2,278 matches
-
mor. Iluziile mele, cel puțin. Supraviețuiesc într-o creșă de adulți care cultivă himere. Uneori am impresia că sunt un personaj cu o viață încropită din mii de iluzii cumpărate în rate. Aș vrea să fiu chiar și un cimitir ambulant al iluziilor, al amintirilor urâte, dar nu pot. Poate că a trăi înseamnă și asumarea amintirilor nenorocite, a iluziilor. Credeam că există doar o judecată de apoi, clasică, de după moarte. Există însă și o judecată a tribunalului nostru interior, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
își dovedea interesul pentru oferte; fiecare - negocia. De cumpărat, însă, nu cumpăra, nimeni, nimic. Stai, a tresărit badea Minciună! Stai, că, iată, am găsit, ce tot caut, de atâta vreme. S-a alăturat unui grup încropit pe la mesele unui bar ambulant. Fete frumoase, și iuți ca niște albinuțe, serveau, fiecăruia, câte ce dorea. Serviții se bucurau, plăteau și se apucau, iute, de consumat, ce aveau adus și pus dinainte. Apoi, la umbra câte unei căni cu vin fiert, frumos mirositor, se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
plecă. Am rămas singur acolo o vreme, învârtind sticla de bere și uitându-mă la farfuria cu V-urile cojilor de sendviș și fâșiile de grăsime abandonate. 11 Tot mai mica Antarctică a timpului — Tu și motanul țineți o bibliotecă ambulantă, dragule? Tușa Ruth zâmbi, cu capul pe trei sferturi deasupra biroului de recepție. M-am oprit la baza scărilor. — Păi, partea „ambulantă“ s-ar putea să fie o problemă. Femeia râse. Dacă vrei, pot încerca să sun pe cineva sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și fâșiile de grăsime abandonate. 11 Tot mai mica Antarctică a timpului — Tu și motanul țineți o bibliotecă ambulantă, dragule? Tușa Ruth zâmbi, cu capul pe trei sferturi deasupra biroului de recepție. M-am oprit la baza scărilor. — Păi, partea „ambulantă“ s-ar putea să fie o problemă. Femeia râse. Dacă vrei, pot încerca să sun pe cineva sau îl pot pune pe John să arunce o privire. Te previn însă, nu știe nici jumătate din cât crede că știe, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu atât știi mai puține despre poziția ei. Și invers. Eu nu știam nimic despre Qwa, deci am regăsit-o, total Întâmplător, exact când mă oprisem din căutat. S-a Întâmplat În timpul unei călătorii de afaceri (Între timp, devenisem vânzător ambulant de biblii evoluționiste), undeva În galaxia lenticulară Spinoza 3. Sunasem la o ușă și mi-a deschis o particulă În capot, care mi-a făcut semn s-o urmez, apoi a luat-o spre bucătărie târșâindu-și papucii. Fără chica
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ultimului volum, cel pe care-l găsisem dincolo de fațada clădirii, la fel. Toată viața mea era redată În opera lui Kuznețov sau, mai bine zis, toată viața mea se desfășurase după cele scrise acolo. Lumea? O imensă butaforie, un teatru ambulant. Păpuși ascunzând sub poale alte păpuși, un șir de vagoane În mers, fiecare trăgându-l prin Întuneric pe cel din spate și fiind purtat la rândul lui de cel dinainte, până când, tot trecând dintr-unul Într-altul, asemenea vioristului care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un om mai așezat: concentrat pe negoțuri, iarna își scotea băieții afară să spargă gheața, în timp ce el se dădea pe derdeluș. Odată, unul din băieți, înghețat bocnă, îi ceruse doi bani să-și ia o plăcintă caldă de la un vânzător ambulant. Taică-său, care venea în fugă să poată aluneca cât mai mult pe ghețuș, îi dădu o bătaie soră cu moartea. Disciplină austriacă, nu glumă. Pragmatism la fel. În sufragerie străbunicul avea un dulăpior ținut sub lacăt. Când îl deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un pled alb și varsă pe el vreo două kilograme de acadele și „bomboane cu gumă“ prevăzute cu un băț, deci tocmai bune pentru a fi consumate În context. Ca la un semn, aproape toate celelalte mașini devin mici magazine ambulante. Sunt expuse spre vânzare ștergare, perdele, cusături de etamină, jucării de lemn sau de material plastic, coșuri și pălării de paie, maiouri cu chipul lui Alain Delon, agrafe, ace și bile de prins În păr, ba chiar și scule și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
le-am infectat pe unele complet; și, cum de la azur e o distanță directă, o corespondență, am făcut pe cale artificială și cuvinte oglinditoare sau străvezii și am ținut să intre în lumina lor eterogenul, ca într-o vitrină de optician ambulant. Și conchide Arghezi, reamintind, dacă mai era nevoie, că arta e un joc (secund, mai pur, cum o definea I. Barbu): N-am făcut nimic, m-am jucat. Deși, în aparență, aproape întregul text este ludicironic, ca și desenele care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
