4,800 matches
-
de progres, raționalitate, obiectivitate ce au legitimat modernitatea occidentală nu mai sînt acceptate, în bună măsură și pentru că nu țin cont de diferențele culturale (Lyotard, 1995:70). Concepte fondatoare precum ordine, sistem, raționalitate sînt puse în cauză de noțiuni ca ambiguitate, contingență, provizorat. "Universalul, generalul și atemporalul sînt subminate de particular, de local și de efemer". Postmodernitatea va opera cu diferența nu cu omogenitatea, cu temporalitatea, nu cu spațialitatea, cu fisiunea, nu cu fuziunea" (L. Hutcheon, 1994:107). Într-o nouă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
vitreg, dragon, concurent etc.). Forța care dinamizează căutarea eroului este fie comunitatea pe care o reprezintă, cu normele și valorile sale, fie divinitatea, într-un cuvînt destinatorul, iar rezultatul căutării va fi oferit destinatarului (familie, iubită, comunitate sau erou însuși). AMBIGUITATE Proprietate a enunțurilor de a prezenta simultan mai multe interpretări posibile; ambiguitatea poate fi lexicală (generată de cuvinte polisemantice) sau sintactică (în cazul în care unei structuri de suprafață îi corespund mai multe reprezentări semantice; de pildă sintagma "căutarea jurnaliștilor
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pe care o reprezintă, cu normele și valorile sale, fie divinitatea, într-un cuvînt destinatorul, iar rezultatul căutării va fi oferit destinatarului (familie, iubită, comunitate sau erou însuși). AMBIGUITATE Proprietate a enunțurilor de a prezenta simultan mai multe interpretări posibile; ambiguitatea poate fi lexicală (generată de cuvinte polisemantice) sau sintactică (în cazul în care unei structuri de suprafață îi corespund mai multe reprezentări semantice; de pildă sintagma "căutarea jurnaliștilor" poate reprezenta fie investigația întreprinsă de jurnaliști ca agenți ai căutării, fie
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fraze, în timp ce performanța vizează actualizarea acestei competențe (actele lingvistice concrete ale subiectului vorbitor). Competența este deci o aptitudine lingvistică a subiectului vorbitor, aptitudine care îi permite să emită o judecată de gramaticalitate asupra unei fraze, să deceleze și să rezolve ambiguitățile. N. Ruwet pune în ecuație competența lingvistică și tabla înmulțirii: copilul care a învățat regulile multiplicării va înmulți totuși mai ușor 3x2 decît 3144x11156 (diferența se situează exclusiv la nivelul performanței; cu o hîrtie și un creion, cunoscînd regula va
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
al scriitorului, al destinatarului, al contextului cultural anterior sau actual. IZOTOPIE Termen împrumutat de A.J. Greimas fizicii pentru a desemna un ansamblu redundant de categorii semantice ce creează posibilitatea interpretării uniforme a discursului sau povestirii; este vorba despre reducerea ambiguității, operată de căutarea unei interpretări unice. Astfel enunțul: "Ce mai varză!" poate fi citit pe o izotopie culinară (mîncare reușită) sau pe o izotopie culturală (lucrare încîlcită, nereușită ca și "ghiveci"). Noțiunea de izotopie permite explicarea la nivelul discursului a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
că una făcută dintr-un alt aluat. Yourcenar și-a avut propria ei Alice Toklas, la fel ca Gertrude Stein, cu care a trăit în intimitate conjugală. Dar a susținut o altă viziune asupra vieții, artei și sexului, în special ambiguitatea sexuală. A iubit femeile și le-a sedus cu agresivitate, dar a virat-o spre alte orizonturi când și-a ales substanța multor opere de ficțiune. Pentru Yourcenar, mai degrabă realitățile perene ale conduitei umane decât șansa aleatorie a sexului
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
zeul lor cel sfânt,/ Mai însetați ca patru șobolani/ Aici pierdu și pulpă și spinare/ Jupânul iepure, iar ei ca zmeii/ Îl fugăriră, cu oțet și sare,/ Pân'ce, iertați, i-au apucat cârceii"255. Secvența nu lasă loc nici unor ambiguități interpretative: autorul a intenționat să "îngâne", adică să parodieze, prin eposul său cu uriași buni și dispuși mai degrabă să filozofeze decât să-și măsoare, aprigi, forțele în luptă, atât modelul care l-a inspirat, cât și numeroase alte teme
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
postmodernității, calitate în care el reflectă toate trăsăturile filozofice și ideologice ale acesteia; el exprimă, în orice caz, fie prin ruptură, fie prin continuitate, o relație esențială, ombilicală între cele două mari curente de gândire estetică ale secolului nostru"300. Ambiguitatea intenționată care planează asupra termenului în Postmodernismul românesc s-a născut chiar din natura curentului literar în sine, care nu poate fi descris nici în absența raportării la perioada istorică generatoare postmodernitatea -, nici în absența referințelor la modernitate, pe care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
face, iată, ca toate domeniile circumscrise fenomenului să devină convergente trecutul nu e un simplu depozitar de modele, ci un cod care, pentru a fi decifrat, are nevoie de noi contexte interpretative, de noi și noi re-contextualizări. Așa încât lasă loc ambiguității și ironiei și transformă postmodernismul în ceea ce Monica Spiridon avea să numească, profetic, mit cultural: "Postmodernismul care tulbură pe unii și irită pe alții va putea să intre în dicționare și în anale ca un veritabil MIT CULTURAL de sfârșit
