2,720 matches
-
se pare o datorie. Italiei nu, are un copil în burtă, sub fusta cumpărată din piață, ea nu este indulgentă. Elsa se întoarce: „Spune-mi, ce vrei?“ (de obicei le tutuiește pe fetele din clasele inferioare). Italia se simte rău, amețește, nu a dormit și nu a mâncat. „Nimic“, spune și se întoarce spre ușă. Apoi privirea îi cade pe plicul alb cu ecografia aflat în hol... Între prima și a doua operație o sun pe Elsa. — Cum te simți? — Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de acolo, apa părea gheață topită. Când m-am întors, am găsit-o vârâtă în șemineu strângându-și capul în mâini, ca și cum ar fi încercat să și-l țină nemișcat. Alcoolul începea să-și facă efectul. — Stinge lumina, a zis, amețesc. Ce ai băut? — Acid muriatic. Râdea din nou, dar nu a vomat. Vorbea, ținându-și în continuare capul. — Îți aduci aminte de vânzătorul ambulant, acela cu rochia? Era tatăl meu. O făceam cu el. Mă culcam cu tata. Nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de tine, am spus. — Și tu. Poate că-și reconstruia o minusculă existență, se întorsese în barul acela unde ne întâlnisem, reîncepuse de acolo. Și un alt bărbat se apropiase de ea să o întrebe ceva. Era obișnuită să fie amețită cu puțin, cu o privire care să îi trimită o imagine a ei, una oarecare. Da, va sfârși în brațele unui bărbat oarecare, ce o va lasa să se prăbușească în pace. Un prost care n-o cunoștea, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
rotunjite, iar fetele de la casă, cu o pălărioară în formă de plic roșu, ca și minijupa, dăruiau tuturor copiilor care ieșeau din magazin un balon fixat pe o mică tijă din plastic. Am urcat cu scara mobilă. Ne-am plimbat amețiți printre standuri impingând căruciorul, fără să reușim să ne hotărâm. Ne aflam în raionul „Primele luni“, micimea hăinuțelor ne punea pe gânduri. Era cald, eu țineam paltonul Elsei pe braț, iar cu al meu eram îmbrăcat încă. L-am descheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Prea jos, ca luna de pe cer. Puteam s-o vedem prin fereastra cu ramă metalică. Stătea acolo cu fața aceea benignă și sătulă, iar atmosfera din jurul sferei ei apărea diafană în întuneric: părea curioasă să ne vadă. Eu eram puțin amețit, băusem unul după altul cel puțin trei pahare pline cu vin. În localul acela mirosind a mâncare reîncălzită și a băuturi proaste mă simțeam fericit pentru că eram cu ea, la sute de kilometri depărtare de orașul în care trăisem ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Exact așa-i. O mamă în capot, cu sânul dureros din cauza laptelui, care își privește nou născutul, maimuțica ei roșie. Are ochii uneia cu burta flască și goală care pândește carnea care a ieșit din ea. Nu-i tristă, e amețită. Nu intră, rămâne acolo. Mă scol și mă duc la ea. O strâng în brațe, e un sac care tremură. Simt mirosul casei în acest pustiu de amoniac. — Cum se simte? — Trăiește. O ajut să-și pună halatul, masca, apărătoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cuvinte erau În același timp adevărate și mincinoase, și aproape izbucni Într-un râs macabru, aproape că murmură: Azoy. Dar reuși să se controleze, se scuză, se justifică, era uimit și el, nu știa ce-l apucase, apropierea ei Îl amețise, Își pierduse controlul, va putea oare să-l ierte? Ea se Îmbrăcă În grabă, cu mișcări repezite, ca o bătrână furioasă, cu spatele spre el, Își trecu de câteva ori violent pieptănul prin păr, aprinse o nouă țigară și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
moștenise de la Yael și paltonul, reușind de astă dată să evite cu abilitate capcana mânecii, mestecă o pastilă contra arsurilor și coborî În stradă debordând de bucuria responsabilității, sărind scările două câte două. Vioi, sprinten, energic, indiferent la răcoarea nopții, amețit de liniște și pustietate, Fima Începu să mărșăluiască În josul străzii, parcă În sunetele unei fanfare militare. Nu Întâlni nici țipenie de om pe străzile ude. Ierusalimul Îi fusese predat lui, ca să-l apere de sine Însuși. Blocurile de locuințe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-i la picioare și sărutându-i-le. Era oare posibil ca ea să-i fi mărturisit ce se Întâmplase Între ei? Era oare posibil ca el să apară aici cu un pistol În mână? Din obișnuință și din cauză că era Încă amețit de somn, În loc să sune la Annette, Fima formă din greșeală numărul lui Țvi Kropotkin. Acesta Îi spuse chicotind că tocmai se bărbierea, dar apucase deja să se Întrebe ce i se Întâmplase În dimineața asta lui Fima: oare ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
