2,417 matches
-
în sus, spre cerul senin de octombrie, pentru a invoca protecția zeilor. Ieși în balconul plin de flori. Treptele amfiteatrului gemeau de lume. Asemenea divinului Augustus, pentru ca spectacolul să fie solemn, le interzisese oamenilor să mănânce și să bea în amfiteatru și poruncise ca toți funcționarii să poarte togi. Ridică ambele mâini, într-un gest de salut. Se înfioră de plăcere când auzi ovațiile mulțimii. Toți fluturau batiste, toți îi strigau numele ca și cum ar fi fost al unui zeu, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
într-un cânt ce se înălța spre cer împreună cu parfumul de tămâie. Toți își exprimau admirația pentru decorul din arenă și îi mulțumeau că-l construise. Se mai văzuse vreodată un asemenea peisaj, cu coline, râuri și copaci, în vreun amfiteatru? Poporul se întreba însă ce luptă putea fi demnă de un asemenea peisaj. Așezat la masa pe care Listarius aranja mâncărurile pregătite de el, Vitellius se întoarse spre Flavius Sabinus, căruia îi confirmase funcția de prefect al orașului și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
negre. Suntem nefaști! Fu redus la tăcere de o mișcare bruscă a platformei, dar, mai mult, de priveliștea ce se deschise în fața ochilor săi când platforma se opri. — Dar suntem în vârful unui deal! strigă tracul uimit. Jos se vedea amfiteatrul ce înconjura arena, transformată într-un peisaj cu coline înierbate printre care curgea un râu, cu tufișuri, copaci și pășuni. Dincolo de zidurile amfiteatrului se întindea Roma, cu strălucirea marmurei și casele cenușii cu trei niveluri din cartierele populare. Mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
săi când platforma se opri. — Dar suntem în vârful unui deal! strigă tracul uimit. Jos se vedea amfiteatrul ce înconjura arena, transformată într-un peisaj cu coline înierbate printre care curgea un râu, cu tufișuri, copaci și pășuni. Dincolo de zidurile amfiteatrului se întindea Roma, cu strălucirea marmurei și casele cenușii cu trei niveluri din cartierele populare. Mai departe se vedeau câmpia încă verde și Mons Albanus. Valerius privi repede peisajul acela splendid, apoi își lăsă capul în jos și rămase așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Antonius Primus e învingător, nimeni nu trebuie să afle despre operațiunile militare. Nici un cuvânt despre războiul flavienilor împotriva noastră. Nici un cuvânt, auzi? Nici la palat, nici în Senat, nici pe străzi. Privi drept în față; pe treptele de sus ale amfiteatrului văzu un bărbat care își acoperea capul cu gluga mantiei. Înspăimântat, îl recunoscu pe Ausper, care ridica mâinile spre el, arătându-i cerul. Dintre norii adunați la orizont se ivea, abia vizibil pe cerul după-amiezii de octombrie, discul diafan al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
patru nopți, a dat foc la temple și la case... A rămas în picioare doar templul zeiței Mephitis, aflat în afara zidurilor - Titus coborî glasul. Zeița vaporilor de sulf, a aburilor ce vin din adâncul infernului... Doar ea a scăpat. — Și amfiteatrul? întrebă Antonius cu răceală, ridicând capul. Îmi închipui că Legiunea a treisprezecea i-a dat foc. — A ars. Iar asta mă bucură, după cum îți poți închipui, răspunse Titus, făcând un gest ca și cum ar fi vrut să risipească o grămăjoară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ar fi vrut să risipească o grămăjoară de cenușă. Dar au ars și casele celor care locuiau în apropierea orașului. Legiunea a treisprezecea nu a cruțat pe nimeni și nimic. — Uiți că tocmai Legiunea a treisprezea a trebuit să construiască amfiteatrul, din porunca lui Vitellius, după ce a fost învinsă primăvara trecută aici, la Bedriacum, de Caecina și de Valens? Uiți că, în timp ce soldații noștri îl ridicau, cremonezii aruncau în ei cu verdețuri putrezite, îi insultau și îi umileau? Uiți că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și vom recuceri Imperiul. — Valerius va învinge, murmură Antonius. Sunt sigur de asta, zise apoi, mințind. — Fiecare cu iluziile lui, replică Allius Cerpicus. Ieși în lumina rece a după-amiezii de decembrie. 40 Marcus se îndepărtă de ușa ce dădea spre amfiteatru și se apropie de Valerius. — Sunt o mulțime. Și mulți alții vor să intre. Îi auzi? Zgomotul mulțimii era asurzitor. — Și nu uita că e foarte frig, iar romanii nu sunt obișnuiți cu frigul... Pe ușă pătrundea o lumină palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-și verse sângele. Se ghemui, așteptând finalul ceremoniei preliminare, al cărei fast i se părea grotesc. Își simțea nervii întinși din cauza așteptării, nu a fricii. Câteva ajutoare așezau buchete de trandafiri roșii pe gardul ce despărțea arena de treptele amfiteatrului, împodobit cu bucăți de pânză purpurie și ghirlande de laur, legate cu mătase roșie. Două orgi mari aveau să marcheze ritmul mortal al luptelor. Lângă ele, în fumul de tămâie ce se ridica spre cer, tubicines erau gata să anunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