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de obicei, umoristică, satirică, ironică; sunt găsite modalități pentru a-l implica pe cititorul ce decodifică textul astfel încât acesta să nu se simtă plictisit, ba chiar să se amuze. Semnificația de închidere a textului e generată deci, oximoronic, tocmai de ambiguitatea și plurivalența lui. Altfel de ce ar fi simțit numeroși romancieri postmoderni nevoia să-și dubleze susținerea textelor proprii printr-o armătură teoretică atașată? Se îndoiau ei de lecturile publicului larg, se temeau că "vulgul" nu s-ar putea apropia de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
grad de deformare, justificat de nevoile interne ale operei. Faptele nude pot fi serbede din punct de vedere artistic. De aceea, Soljenițîn refuză să facă pur și simplu o narare a evenimentelor, pentru că o asemenea narare nu ar putea reda ambiguitatea vieții. Elementele reale care intră în alcătuirea operelor soljenițiene sunt atestate ca atare de istoria oficială și de martorii care l-au cunoscut personal pe scriitor. Aceștia din urmă, care formează un "cerc al atestării", semnalează, în cărțile și în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și Domițian (81-96), nu par să izvorască din perceperea importanței noii religii, ci dintr-o atitudine politică întâmplătoare. Cele dintâi directive ale înălțimii imperiale, cu privire la chestiunea creștină, a cărei mărturie directă o posedăm, se referă la Traian (98-117) și manifestă ambiguitatea puterii civile față de creștinism. O mare importanță o avea pe lângă politica imperială și cultul, întrucât forma o legătură religioasă cu scopul de a menține unite popoarele din teritoriile cucerite de către Roma. Încă din anul 12 a.Chr., Augustus inițiind bazele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Refuzând orice formă sincretistă propusă de ambientul păgân și arătând o anumită detașare de tot ceea ce era considerat lumesc, religia creștină a apărut în ochii autorităților romane, și nu numai, ca o superstiție ce trebuia extirpată, fiind considerată fundamental atee. Ambiguitatea lui Traian, în luarea unei decizii hotărâtoare față de creștini, ne mărturisește inexistența la acea dată a unei măsuri juridice clare. Între timp, procedurile anticreștine nu aveau loc pentru vreun delict criminal, ci pentru simplul motiv că ucenicii lui Cristos, neimplicându
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
generală relativă față de refuzul unei intervenții militare. Cuvintele lui Ioan Botezătorul adresate unor soldați: Să nu asupriți pe nimeni, nici să învinuiți pe nedrept, și să fiți mulțumiți cu solda voastră (Lc 3, 14); se poate observa un fel de ambiguitate din moment ce nu există nici o interdicție de a participa la luptă; soldaților le este interzis să asuprească. Discursul este considerat în contextul văzut de precursorul lui Cristos. Dacă există o evoluție-depășire în antica și noua Lege iudaică, tot astfel trebuie să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Concomitent a interzis episcopilor să iasă din diocezele lor ori să țină sinoade și adunări, declarând necuviincioasă rugăciunea comună a bărbaților și a femeilor în biserici și instruirea lor religioasă de către bărbați; a interzis vizitarea celor închiși. Odată ieșit din ambiguitate, Licinius a dezlănțuit o adevărată persecuție anticreștină, încercându-și plăcerea sadică de a-și face victimele să moară lent, pentru a le face conștiente de ura imensă pe care o nutrea împotriva lor. Nu mai practica decapitarea grabnică și tradițională
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nivelul de pregătire și de manifestările psiho-comportamentale ale acestuia. În acest scop, el trebuie să aibă o viziune pozitvă asupra oamenilor, să fie deschis la relațiile cu cei din jur, să fie deschis la schimbare și capabil de a tolera ambiguitatea, să aibă simțul umorului, capacitate empatică, precum și capacitatea de a accepta oamenii așa cum sunt ei, cu calități și defecte. Educatorul trebuie să aibă și o solidă pregătire psihopedagogică. Activitatea educativă, În general, și Îndeosebi cea cu copiii cu tulburări de
INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPIILOR CU TULBURĂRI DE COMPORTAMENT. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena MATRAN, Ana ONOFREI, Angelica MATRAN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2186]
-
de partide a cărei vocație universalistă s-a afirmat atît prin discursul său ideologic cît și prin implantarea geografică, explică, în parte, interesul cercetătorilor și analiștilor. De fapt, partidele muncitorești apar ca un fenomen complex, situație care ilustrează foarte bine ambiguitățile limbajului politic. Într-adevăr, le desemnăm și ele se desemnează cu diferiți termeni socialiste, social-democrate, muncitorești care, în funcție de țări, epoci sau situații, exprimă fie realități distincte, fie, la fel de bine, pot fi sinonime. La aceste probleme vom răspunde delimitînd mai întîi
