2,910 matches
-
numindu-se "întreprindere de comunicare"; în domeniul editorial, unde se produc cărți standard, semi-industriale, "cărți Poilâne", după frumosul cuvînt al lui Marc Guillaume; în sfera religioasă, care nu este cruțată și vrea de acum înainte să ne dezvăluie un Dumnezeu amabil și prezentabil; în psihoterapiile individuale și de grup, care se vor "comunicative"; în știința organizațiilor și a deciziei; în înseși științele exacte, fizice și biologice contaminate de termenul "comunicare"; fără a vorbi, bineînțeles, de inteligența artificială, de informatică sau de
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
dacă nu măcar Înțelegerea pentru situația ingrată În care se aflau: tineri eseiști și filozofi pierduți și striviți În mediul lor specific, adică de liota de pseudo-filozofi ai comunismului, fără Maestru - Noica murise de curând - etc., etc. Invitat fiind de amabilul - pe atunci! - G. Liiceanu la nunta prietenului și colaboratorului său la splendidele și curajoasele traduceri din Heidegger, ce au apărut atunci cu un efort lăudabil, Toma Kleininger, Într-un sat nu departe de București, m-am dus și, a doua
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
punctuale pe care le făcusem În cele câteva luni de când mă aflam În „noua mea patrie”, În ce-l privea, nu am reținut un portret prea Îmbietor; Noël Bernard, șeful postului de radio Europa Liberă, care-mi făcea o curte amabilă, insistentă, dar fără să-mi propună vreodată să „mă angajeze”, cum nici eu nu mă grăbeam să mă apropii prea tare de Europa Liberă - intenția mea era de a publica În presa germană, În Süddeutsche Zeitung și Frankfurter Allgemeine Zeitung
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Noël Bernard, un excelent jurnalist și, lucru rar la un post de radio anti-comunist, un om care Încerca să vadă clar dincolo de pasiunile și interesele multiple și aprinse ale „războiului rece” În cultură, mi-a schițat un portret nu prea amabil al lui Dumitriu, care, spunea el, neînțelegând prea bine profilul și straturile politice ale Germaniei de Vest, s-a grăbit să se situeze pe o poziție de dreapta aproape extremă! În timp ce „crema” literaturii vest-germane, În frunte cu Böhl și Günter
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-l cu acea privire rugătoare pe care le au iubitele noastre când nu ne mai „Înțeleg” și când nu numai că nu ne mai „recunosc”, dar și refuză să o facă, deoarece „altădată le păream” sau... „apăream” cu totul „altfel”: amabili, delicați, generoși, curtenitori și vii În spirit!... Dar... revenind la „bietul autor”... de ce... „bietul de el”, doamnelor și domnilor?! Oare nu a găsit el o cale, În sfârșit o cale, de a ieși din existență, o cale mai onorabilă decât
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un fel de voce care-a apărut de pe-o zi pe alta și care-mi comentează nu numai actele, dar și gândurile... E posibil? Petrașcu m-a privit cu o voită insistență, apoi a luat un ton grav, fals amabil, presărat de note sarcastice: - Vezi, Brebane, ce faci cu „vocea” asta!... S-au văzut și cazuri mai distinse care, luându-se după tot felul de voci, au sfârșit la simpaticul spital din Jimbolia... Nu crezi? Ultimele cuvinte au fost acoperite
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ți-am retras-o, ci, ca un adult calm ce am Început să devin, mai ales prin exercitarea deplină și riguroasă a rațiunii, bazată, cum o spuneam, pe legi verificate, Îți ofer, cum să spun, atașamentul meu dezinteresat, atenția mea amabilă, civilizată. Și, după cum și vezi, eu „te privesc”, lucru pe care puțini adulți ar fi capabili să-l facă, te privesc „În ochi”, cum se zice, deși ochii tăi nu seamănă cu ceea ce s-ar putea numi orbite, În care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fenomenului... Da, bine, Îți acord această calitate la care se pare că „voi” țineți atât, vreau să zic imortalitatea. Iată, În acest fel se explică și nuanța pe care am dat-o atenției mele față de Tine, când i-am zis „amabilă”. E un semn de amabilitate, nu-i așa, că nu-ți reneg nemurirea, după ce ți-am declarat că nu mi-este frică de tine. „Bine, ai să spui râzând În hohote - voi, « Cei-care-stați pe-munte», obișnuiți «să râdeți În hohote
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În nici un caz Blaga sau Maiorescu, Nietzsche sau D. H. Lawrence! În primii ani, la Paris, eram invitat lunar la ședințele cercului literar de la Neuilly, ținut În imobilul fastuos al milionarului Mămăligă, originar de pe undeva de lângă Lugoj, căsătorit cu o amabilă franțuzoaică, psiholog și... rișisimă! La acest cenaclu, au venit ani În șir, dacă nu decenii, personalități române artistice, literare, ca și unii veleitari, medici, arhitecți, ingineri; aici i-am cunoscut pe Cioran, Mircea Eliade, Horia Stamatu, sculptorul Ion Vlad, din