grija de a se arăta politicos, deoarece nu vrea să-l supere pe bătrân. Cum n-a găsit în biblioteca Monseniorului nici o carte care să-l lămurească de cine și când a fost întemeiat Asybarisul, doctorul Luca, o adevărată enciclopedie ambulantă, e un interlocutor extrem de prețios. În plus, e singurul străin care are acces la "palat", cum i se spune pretențios clădirii cumpărate de Monsenior de la un negustor de parfumuri, cu mulți ani în urmă; în fapt, o casă greoaie, dărăpănată
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pestriț și zgomotos, cu străduțe strâmte, legate între ele de ganguri întunecoase, unde tânărul custode avu surpriza unui alt Asybaris, cu totul diferit, parcă fără griji sau, dimpotrivă, hotărât să le uite. La fiecare pas, se văzu asaltat de vânzători ambulanți care își lăudau, țipător, marfa. Un bărbat, cu făină pe față, semănând cu un clovn, mâna din urmă un asin, în vreme ce, peste drum, niște prostituate, purtând centuri de castitate, îi ofereau cheile cu gesturi îmbietoare. Într-o vitrină, Julius zări
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
abia se ating de vinul din pahare. Acasă, femeile nu-i mai bombăne. Au încetat și întrunirile "sectei" găzduite de Nelly. Seara, străzile sunt goale. O teamă nelămurită stăpânește orașul chiar după ce pescărușii se culcă în rododendroni. Au dispărut vânzătorii ambulanți, cerșetorii, vagabonzii, ghicitoarele care le dezvăluiau clienților viitorul, iar oamenii de ordine umblă, doi câte doi, înarmați și pregătiți să se folosească de arme dacă e cazul, căci pescărușii au ajuns să fie din ce în ce mai obraznici și mai agresivi. Acum pot
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
disperarea și înainte de a deveni molipsitoare, m-am hotărât să mă refugiez, pe cât era posibil, în intimitatea minții mele. Am început prin a-mi spune că putea fi și mai rău - un șobolan mișunând prin vagon sau poate un cântăreț ambulant care și-ar fi zdrăngănit brusc chitara oferindu-ne câteva refrene săltărețe din Imagine. Nu, trebuie să mă concentrez mai tare. Am încercat apoi să-mi construiesc o fantezie erotică, bazată pe premisa că trupul de care eram lipit nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dată, Însă, Învins cu tinerețe și abilitate, Înfloream la adierea conversației lor, - le auzeam fără să le ascult, ocrotit de prezența Anei și pleoapele șirete ale fiicei ce-i stătea alături ca o fotografie a ei făcută de un fotograf ambulant, Într-un parc, cum se obișnuia Înainte de război. Eram străin de vorbirile lor, printr-o nespus de dulce lene a neparticipării. Interveneam totuși din cînd În cînd În conversația dintre ei ( În bună parte un monolog al doamnei Pavel), nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
continua să-i aparțină. 21 Primăvara, când începeau luptele de gladiatori, amfiteatrele de pe tot teritoriul Imperiului erau pline. Augusta Rauricorum, unde se intersectau drumurile dinspre Italia, Germania și Gallia, gemea de negustori, actori, aventurieri, soldați, oameni politici, prostituate și vânzători ambulanți. În fiecare an, laniștii își aduceau aici marfa: gladiatorii. Imitându-i pe Pompeius și Caesar, pe Augustus și pe Tiberius, care știuseră să transforme luptele de gladiatori într-un puternic instrument de guvernare, Vitellius încerca să câștige bunăvoința mulțimii oferindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
risipească mirosul de oameni îngrămădiți - oameni de toate rasele, vorbind o mulțime de limbi, care nu tăceau niciodată. Alergă, ferindu-se de carele pentru mărfuri, printre chemările prostituatelor, strigătele copiilor, certurile bețivilor, insultele soldaților aroganți care se plimbau, ciorovăielile negustorilor ambulanți care își disputau un loc unde să-și vândă gogoșile sau apa și oțetul. Trecu în goană prin locurile unde se vindeau torțe și lămpi, suluri de papirus și pergament, prin fața depozitului de condimente aduse de la arabi, de unde răzbătea mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se ridica spre cer, tubicines erau gata să anunțe luptele acelui spectacol extraordinar. Imitându-l pe marele Augustus, care le interzicea spectatorilor să bea și să mănânce în timpul jocurilor, pentru a sublinia solemnitatea evenimentului, Vitellius poruncise să fie alungați vânzătorii ambulanți. În schimb, plasase strategic în public incitatores care trebuiau să dea tonul aplauzelor și aclamațiilor. În centrul arenei fu instalat un tripod enorm, de care se apropie un preot, urmat de câteva ajutoare. — Favete linguis! strigă unul. — Sive mas, sive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