equites): cavaler (lat.). În primele două secole ale Imperiului, cavaleria ușoară romană era compusă în mare parte din galo-romani; de origine galică erau și majoritatea armelor: sabia, scutul plat alungit și lancea. Equites gladiatori: cavaleri specializați în luptele desfășurate în amfiteatru. Poartă galea de bronz cu boruri plate, circulare, o lance, o sabie și un scut rotund din piele (parma). Deoarece nu sunt gladiatori legitimi (morituri), ci cetățeni particulari, nu apar niciodată cu bustul gol, fiind obligați să poarte tunică. Expeditum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urmare, spre deosebire de mirmilon, provocator-ul are piciorul avansat mai expus, motiv pentru care poartă jambiere înalte și, pe coapsă, o apărătoare din lână și piele. Pugnare: a lupta; pugna este termenul generic ce indică lupta. Pulvinar: balcon de onoare în amfiteatru. Quazi: populație ce trăia în ținuturile danubiene. Raetia: corespunde Tirolului actual, cantonului elvețian Graubünden (Grigioni) și sudului Bavariei. Retiarius: clasă de gladiatori înarmați cu trident, plasă, pumnal și un manșon protector, cu o aripă metalică pentru apărarea feței, pe brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
A adus gladiatura pe scenă în spectacolul Polemos de la teatrul Alfieri din Torino, împreună cu regizorul Girolamo Angione; a realizat lupte de gladiatori în fața Colosseum-ului pentru lansarea filmului Gladiatorul de Ridley Scott; a reprodus spectacole de gimnastică și gladiatură în multe amfiteatre italiene și europene. Fondator al revistei științifice bilingve Machia, a organizat la muzeul de istorie din Bergamo expoziția „Alegorii religioase în mișcările atletice al gladiatorilor”. Colaborează cu Rai, Mediaset, MT Channel, ORF Wien, ZDF Berlin și BBC London pentru transmisiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apăsătoare. Am rămas singur , si ngur și nu-mi pot găsi astâmpărul, nici mângâierea și nici cons olarea.” Era confesiunea omului care mângâiase cu privirea, ani de-a rândul, sute și sute de Feți frumoși și Ilen e Consânzene din amfiteatrele unde predase studenților, zecil or d e doctoranzi pe care îi tutelase și îi înzestrase cu atestate , a miilor de bolnavi pe care îi tratase și mângâiase ca doctor și om. „Profesorul Oblu se mai deplasa la policlinic a di
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ultima meserie pe care-ar trebui s-o facă este aceea de redactor de beletristică”, Llosa) , o decizie În chip evident contra naturii: mi se accepta transferul În interes de serviciu de la dispensarul medical Pietroșița la redacția revistelor Cuvîntul și Amfiteatru. Domnea o confuzie totală prin direcțiile sanitare la acea dată, o neliniște paralizantă, toți erau dezorientați, nu mai știau numele anotimpului, cui să-l raporteze, erau amețiți, am profitat. S-au pus așadar imediat semnăturile și ștampilele, peste tot, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o bunicuuță, tare supăraată. Și-a Împușcat-o lupul. Că plîngea. Textele din această Scufiță roșie pe care o citiți cu ochelari sînt aproape la fel de vechi ca basmul: „BÎlciul presei” (titlu inventat de Radu G. Țeposu) a apărut În Cuvîntul, Amfiteatru și Cuvîntul de ambe sexe, sub pseudonimul H. Parcea, În anii 1990 - 1992; rubricile de cinefil datează din 1998; eseurile au fost tipărite În România literară și Cuvîntul (serie nouă) prin 2005, cronichetele literare („Cartea de noapte”) și chestionarele s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ne-au invadat orașul. Dac-aș avea o pușcă. În clipa următoare se aude o Împușcătură și bărbatul cade Împleticindu-se, cu o expresie de nesfîrșită uimire. Cer parțial senin, vînt moderat. Tăiat la: Cadru interior: Redacția revistelor Cuvîntul și Amfiteatru. Ziaristul intră În clădire. Radu G. Țeposu e În Franța, Buduca la spital, dar Radu Călin Cristea, George ȚÎra, Filip Florian, Constantin Rudnițchi, Mircea Țicudean și cu mine stăm pe scaune și ne uităm unul la altul. N-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
