea celor dintâi critici. Acest interval de timp este decisiv deoarece în acești ani Quasimodo a devenit una dintre principalele voci ale Ermetismului și a asimilat influența lui Leopardi a cărui imagine încă reprezenta o constantă pe scena culturală din peninsulă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ci mai rău, de a încerca să îl ignorăm sau să îl subminam.231 Nici câștigarea premiului Nobel nu adusese liniștea în ceea ce s-ar putea numi cazul critico-literar Quasimodo. Încă din anii treizeci sicilianul se obișnuise să întâmpine cu amărăciune opiniile unor recenzenți mai puțin favorabili. Simțea și trăia cu dramatism antipatia mediului literar, departe de ochii opiniei publice, consolându-se cu studiul poeziei latine și grecești, de care începea să fie interesat și din care își propunea deja să
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
an trist, mizerabil, ca al unui om doborât; și nu-ți mai scriu nimic despre aceste ultime zile ale mele ca să nu te amărăsc; către Angelo Barile în 2 ianuarie 1932: Că de obicei nu îmi rămân decât fărâme de amărăciune și aș vrea ca măcar poeții să fie capabili să iubească, să fie senini.234 Între 1932 și 1933, în ciuda publicării celui de-al doilea volum și a câștigării premiului Antico Fattore pentru Parfum de eucalipt și alte versuri, starea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
indura foamea și chinurile trupului și vijeliile sufletului.247 Asemenea maestrului din Recanati, poetul ermetic avea deplină conștiința a propriei superiorități în fața mulțimii de scribi ce se înghesuiau pe scena literaturii din epoca. În 27 decembrie 1937 îi scria cu amărăciune lui Angelo Barile: Să mă lase în pace, nici să nu mă numească. De la fiecare din noi vor rămâne unele versuri care să stea drept mărturie, daca nu pentru altceva, pentru un ideal etic de ordin superior.248 Însă dincolo de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pe moarte (Amintirile, vv. 26-27), și afirmă că trecerea în cealaltă lume este de preferat, chiar și în cazul tinerilor: Și tu, din tinerețe încă planșa / și pururi invocată, / frumoasă Moarte, singura ce-n lume / ne mântui de dureri și-amărăciune / de te-am slăvit vreodată (...) nu zăbovi: te-nchină / acestor rugi necunoscute ție / și văduvește-mi ochii plânși de-a zilei / lumină, o, pământului regina (Dragoste și moarte, vv. 96-103).504 În poezia leopardiană dragostea este una dintre iluziile tinereții
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
înmărmurit astfel! Era o durere mândră în fața lui, și bietei Cezara îi ieși o lacrimă în ochi. Da, da! Asta-i espresia! Zise Francesco inspirat. Ochii lui se entuziasmară și penelul său schță în fugă acele trăsături de o dureroasă amărăciune în fața întunecatului său geniu infernal (Eminescu: 2011, II, 78). Studiul asupra intratextualității prozastice din Sărmanul Dionis ne-a prilejuit constatarea că cifra ocurențelor unităților lexicale nu este lipsită de semnificații pentru ideea operei. Astfel, remarcam cu surprindere inexistența termenului prezent
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
erau obligați să trăiască douăzeci și trei de milioane de oameni. Poeta a devenit atunci, pe neașteptate, o Jeanne d'Arc a noastră. Până și azi mai sunt unii care vor să o ardă pe rug"248, constată criticul cu amărăciune. "Frunze, cuvinte, lacrimi,/ cutii de chibrituri, pisici,/ tramvaie câteodată, cozi la făină,/ gărgărițe, sticle goale, discursuri,/ imagini lungite de televizor,/ gândaci de Colorado, benzină,/ stegulețe, portrete cunoscute,/ Cupa Campionilor Europeni,/ mașini cu butelii, mere refuzate la export,/ ziare, franzele, ulei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
târziu într-o formă consistentă de artă. Interesant este că interpretarea este legată încă de la aceste pagini despre copilărie de ideea de artă: "În toate interpretările însă greșite, și apoi din ce în ce mai juste plutea inefabil un aer de mister și de amărăciune, ce și-a desăvârșit lent consistența ca un tablou de pictor pornit de la schițe informe" (p. 160). Viziunea asupra creației artistice este aici una tehnică, lipsită de deschideri mistice și de abisalități psihologice: opera pornește de la un ansamblu bogat și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