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
origine, fiu de pastor protestantă. Dar... deși Stokholmul este un oraș Încântător, Suedezii extrem de prevenitori, Institutul Nobel la mare proximitate - tot prin editura mică dar curajoasă a lui René l-am cunoscut și pe președintele Institului Nobel, Arthur Lundkvist, care, amabil, mi-a declarat la unul din vernisajele editurii că scena literară suedeză ar fi bucuroasă de a număra un romancier de talia mea -, am ezitat!... Cum am mai spus-o și e ușor de bănuit, R.F.G. avea atuuri și mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
literatura română, roman scris la Paris, pe rue de l’Abbe Groult și eleganta rue de Seine - Drumul la zid. Câteva luni, recomandată de un prieten, Cristina a lucrat ca educatoare-psiholog la un centru pentru persoane cu handicap patronat de amabila, pentru noi, familie Verdier, apoi, În toamna lui ’83, a fost angajată la mica și foarte prestigioasa librărie de carte de artă rară, livres illustrés și catalogues raisonnés, Jullien-Cornic. Un post umil, la Început; Însă curajul, splendida ei inițiativă În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
m-a salutat și jocurile pe ambele terenuri au continuat. După câteva minute, se Întâmplă Însă aceeași secvență cei de alături se opresc din joc, fără motiv, mă opresc și eu, mă uit, iar colonelul, cu un zâmbet larg, excesiv de amabil, adaugă: - Și... doamna Cristinel?!... - A, prietena mea, am răspuns eu, uimit că Îi știe apelativul cu care o strigam doar eu - dar câte nu știau ei?! -, ei bine, ea a obținut o bursă și mai Întârzie câteva luni, am mințit
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cursurile marelui savant de istoria religiilor și apoi am fost invitați acasă, unde am petrecut o seară lungă, târzie, Încă o dată fugind spre România, spre drama ei, spre oamenii de acolo și spre soarta culturii, primiți și serviți de foarte amabila și frumoasa doamnă Cristinel. Apoi, cu ani mai târziu, când eu Însumi locuiam În Parisul atâtor vise și eșecuri, drumuri și istorii, centru magic al modernității artei, l-am Întîlnit cu o anume regularitate pe cel care Începea să devină
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și Nemții, orice am face, ne vom izbi de „ea” Încă ani mulți și buni de acum Încolo. Și nu cea mai iscusită rezolvare a ei este aceea de a-i nega realitatea sau importanța! După cum ușor poate constata lectorul amabil al paginilor mele, eu mă Înscriu, În problema identității, În „falanga” pozitiviștilor”, a romanticilor, a „naționaliștilor”, având bineînțeles grijă de a mă demarca Întotdeauna de cei care abuzează de idealurile naționale, de ceaușiștii de ieri sau de politicienii demagogi și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Mânăstireanu, Cu aproape două luni în urmă, am primit invitația de a participa la reuniunea organizată, la Liceul pedagogic din Bârlad, cu prilejul împlinirii a 35 de ani de la absolvire a promoției 1929 1937. am răspuns cu multă plăcere acestei amabile invitații, exprimându-mi dorința de a fi și eu printre cei prezenți la această sărbătorire, răspuns pe care, sper, l-ai primit la timp. Știu, de asemenea, că intenționează să ia parte și profesorii Todicescu și Apostoleanu din Iași; ia
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
te rog să primești sincere urări de sănătate și fericire Matale, Doamna și întreaga familie pentru anul 1977, pe care-l dorim plin de mulțumire și voie bună”. București, 25 aprilie 1977 Dragă domnule Mânăstireanu, Răspund cu multă întârziere prea amabilei scrisori ce mi-ai expediat cu ziua de 7 ale lunii curente, întrucât, timp de trei săptămâni, am lipsit din Capitală, fiind plecat la stațiunea balneară Buziaș, unde am urmat un tratament, în speranța ameliorării unora din „darurile” cu care
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de idei. Și continui !... Liviu vine la mine din septembrie, de atunci de când am discutat împreună că ar fi bine să reiau prietenia. A înțeles și de atunci vine mreu. Face mereu presupuneri la viața noastră viitoare. E drăguț și amabil și foarte atent întotdeauna. M-a rugat foarte mult să merg într-o zi cu el până la Rucăr, acasă, pentru că acum, pe vreme de iarnă, mama lui se deplasează mai greu. Am cam strâmbat din nas, spunându-i că după