neșansa apariției cu 15 minute mai târziu din cauza portarului care, străin de eveniment, puricea câinele iubit împreună cu o doamnă de la ecarisaj. Fără nici o altă intervenție, prin presiunea celor 26538 și 54 exemplare suplimentare, poarta se deschise larg în uralele vânzătorilor ambulanți, astfel încât primul ziar apăru sub microfonul Postului de Radio K.L. la 4 h 16’’, exact în fața redactorului Sorin Tourbatu, francofon convins și colecționar de roșcove. A urmat minutul. Un enorrrm și sfâșietor minut de pauză radiofonică în stare să reducă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Ia să auzim ce ne spune dumnealui? El spune că: „Fundația Ferdinand cu scop atât de frumos este de o înfățișare prea greoaie. Pe locul ei, îndelungată vreme se vedeau niște dărâmături ale unor vechi case năruite... Circuri sau panorame ambulante se perindau vremelnic acolo”. Tare mă tem că ar cam fi cazul s-o luăm din loc, fiindcă soarele a urcat deja cam două suliți pe cer, vere. Sunt nevoit să-i dau dreptate ieșeanului și să pornesc alături de el
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
urce pe sfori și s-au ridicat. Citeam, dincolo de zidul de frunză și floare-albastră, înalt de cinci metri. Nu mă vedeam din stradă; nu mă vedeam pe nicăieri. Mă mișcam pe muchia dintre viață și cărți‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡. Și-n strigătul vînzătorului ambulant de lapte descifram un "Hai la caaarte!" Spre dimineață, mobila gemea, în special bătrînul secretaire. În vena vineție de pe mijlocul oglinzii (nu-i crăpată, e doar foarte veche) deslușeam o literă. O altfel de literă decît vreuna din cele 28
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
supraviețuiesc următoarele nouă, atunci așa fie. Am hotărât să mă apuc imediat de alcătuirea unei garderobe noi, Îmbunătățite. Am reușit să ies pe ușă Înainte de 6:50 a.m. și eram grozav de mulțumită de propria-mi Înfățișare. Tipul de la chioșcul ambulant cu gustări de lângă locuința mea chiar a fluierat, iar o femeie m-a oprit Înainte să fac zece pași și mi-a spus că ea Își dorea de vreo trei luni cizme ca ale mele. M-aș putea obișnui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
făcut al naibii de mare plăcere. Îmi era din ce În ce mai ușor să-i evit pe turiștii care hoinăreau aiurea pe străzi. Pe vremuri mă uitam cu dispreț la trecătorii care vorbeau la celular, dar acum, din cauza programului meu haotic, devenisem o adevărată mașinărie ambulantă de vorbit. Mi-am scos telefonul și l-am sunat pe Alex la școală, unde, conform amintirilor mele cam Încețoșate, era posibil ca la ora aceea el să ia prânzul la cantina de la catedră. A sunat de două ori, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
foto, plus Cartea pe care i-o dusesem În seara precedentă. Eu, una, aș fi amanetat o sacoșă În valoare de zece mii de dolari ca să plătesc chiria pe un an, dar Miranda prefera să o folosească pe post de coș ambulant de gunoi. — Mulțumesc, Andy. Ești de mare ajutor tuturor. Așa că domnului T. tare i-ar plăcea să afle mai multe despre viața ta. Ce mai faci? Ce mai fac? Ce mai fac? Hmm, păi să ne gândim. Nu cine știe ce. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
zidurilor sunt copaci înalți, deși, ca niște nori verzi, plutitori. Vecinii ne-au avertizat să nu privim în direcția Orașului Interzis: — Înăuntru locuiesc dragoni, spirite protectoare trimise de către zei. Sperând să găsesc de lucru, merg pe la vecini și pe la comercianții ambulanți de la piața de legume. Car igname și varză și fac curat la tarabe după ce piața se închide. Câștig câțiva bănuți de cupru în fiecare zi. În unele zile nu mă angajează nimeni și merg acasă cu mâna goală. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
desăvârșit, iar aceștia sunt acoperiți cu nestemate care sclipesc ca roua de pe petalele unui bujor de primăvară. Nuharoo plânge de fericire. În perioada lunilor în care împăratul Hsien Feng și cu mine pierduserăm șirul zilelor, Nuharoo devenise precum o fantomă ambulantă. Chipul ei trebuie să fi avut, cu siguranță, culoarea razelor de lună și trebuie să fi psalmodiat rugăciuni budiste ca să adoarmă. Gelozia ei s-a potolit acum, că nu mai sunt în grațiile împăratului și am devenit o concubină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]