odă, de marș În metru antic. Noroc că pe la mijlocul emisiunii Păunescu a venit un prieten de-al lui, medic acupuncturist, și s-a apucat să cînte. MEMORIU Subsemnata dedesuptul rîndurilor, H. Parcea, gospodină, angajată În scop de zîzanie la revista Amfiteatru În travestiu, care nici pînă acum nu mi-au descoperit-o, identitatea mea de femeie, ceea ce nici eu nu le-am dat ocazia fiind cinstită din tată-n fiu din pomu’ meu genealogic, m-am trezit În situația să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Anca Costescu (București). O foarte plăcută surpriză, mă refer la fotografie, nu la text. Simt nevoia să vă precizez, concursul Miss a luat sfîrșit În urmă cu un an și jumătate, și a fost organizat de revista Cuvîntul, nu de Amfiteatru. Mai trimiteți poze. Colibri nu este o pasăre, ci o revistă cultural distractivă, adică independentă. Dovadă articolul „Scrînciobul”, unde Florentin scrie: „Mirajul copilăriei noastre, a celor care ne-am născut și am crescut o bună și mare parte din pruncie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
diagonala mare. În Evul Mediu nu era plasmă, cetățenii se duceau În piață pentru spectacol, pe urmă povesteau nepoților cum s-a sfărîmat vertebra cervicală pînă la mărul lui Adam, În varianta antică nici nu se mai povestea, deoarece În amfiteatre intra Întregul oraș ca să se distreze privind cum sunt mîncați de vii oamenii de lei. Încă nu se inventase țeapa, nu doar mai ieftină decît un tigru, dar și cu efecte speciale mai intense, asigurînd emoții pentru cîteva zile, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că și-a mîncat mălaiul... Cotoronțul a trăit un moment dramatic: povestește cum și-a uitat în tren bidonul cu vin (nou) și-i convins că va realiza proza etalon, proza viitorului. Îl confirmă generația PRO, care lipește pe ușile amfiteatrelor (unde au conferențiat Ibrăileanu, Călinescu, Petrovici, Cioculescu, Simenski, Caraman, Dima, Drăgan) instrucțiuni pentru un concurs literar: "Fredonați, Fredonați. Fredonați; Literatura s-a zis cu ea. Literatura e cacealma. Trimiteți 5 poezii sau proze pe dischetă sau prin e-mail. Numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și s-o folosesc cât mai rar cu putință. Tot atunci, ca probă, i-am scris unei grecoaice la facultate și ea s-a Îndrăgostit de mine fără să mă vadă. (septembrie) La cursul lui Vianu, tot mai puțini studenți, amfiteatrul e aproape gol; În primul sfert de oră, profesorul reia, ca de obicei, Într-un rezumat succint, cele spuse săptămâna trecută; ton egal și monoton de metronom bine reglat. Are o dicție ireproșabilă, folosind o logică strânsă În comunicarea ideilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
desfășurarea precisă a unui stil intelectual, să iei contact cu o disciplină exemplară a spiritului; nu te interesează persoana care, de altfel, se retrage reticent În alinierea spartană a falangei de idei, chemată calm să defileze În arena rece a amfiteatrului. Îmi notez tot, cu atenție Încordată, spre a păstra vie urma demonstrației, acel foșnet de concepte uscate, cum ai Întoarce paginile unei cărți. Deodată, se ridică iritat, merge precipitat spre ușa amfiteatrului (suntem jos, la Odobescu), o dă de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
chemată calm să defileze În arena rece a amfiteatrului. Îmi notez tot, cu atenție Încordată, spre a păstra vie urma demonstrației, acel foșnet de concepte uscate, cum ai Întoarce paginile unei cărți. Deodată, se ridică iritat, merge precipitat spre ușa amfiteatrului (suntem jos, la Odobescu), o dă de perete cu violență, În fața ușii se văd două studente vorbărețe (de la noi, din fundul amfiteatrului, nu se auzeau). Ghilotina profesorului cade necruțător: „Nesimțitelor!“. E un cuvânt prea tare, ce rămâne imprimat un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
foșnet de concepte uscate, cum ai Întoarce paginile unei cărți. Deodată, se ridică iritat, merge precipitat spre ușa amfiteatrului (suntem jos, la Odobescu), o dă de perete cu violență, În fața ușii se văd două studente vorbărețe (de la noi, din fundul amfiteatrului, nu se auzeau). Ghilotina profesorului cade necruțător: „Nesimțitelor!“. E un cuvânt prea tare, ce rămâne imprimat un timp În memorie ca un corp material, foarte suspect În aerul acela rarefiat; ideile, conceptele, enunțurile abstracte s-au topit, s-au efloșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tema povestitorului; când voi rezolva-o, Înseamnă că mi-am depășit biografia și am devenit ceea ce aș dori să fiu“. De ce „nu poate“? Ce Înseamnă această „temă“? Dar mut, oracolul a tăcut. Pleacă la fel de șters cum a intrat pe ușa amfiteatrului. Mă Întorc spre conventul nostru din Matei Basarab cu vaga impresie că romancierul are mai multe lucruri de spus, dar n-are cui. Tace ca să fie liniștit. (acum) Merg la „Junimea“. Citește George Alboiu, un poet din zona sudică ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]