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de vizită: La mulți și fericiți ani, cu sănătate, fericire și voie bună vă urează cu prietenească afecțiune, Ștefan Vancea. La mulți ani 1980 ! Iași, 27 august, 1980 Dragă domnule Mânăstireanu, În mod intenționat am întârziat cu răspunsul meu la amabila invitație făcută la începutul verii de a participa la reuniunea de la 31 august ce se ține la D-ta. Motivul acestei întârzieri a fost dictat de situația familiară care am sperat că îmi va permite să plec pentru două zile
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
1973, secretar al Comitetului de partid era Ionel Hagiu. Din Comitet mai făceau parte: Diaconița Vasile, Pisică Constantin, Celmare Ștefan, V. Erhan, I. Andone, V. Schneider. D.T.: Hagiu era un secretar pe linie, dar era un tip foarte tacticos, afabil, amabil, echilibrat, nu l-am văzut niciodată să se enerveze. A fost un om elegant și la port, și la atitudine, și la comportament. S.B.: Dar Diaconița? D.T.: Era matematician și a preluat din matematică rigoarea, dar avea și mult umor
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
care erau într-o ședință. La întrebarea mea directă: unde găsesc o gazdă? mi-a răspuns o învățătoare că poate să mă primească ea în gazdă deoarece are o casă mare. Era învățătoarea Geta Arvinte, tânără și foarte drăguță și amabilă. Am mers împreună acasă la ea, mi-a făcut cunoștință cu soțul său, Titi Arvinte, care era șef contabil în sat. Era un bărbat înalt, zvelt și frumos; semăna cu actorul Peter O`Toole. Condițiile de cazare mi-au plăcut
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
la data de 5 august 1964 am primit emoționat apelul telefonic mult așteptat, care mă invita la o întrevedere a doua zi cu directorul Direcției de Personal din Ministerul de Externe. La ora convenită am fost primit cu un zâmbet amabil de către acesta în biroul său și, în timp ce răsfoia dosarul meu căutând să lămurească nu știu ce nedumerire, îmi puse următoarea întrebare: "În care dintre domeniile noastre de activitate ai vrea să te încadrezi?". O întrebare corespunzând unui diplomat care cunoștea structura organizatorică
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
un om tânăr, dar, când ne-am întâlnit din întâmplare în 1961 în grădina Universității din Ierusalim prima noastră întâlnire după dizolvarea mișcării sioniste în 1947 -, nu mi-am aplicat amenințarea. Am reținut însă că răspunsul lui la salutul meu amabil avea ceva amenințător. La această experiență s-a adăugat apoi avertizarea fostului șef suprem al mișcării de tineret Bnei Akiva care, în 1960 când am venit să-l văd la Tel Aviv, mi-a șoptit la plecare: "Vezi, ai grijă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
să luăm avionul pentru Tbilisi de la aeroportul rezervat zborurilor interne de la "Vnukovo". Ambasada Olandei care reprezenta interesele noastre în Uniunea Sovietică a trimis un delegat să ne primească și să ne însoțească până la plecare. Acesta, un diplomat experimentat și extrem de amabil, ne-a invitat la masă într-un restaurant din aeroport. Idee binevenită, îndeosebi după sandwichiul rece și sărăcăcios servit pe parcursul Paris-Moscova. Ne-am delectat cu toții savurând bucatele rusești servite la restaurant, cu excepția șefului delegației noastre, Chaim Kuberski, pe atunci director
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
când nimeni din cei prezenți nu solicita atenția cardinalului, m-am apropiat de el, m-am prezentat și am angajat o conversație ușoară de genul acelora ce se practică de obicei la o primă întâlnire la recepții. Lustiger a fost amabil, părea încântat de ocazia de a conversa cu un diplomat israelian și a pus întrebări referitoare la situația din țara noastră. Spre sfârșitul conversației, l-am întrebat care este adevărul, dacă stăpânește limba idiș, iar Lustiger mi-a confirmat, zâmbind
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Edward Said a trezit în cugetul profesorului Sela speranța unui început de dialog, fie și numai pe teme de pură intelectualitate. Said a făcut însă abstracție totală de prezența vecinului său israelian, prefăcându-se că nu-i înțelege micile avansuri amabile. Amintindu-mi elogiile de care s-a bucurat profesorul Said din partea unor politicieni-intelectuali israelieni de o anumită culoare politică, mă întrebam, ascultând comentariile indignate ale profesorului Sela: "Cui prodest? Spuneți-mi, prea stimabili concetățeni, voi care integrați categoria faliților noștri
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]