plină de alinare, dar fără rost. Dar dacă visăm la ceva posibil, atunci ne e dat să cunoaștem posibilitatea reală a adevăratei decepții. Nu pot regreta din adîncul sufletului că n-am fost un împărat roman, dar regret cu mare amărăciune că n-am intrat niciodată în vorbă cu croitoreasa care, în jur de ora nouă, o cotea spre dreapta, în colțul din capătul străzii 150." Aceste cîteva rînduri din Cartea neliniștii a lui Fernando Pessoa, care pun mai ales problema
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în felul acesta, fiind silite să trăiască împreună, dar departe de clan, cele zece mame nefericite aveau să se consoleze reciproc și să se ajute întru reclădirea unei existențe coerente. Și totuși, nu acesta e sfîrșitul. Dincolo de absență, dor și amărăciune, dincolo de moarte chiar, femeile găsesc resursele renașterii și calea unui nou sens. Cele mai tari determinante ale naturii umane se înfruntă în această poveste: pe de o parte, istoria universală a cupidității și avariției, care îi face pe unii africani
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Socrate este o pisică și are patru labe, la fel ca un cîine care, prin urmare este și el o pisică de fapt "pe la două după-amiaza, oare ce făcea Socrate?"... Între silo gismul aiuritor al Logicianului lui Ionesco și silogismele amărăciunii lui Cioran, ar fi, poate, un loc și pentru pisica lui Schrödinger, metaforă a paradoxului perfect, imagine a neputinței realului (cel puțin a realului care ne e accesibil prin simțuri) și a atotputerniciei limbajului și a spiritului. Căci, potrivit faimoasei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vale, care a sfărîmat, cu corectitudinea politică și alte utopii contemporane, relațiile umane, ca și reperele esențiale ale oricărei societăți funcționale. Satira e atît de îngroșată, caricatura atît de evidentă, încît niciun cititor avizat nu poate fi dus în eroare ; amărăciunea se ițește pe după grotescul adoptat de acest romancier, care ajunge să creeze dubluri ale sale, pentru a exprima lucruri inexprimabile altfel, din cauza cenzurii discrete, dar prezente și subtil perverse a cotidianului nostru. De la eroul de roman la entorsele aduse pactului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mult decît pesimismul exprimat. Caietele nu sunt un jurnal-confi dent, eul care vorbește acolo e tot atît de străin, tot atît de 'metec' față de sine ca și față de starea civilă, "căci ideile mele mă exclud" (p.90), recunoaște autorul cu amărăciune. Acest eu al unei biografii descărnate este cumva abstract și inactual precum eul aforismului, căci singurul lucru cu adevărat intim care este evocat fără încetare este suferința, atît de generalizată, încît întîlnește răul universal și își părăsește legăturile individuale. Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
l'exhaustif, dans Henri Michaux, Œuvres récentes, Paris, Le Point Cardinal, 1985 * Cioran, Œuvres, Paris, Gallimard, 1995 (abrevieri folosite în texte : Pe culmile disperării CD ; Cartea amăgirilor CA ; Lacrimi și sfinți LS ; Amurgul gîndurilor AG ; Tratat de descompunere TD ; Silogismele amărăciunii SA ; Tentația de a exista TE ; Căderea în timp CT ; Demiurgul cel rău DR ; Despre neajunsul de a te fi născut NN ; Sfîrtecare S ; Exerciții de admirație EA ; Mărturisiri și anateme MA ; Caiete C) * Cioran, Cahiers 1957-1972, Paris, Gallimard, 1997
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Olimpiade și Campionate Mondiale, arată că proba la care satisfacțiile noastre au fost cele mai modeste a fost paralelul, deși au existat și excepții de răsunet. La această probă am fost nevoiți să privim uneori cu admirație, invidie și chiar amărăciune la unele realizări deosebite ale gimnastelor străine, concretizate În elemente originale sau combinații valoroase, supertehnicitate, manieră deosebită de execuție, etc. Deși În ultimii ani se constată o relativă criză privind originalitatea exercițiilor (În special urcări, coborâri, elemente valoroase pe bara
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
cer o pojghiță de argint a-nghițit acel "aerian bulevard" și doar bastonul tău de orb, Zahei, mai ciopârțește soarele în asfințit pe buzele vreunui bătrânel în loden de m-aș ruga acum când ceara-i răbdătoare din urmă vine Domnul Amărăciune (capul plecat înspre dreapta, obrazul de cretă Botta, Amărăciune, lavaliera, Milul Umilul) și părul paj al fetei de la Arhitectură suspendat la mansardă, oglindă se face, perie aspră, crâng fraged, perdea de atlaz până în halta mizeră unde igrasia își eternizează mirosul
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]