14,847 matches
-
de la 2,48 în 1970 la 1,93 în 1975, apoi scăzând progresiv până la 1,71 în 1995. Neliniștea care a decurs de aici se justifica cu atât mai mult cu cât evoluții de aceeași natură (și adesea mult mai ample) au caracterizat și celelalte mari țări europene. Apoi, într-o manieră aparent destul de puțin așteptată, acest declin s-a stabilizat și a fost imediat urmat de o creștere progresivă, care permite astăzi situarea Franței la o fertilitate de aproximativ 1
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
asupra celor trei mari grupe de vârstă (tineri de la 0 la 19 ani, adulți de la 20 la 59 sau 64 ani, persoane în vârstă, 60 sau 65 de ani și peste), ale căror limite păreau imuabile și răspundeau unor clivaje amplu justificate de partea cuprinsă efectiv în activitatea economică, astăzi ar exista motive care să ne facă să punem la îndoială vârstele ce servesc ca frontiere celor trei grupe. Într-adevăr, în cadrul populației adulte, procentele de activitate a celor între "20
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
în dificultate sistemele de pensionare prin repartiție. Nu numai că sunt mai numeroși indivizii care ajung la pensie, dar rămân aici mai mult timp. Fenomenul baby-boom care a fost mai puțin accentuat în Franța decât în Statele Unite dar mult mai amplu și durabil decât în majoritatea țărilor europene accelerează, cu începere din 2006, îmbătrânirea populației franceze. În sfârșit, numărul persoanelor active și cotizante riscă să scadă prin scăderea fertilității. Mai precis, acel "raport de dependență" va crește. Trebuie subliniat un fapt
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
ce par conectați direct la „bateria” Sfântului Duh, iluzia practicării „teologiei de performanță”. Personal, îmi asum calitatea de felix amator într-un domeniu în care singurii „performanți” rămân îngerii și sfinții. Mă gândeam la început să redactez un Prolog mai amplu, intitulat „Portretul unui ortodox fără barbă și sutană”, dar am renunțat din două motive foarte simple. Primo, consider inutilă orice justificare de ordin metodologic și ridicol din start orice manifest programatic. Fiecare cititor are discernământul, inteligența, capacitatea de a descoperi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
virulența cuvintelor, ci și prin aceea a gândului sau intenției. Iertarea Nu voi discuta pe larg terminologia „iertării” în Noul Testament, ci mă voi opri doar la verbul folosit în cele trei versiuni ale logion-ului: aphiemi. Marcu are o formulă mai amplă, analitică: ouk echei aphesin. Ideea de iertare, lucru semnificativ, n-a intrat în limba greacă decât odată cu Septuaginta. • La origine, aphiemi înseamnă strict „a trece cu vederea”, „a lăsa ca lucrurile să-și continue cursul în ciuda unui eveniment/act negativ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care-l consideră cel mai dificil pasaj din Scriptură, în trei texte de genuri diferite: scrisoare, comentariu, omilie (Scrisoarea 185 ad Bonifacium, cap. 49 sq.; Epistula ad Romanos inchoata expositio, cap. 14 sq.; Sermo 71). Mă voi ocupa de pasajul amplu consacrat păcatului împotriva Sfântului Duh din Comentariul neterminat la Scrisoarea către romani. Augustin pleacă de la analiza formulei pauline de salut, „har și pace” (charis, eirene), afirmând că acestea sunt două denumiri ale Sfântului Duh, neinvocat explicit de apostol: „Păcătuiește împotriva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
credință). Cititorul interesat găsește aici o mină exhaustivă de informații. Același savant publicase cu trei ani mai devreme traducerea comentată a unui text capital pentru subiectul nostru, Evanghelia lui Nicodim 85. Evanghelia lui Nicodim face parte dintr-un grupaj mai amplu, cunoscut îndeobște sub numele de Acta Pilati, menit să dovedească rolul covârșitor jucat de evrei în condamnarea și uciderea lui Isus, deculpabilizându-l în același timp pe guvernatorul roman. Versiunea greacă cea mai veche este o remaniere din secolul al IV
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Păstorul lui Herma; 3Enoh sau Enoh în ebraică. În paginile următoare mă voi opri pe îndelete asupra a șase texte care conțin pasaje apocaliptice mai mult sau mai puțin dezvoltate. Din păcate, a trebuit să trec peste Cartea jubileelor, prea amplă pentru a putea fi rezumată și interpretată în câteva pagini. De asemenea, am lăsat deoparte Păstorul lui Herma, considerându-l un text cât de cât cunoscut. Literatura „intertestamentară”92 creează o atmosferă aparte. În această atmosferă se înscrie și Apocalipsa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