decât În visul meu. Albastrul te prinde de minune. Ar trebui să porți albastru cât mai des. Ce-ar fi să tragem o linie peste ceea ce s-a petrecut alaltăieri? Mi-e rușine de mine Însumi. Apropierea ta m-a amețit și probabil că m-am comportat ca violatorul plângăreț. N-am mai fost cu o femeie de peste două luni. Nu că asta ar justifica faptul că m-am purtat ca un animal. Vrei să mă Înveți cum să mă Îndrept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bebeluș: Ajunge? Acum Îmi dai cercelul Înapoi? Fima spuse: —E mai mult decât mi se cuvine. Ai să primești și rest. Și spre propria-i uimire, Îi Îmbrățișă deodată genunchii, Îi trase cu putere trupul din fotoliu pe podea și amețit de dorință, fără să se mai oprească să-i scoată hainele, ci căutându-și drumul orbește, dar cu ceva din siguranța somnambulului, o pătrunse aproape În aceeași clipă și simți că nu falusul său, ci Întreaga sa ființă se scufunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spate, Îi puse o mână pe buze și cealaltă pe ochi și Îi sărută ceafa, rădăcina părului, umerii. Un parfum delicat de săpun de toaletă Îmbinat cu o aromă ușoară de tabac de la pipa lui Teddy Îi pătrunse În nări, amețindu-l cu o dorință vagă și cu o tristețe pe care Încercă s-o Înăbușe. Ridică În brațe trupul subțire, copilăresc și, la fel cum Îl purtase În brațe pe Dimi cu două nopți În urmă, o duse acum pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ridic poalele rochiei deasupra genunchilor, ca să-i sărut pulpa goală, când se ghemuia în mine pe lădița din dosul scrinului cu albituri. Laura nu era pentru mine, ceea ce era unguroaica din casa părintească, pe care câteodată cădeam ca o fiară, amețit de mirosul ascuțit al trupului cald și moleșit de somn adânc. Mă apropiam de Șari tiptil, când se crăpa de ziuă și așa cum fata dormea cu lampa aprinsă, în semn de așteptare, cu cămașa de stambă roșie suflecată deasupra mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
încăperea. Becul sângeriu se stinse de la sine și lumina vânătă și spălăcită a zorilor năvăli în odaie. Un liliac enorm cu aripile întinse intră ca o săgeată, se izbi cu un pocnet surd de peretele cenușiu și căzu pe dușumea, amețit de lovitură. Pe covor, odihnea trupul gol al Margaretei, zgribulit de răcoarea dimineții. Cu macatul de pe pat i-am acoperit goliciunea, îndepărtându-mă apoi hoțește, cu ghetele în mână, ca să pornesc prin gangul cu miros de mucegai spre ulița cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și gura ca un bot de știucă. Purta barbă și mustață rase, și avea gât unduit, cu o cravată strâmbă al cărei nod era pitit după aripa gulerului moale. Când ne oprirăm față în față, omul meu se clătină ca amețit de băutură. Pleoapele lăsate, prin care genele întredeschise îmi trimiteau sclipirile unor pălălăi lăuntrice, îi tremurau mereu: - „A.B.C.?” întrebă el. Și după răspunsul meu afirmativ pe care i-l dădui prin înclinarea capului, începu să-mi bâlbâie ca muții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și crupa colosală de sub foile întinse să crape, realizau o contracumpănire între fese și mamele, ce dădeau acestui trup mare și o suplețe statornică. Vladimir a înțeles că mai întâi trebuie s-o plimbe și să o ducă la culcare amețită de alcool. Trebuie să recunosc, fără nici o rezervă, că niciodată nu mi-am bătut joc de femeia care înțelegea să mă însoțească ore întregi, fără să rostească vreun cuvânt. Cugetam că, poate, dânsa ascultă, ca și mine, muzica în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a vorbit Mariana. „Plecai de lângă dânsa tăcut, îndreptându-mă spre florărie”, - vorbi de astă dată discursiv, Ferdinand Sinidis. De acolo i-am trimis o jerbă de chiparoase. Țineam să primească florile pe care le prefer, și doream să se clatine amețită de violenta lor aromă. Era în mănunchiul lor o explozie de alb și un cartonaș pe care am scris: „Flori și vis, Marianei”. Se înserase de-a binelea, când reîntors în sufrageria