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
apropie ODS de stilul partidelor Europei Continentale. O altă asemănare cu Occidentul ar fi profesionalismul. Partidul este condus într-o manieră modernă și eficace, propaganda lui este axată pe persoana liderului Vaclav Klaus, pe discursul său simplu și lipsit de ambiguități, de altfel, existînd și un acord cu o firmă americană de consulting politic în urma alegerilor din 1992. Discursul partidului civic îmbină cu abilitate referințele la M. Thatcher cu cele privind realismul lui Masaryk. Atît cît poate fi judecat, procedeul pare
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
B.S. Bloom și instruirea, proiectarea de tip behaviorist). Astfel s-a cerut diversificarea, reconceperea practicilor reale, prin apel apoi la cognitivism și constructivism, cu consecințele lor în centrarea pe învățare, pe educat. S-a mai constatat și apariția unei proliferări, ambiguități în definire, polisemii rezultate din raportarea la câmpuri diferite, la grade de eficiență și eficacitate, cu diferențe de sens, a chiar termenului de competență: competențe transversale, competențe disciplinare, competențe de bază, competențe esențiale, competențe minimale, competențe-soclu, competențe în situații reale
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
care să satisfacă aplicarea eficientă a paradigmei formării prin competențe, în acord cu noile așteptări? Discuția și concretizarea sunt complexe (motiv pentru care dezbatem, într-un alt capitol, distinct schimbarea de paradigmă în curriculum), dar ar trebui mai amplu studiate ambiguitățile, la nivelul forurilor de decizie specifică, pentru a face trecerea de la general și îndepărtat la operativ. De aceea și BIEF, prin X. Roegiers (2004a) studiază mai amplu competențele eficace și foarte eficace, ca bază pentru noile curricula. Acești termeni forte
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
este extins, dar dificil de implementat în francofonie (Demeuse, Strauven și Roegiers, 2006, pp. 9-10), unde este încă folosită sintagma "programă școlară", deși este limitată și un curriculum nu se poate reduce la programa axată pe conținut informațional. Faptul produce ambiguități în înțelegerea schimbărilor conceptuale, în menținerea folosirii ei tradiționale în practica educațională (în proiectarea activităților, în menținerea metodologiei de predare-transmitere de conținuturi, în evaluarea prioritară a cunoștințelor ș.a.), așa cum este și în practica instruirii încă, la noi. Un punct de
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
raportat la planificarea și programarea riguroase, exacte, strict aplicative a unui model prescris, esențial nemodificabile în raport cu dinamica contextului, a evoluției educaților. Proiectarea centrată pe formarea competențelor: • promovează evoluția, dezvoltarea, alternativele, ipotezele cu soluții perfectibile, reglarea chiar în desfășurare, • identifică obstacolele, ambiguitățile și soluțiile posibile, afirmarea creativă, • permite conceperea pe o durată variabilă și pe obiective generale și specifice, cu rute diferite de parcurs, • permite o mai bună comunicare și interacțiune între cei implicați, • reconsideră rolurile clasice ale lor, • promovează negocierea și
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pergamente, papirus, codexuri, filosoful și fenomenologul separă media vizuale, audio, verbale, tactile, gustative și olfactive. Asta se întâmplă pentru că în orice domeniu, ceea ce constituie obiect de investigație diferă în funcție de scopul cercetătorului. Răspunsurile diferite la întrebările lansate în studiile mediale reflectă ambiguitatea noțiunii de media. Merriam Webster's Collegiate Dictionary formulează două definiții . Una consideră că un mediu constituie un canal sau un sistem de comunicare, informare, sau divertisment, cealaltă consideră că este un mijloc material sau tehnic de exprimare artistică. Una
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
detractorii metaforei caracterizează împrumuturile din alte domenii ca pe niște inevitabile distorsiuni ale conceptului original pentru că nu toate caracteristicile lor pot fi transferate în noul domeniu și pentru că limbajul figural este doar care maschează absența desemnării la propriu, lipsite de ambiguități. Pe de altă parte, partizanii deconstructioniști ai limbajului figural consideră că nu există desemnări exacte pentru că sensul apare prin deplasări semantice, și limbajul este metaforic, ca în cazul conceptelor naratologice care ascund unele metafore ca aceea a naratorului. Ryan consideră
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
sânge. S-ar putea presupune că unul este Ulise, sau că Ulise apare într-o altă zonă de pe suprafața vasului care nu este accesibilă privirii. Aceste detalii, unele explicite, altele implicite, aparțin unui singur moment temporal și sunt lipsite de ambiguitățile care intervin în Eleusis Polyphemos, atunci când se face comparația cu textul Odiseei. Stansbury O’Donnell mai consideră că limitele narative ale imaginii uniepisodice încep să fie depășite atunci când artiștii, așa cum arată Weitzmann, dezvoltă în perioada clasică și elenistică metoda ciclică
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]