catastrofă de amploarea exilului babilonian. Reactualizând figura lui Baruh, membrii comunității își regăsesc un model vital, un model „de supraviețuire” sub teroarea istoriei. Ieșirea din istorie prin intermediul viziunii este singurul remediu psihologic împotriva disperării. Deși există o interpolare creștină destul de amplă, în capitolul IV, avem de-a face cu o scriere iudaică. Câteva motive esențiale (oamenii teriomorfi, din primele două ceruri, pasărea Phoenix și călătoria Soarelui, din al treilea cer, demonul-șarpe identificat cu Hadesul) trimit la imaginarul egiptean. „Există bune indicii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să ne-o transmită; pasajul despre viața omenească a lui Cristos (11,2-21) conține esențialul revelației făcute lui Isaia” (p. 49). Prin urmare, viziunea nașterii Mântuitorului din pântecele Mariei reprezintă epicentrul apocrifei. Această viziune (a lui Iosif) este conținută în ampla viziune-cadru a lui Isaia. Înțelegem astfel cum ideologia a structurat textul. A doua parte (cap. 6-11) - de fapt, cea mai veche - provine de la o grupare profetică integrată unei comunități creștine din preajma Antiohiei. Această grupare practica o lectură inspirată a Sfintelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
demersului exegetic al lui Philon. Mai întâi, textul din Geneza 6,1-4 beneficiază de o lectură în același timp demitizantă și alegorică, operație contrară tradiției apocaliptice reprezentate de 1Enoh și de Cartea Jubileelor, unde pasajul corespunzător produce scenarii mitice foarte ample. Aceasta nu-i împiedică pe „îngeri” să-și păstreze caracterul de entități divine, atâta doar că ele sunt puternic abstractizate. Devine acum mai clar că ceea ce numesc aici „lectură demitizantă” a mitului nu este, în realitate, decât o lectură propriu-zis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Casian are tot dreptul să se reclame de la modelul de perfecțiune întruchipat de Seth, dar se ferește să transforme acest model într-un simbol al disprețului față de lumea „profană”. 8. Geneza 6,1-4 face, de asemenea, obiectul unui comentariu destul de amplu al lui Ioan Gură de Aur (Omilii la Geneză 22167). Pentru versetul „Fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; și din toate și-au luat de neveste pe acelea pe care și le-au ales”, el propune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ale acestui capitol lipsesc din LXX, absență compensată la sfârșitul cărții, unde LXX prezintă două capitole în plus față de TM. Evident, și traducătorii români revin acum la versiunea mai bogată, incluzând capitolele 34 și 35. 1-2Regi. Textul grec este mai amplu decât TM. Dar și TM prezintă unele fragmente originale în raport cu LXX. Așadar lucrurile se prezintă destul de alambicat. Dau câteva exemple. La sfârșitul „Cântării Anei” (1Regi 2), TM are două versete în plus (8-9). În Biblia românească ele apar. La fel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
filologice, exegetice și nu în ultimul rând tehnice se dezbat în cadrul unor ședințe la care participă toți membrii echipei. Traducerea se face exclusiv după LXX (ediția Rahlfs este corectată adesea de ediția de la Göttingen, în curs de apariție). Introducerile, extrem de ample, oferă cititorului informațiile necesare despre contextul istoric, structura textului, stilul, originalitatea limbii, destinul exegetic în tradiția patristică. Subsolul propune două tipuri de note: 1. note strict filologice, legate de particularitățile semantice ori sintactice ale limbii LXX; 2. note și comentarii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Calist și Ignatie Xanthopulos 192, Arta isihiei a lui Calist Angelicudes 193 și un fragment din „Viața lui Palamas” despre universalitatea rugăciunii inimi 194), Stăniloae epuizează practic conținutul Filocaliei lui Nicodim. Conștient că-și încheiase misiunea, include în volum un amplu studiu consacrat isihasmului românesc 195. Volumul VIII a fost publicat în 1979 și nimeni nu se aștepta ca acest proiect să continue. Curios, după mai puțin de un an, iese la lumină volumul IX din Filocalie, cuprinzând scrieri de Ioan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
revenim acum la titlul acestui studiu: „afinități și idiosincrazii patristice”. Unul dintre autorii preferați ai lui Stăniloae este Pseudo-Dionisie Areopagitul. Îl cunoștea din tinerețe, însă abia mult mai târziu, în ultimii ani ai vieții, a făcut o traducere foarte frumoasă, amplu comentată, a corpusului dionisian. Cartea, apărută în 1996, cuprinde o introducere densă, asupra căreia voi reveni numaidecât, traducerea celor patru tratate și scrisorile (după Migne 196), scoliile transmise sub numele lui Maxim Mărturisitorul și propriile note ale lui Stăniloae 197
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