comună, întrebai, nevinovat, pe doamna Pipersberg, dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fac una ca asta”. Băiețașul întinse apoi o mână după o zdreanță de abecedar, silabisind cu ușurință cuvintele tipărite cu litere cursive. Priveam dintr-un ungher încăperea în care dormeau înghesuite șapte ființe. Moșul Isidor călca un pantalon pe dungă. Amețit de mangalul nu destul de încins, se legase cu un ștergar în jurul frunții. Mirosul specific de atelier de croitorie, de stofă încinsă cu fierul supraîncălzit, mă înfășura într-o toropeală ciudată. Și atunci m-am revăzut într-o clipită, iar copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
frică era că ar fi putut găsi dovezi că făcuse pasul din cauza lui. Corectitudinea bănuielilor cu privire la primul aspect i se confirmă de Îndată ce văzu, din interiorul apartamentului, fereastra de la care căzuse Fenimore - nu era cu putință ca un adult, oricât de amețit de febră, să cadă de acolo accidental -, dar a doua posiblitate se dovedi mult mai greu de clarificat, rămânând Încă În stadiul de ambiguitate sâcâitoare. O, Doamne! Trebuia neapărat să retrăiască totul, iar și iar, În minte, să pășească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Burne-Jones se ridică În picioare În lojă, bătând din palme ostentativ În direcția etajelor superioare și stârnind un nou val de huiduieli și fluierături. Arnold Bennett stenografie În carnet: „O bătălie Între duri și puri“. Se năpusti spre culise, șocat, amețit de zgomot și năucit de lumina reflectoarelor. Se Împiedică de o mobilă din recuzita piesei și rămase locului, neștiind Încotro să o apuce, ce să facă, iar Alexander Îl ajunse din urmă. — Îmi pare rău, Henry, murmură el. — De ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
unui ceas de șemineu monstruos, montat în gri-plumburiu, ce arăta de parcă pe viitor nu avea să-mi anunțe decât „timpul de plumb“, l-am întrebat pe Imre Barna, lectorul editurii mele ungurești, de numele unui autor al cărui roman mă amețise în anii mei tineri: Ispită la Budapesta. Puțin mai târziu am primit cărțoaia ferefnițită din stocul unui anticar. De scris, a scris-o Franz Körmendi, un scriitor uitat între timp. Apărut în 1933 la editura Propyläen din Berlin, romanul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dat cu ochii de-un gabor și m-am Întors; p-ormă am luat-o razna pă niște coclauri care sunt o rușine că Încă mai ie În capitală; io sufeream ca argentinean - dumicatu cui le-a făcut! - și mă amețise niște dulăi, că, numai ce să lătrase unu, la toți le cășunase să mă surzească primprejur, că mahalalele din Vest nu ie sigure pentru jupâni și nu are pază dă nici o culoare. M-am liniștit pă loc, fincă am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am simțit, În fața acestei indezirabile mașinării, că-mi pierdeam comuniunea cu propriul meu public. — În locul tău, eu m-aș lăsa de mașinării și comuniuni. Am citit știrucile lui Molinari. Băiatul are pana zglobie, dar atâta literatură și atâtea portrete te amețesc până la urmă. De ce nu-mi povestești totul, așa cum Îți vine, fără nici un soi de artă? Mie-mi place să mi se vorbească pe șleau. — De acord. Bașca, pot să vă fac o plăcere. Limpezimea e privilegiul latinilor. Dar Îmi veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să fac posibelă Încurcătura. Pă 6 mai, nu mai știu la ce oră, zorii au dat peste o havană națională dân pănuși dă porumb, la decât câțiva centimetri dă călimara lu Zarlenga cu Napaleonu. Ăsta, că știe doar să-și amețească clientu, vrea să convingă un cerșetor serios, care ie mâna dreaptă la Societatea Primele Valuri dă Frig și care Azilu Unzué ar fi vrut să conteze la zi dă sărbătoare pă el, că hanu iera solid și pă cai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Preambulu la Constituție. Am cântat numele la străzile dântre Balcarce și bulevardul La Plata, și dântre Rivadavia și Caseros. După aia am virat-o la nord și le-am intonat p-alea dântre Santa Fe și Triunvirato. Dân fericire, am amețit lângă Costa Rica, care mi-a lăsat ceva vreme, și-așa am ajuns pă juma la nouă neața. Poate că chiar atunci mi-a fredonat la cord un sfânt binecuvântat și-am Început să mă rog. M-a inundat o prospețime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]