1978), ca să ne dăm seama de rolul jucat aici de Părinții Bisericii. Pentru revelația naturală și supranaturală sunt citați și comentați pe larg Pseudo-Dionisie și Maxim Mărturisitorul (I, pp. 71-72); pentru cunoașterea apofatică și catafatică sau rațională, Maxim Mărturisitorul este amplu folosit, împreună cu Grigore din Nazianz și Ioan Hrisostom; pentru definiția teologiei ca „explicație vie a Tradiției” sunt scoși în arenă Evagrie Ponticul, Grigore de Nyssa și, din nou, Grigore din Nazianz; Maxim Mărturisitorul, aproape omniprezent, revine și în capitolul despre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
facem ucenicii lor, pentru că ei sunt Părinții noștri întru credință și pentru că au primit de la Biserica din vremea lor hrană din care să hrănească și Biserica din vremea noastră. (ibidem, p. XIII) Două teme sunt scoase în evidență prin aceste ample citate: 1. caracterul universal și comunitar („sobornicesc”, am spune, cu un arhaism românesc) al mântuirii: mântuirea nu valorează nimic, dacă nu privește întreaga omenire; 2. faptul că mântuirea se realizează în istorie, loc al Întrupării Cuvântului. Tema universalității/catolicității Bisericii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
religioase, prezentarea religiilor necreștine și a ateismului. Cât despre Jean Daniélou251, el a avut un aport decisiv în redactarea constituției Lumen gentium, despre rolul Bisericii în lume (a participat și la Gaudium et spes). Charles Pietri a consacrat un studiu amplu „ecleziologiei patristice” în Lumen gentium, document care conține nu mai puțin de o sută douăzeci de referințe la Părinții Bisericii 252. Bineînțeles, nu cantitatea contează, ci spiritul care traversează documentul conciliar și care „rimează” perfect cu spiritul Tradiției patristice. Mă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-l În fața geamului pe o laiță din bucătăria de vară. Casa, așezată Împotriva soarelui, arunca peste toată curtea o umbră grea - aproape materială. Dincolo de umbră era portița care dădea spre câmpul cu brazdă reavănă și neagră. Din Înalturi, cu fâlfâit amplu de aripi, s-a lăsat pe arătură o pasăre albă, uriașă... Cu cioc roșu, picioare lungi și pene albe, tivite la vârful aripilor cu negru. După ce s-a lăsat pe arătură, și-a aranjat aripile ca și cum le-ar fi făldurit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că trăiești și muncești - ce spun eu muncești? Faci muncă dumnezeiască - cea de a reda speranța În a mai trăi o zi și celui mai disperat pacient - lângă un om care duce În spate o experiență de viață și profesională ample... Puțini oameni se pot mândri cu ceea ce profesorul chirurg Nicu - colegul meu de bancă - a realizat ca profesionist, dar și ca om. Din tot ce a făcut el pentru semenii săi eu l-aș ruga să ne povestească doar despre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Eminescu și cum rădăcinile își spun cuvântul nu m-am lăsat până nu le-am citit până la ultima pagină. Și știi peste ce nume am căzut ? Peste numele de Simion Almăjan, tatăl mamei, bunicul meu. A făcut un studiu deosebit de amplu despre noi ipoteze asupra vieții și morții marelui poet. O să-ți dau și ție adresa sitului internet ca să vezi și tu. Și mama nu-i aici ca să se bucure ! Cât îmi este de dor de ea... Tăcere. Dorina a sporovăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
noastră reală, cum ar fi aceea a bunicilor. Găsim, aici, o intensă retrăire a trecutului, impregnată de nostalgie, dătătoare de forțe proaspete celor care nu s-au înstrăinat de baștină. Însă viața de familie a prozatorului este cu mult mai amplă decât ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin aceasta, atâta timp cât "poveștile sale de familie" se extind la consăteni, la bucovinenii din alte sate și orașe, la românii de pretutindeni, pe oriunde i-au purtat meandrele vieții. Astfel ajungem la cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a ajuns o ofensă... Nu i-ar mai răbda pământul!" Mare lucru experiența de viață, impresionantă memoria fabuloasă, indubitabilă măiestria relatării profesorului, în care frazele curg domol, bine-așezate în pagină, cu figurile de stil ascultătoare la locurile potrivite, cu relatarea amplă, "spartă" de intervențiile dialogate ce dau vioiciune și savoare particulară, prin limba folosită. Se simte în el participarea la viața socială, dar asta nu-l îndepărtează nici o clipă de postura de observator, consemnator, moralist. Autorul se retrage din prim-planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
noi în clasă și în celelalte clase sunt elevi foarte buni, recunoșteau ei și dădeau exemple de cei care reușiseră pe la diferite concursuri, olimpiade, de cei care se remarcau prin utilizarea calculatorului, internetului, realizând proiecte, atestate interesante pe baza unei ample informări. —Așa e viața, și cu bune și cu rele. Oamenii și voi copiii trebuie să urmați pe cele bune și să vă feriți de cele rele, concluziona Matei. În familia lor unită, armonioasă, au existat, ca în orice familie
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]