5,016 matches
-
de sublim, Între trăiri și șoapte Sunt urme când iubim Iar florile de gheață Rodesc mărgăritare, Ascunse între gânduri Cu urme de uitare. Amăgitor răsfrânte Ca-n vis se tot ridică, Purtate de un fulger Pe aripi ca un munte. Amurgul ce în clipă Pe înserat se urcă, Spre cupa de cristal Săpată într-o undă. Chiar dacă după noi Roiește scorpia-n daruri, Arunc pe caldarâm Cu ne-nțelese zaruri Să tot descpăr, Eu ... O lingură de mine Că sunt un
ŞI DORUL DE TINE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343489_a_344818]
-
ca seara să fie una cât mai reușită și de neuitat pentru tine. - Ha, ha! Orice seară petrecută pe litoral dacă nu este alterată de evenimente neplăcute, poate fi una memorabilă. Cine știe ce surpriză îmi poate oferi o vara aflată spre amurg? - Bine Dalia. Am să sun la discotecă. Mergi direct la bar. Până sosesc eu vei găsi un scaun liber și poți comanda ce-ți dorești. - Ok! Pa! Ștefan se schimbă de ținuta neglijentă în una de bărbat de lume, își
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
Acasa > Poezie > Amprente > TOAMNA ÎN GRĂDINĂ Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1750 din 16 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Sub cerul în amurg de-octombrie-n grădină, se scutură de frunze copacii de lumină și nucul își aruncă tristețea-ngălbenită; gutuile-aurii și calde tufănele scânteie printre frunze ca parfumate stele. Grădina, în somn adânc, sub verdele de aur, de toamnă-i prăbușită, arar și-aprinde tufănica
TOAMNA ÎN GRĂDINĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344125_a_345454]
-
Acasa > Impact > Traducere > BORIS PASTERNAK*** NIMENI NU VA FI ACASĂ Autor: Victor Bragagiu Publicat în: Ediția nr. 2336 din 24 mai 2017 Toate Articolele Autorului Nimeni nu va fi acasă Doar amurgul. Și s-a stins Ziua iernii luminoasă Lângă storul larg deschis. Numai aliciri piezișe De moi stele-n cerul mic Doar omăt și-acoperișuri Și mai mult nimic... nimic... Iar chiciura linii curmă Și în mine iar te cerni Tângă
BORIS PASTERNAK*** NIMENI NU VA FI ACASĂ de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344159_a_345488]
-
zidire În câmp nemărginit În credința iubirii Și a râului ce curge Mereu mai departe DEZLEGARE (Çyshtja) Am ucis și ziua de azi Precum puricele între unghii Ale degetelor mari Sângele ei S-a vărsat dincolo Dărâmând mucegaiul Prin strâmtorile amurgului său L-a lăsat în mine Urma furată Pentru a învia în amintire (Bern, 20 august 1998) AKIA (Amicului meu, Xh. M.) Eu hoinăresc în pământ străin În timp ce umbra ta îngheață Între temple În toiul zilei Pe pragul casei Moartea
SHAIP BEQIRI ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI (POEZIE) de BAKI YMERI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344155_a_345484]
-
Să fiu doar veșnicul venit. Doar, uneori, priveam spre seară Cu ochi de cerb prins în săgeți Țipând prin pietrele de moară Întemnițarea-ntre pereți. Din basmul limpede-al tihnirii Treceam cascade de cristal, Dar zbuciumările trăirii Strânse-s de-amurgul triumfal. Cum nu doresc drum mai departe Prin mozaicul pământesc Sub aripă mă trage-o noapte Ca sufletul să-mi odihnesc. Crezând pornirea în minune Nu mă gândeam dintre culori Că ziua-mi totuși va apune Să mă-ntâlnească iar
VICTOR BRAGAGIU de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344183_a_345512]
-
mari - cu țărmuri amețitor depărtate - țărmuri pline de lacrimi stinge-mă - Doamne - sub un cer - care să-mi facă sufletul să plângă de bucuria înaltului - zborului sufocării cu mult mai larg și mult mai departe stinge-mă - Doamne - într-un amurg în care - încă nevăzute - toate stelele să-mi cânte - toate izvoarele să-mi șoptească - toți îngerii să-mi lumineze - despre o lume în care durerile sfâșietoare și nelămurite - să se facă-prefacă - precum soarta sfinților - în bucurii sfâșietoare și atotlămurite ...Doamne
DOR DE STINGERE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344166_a_345495]
-
care fluturi albi va vedea, viață lungă va avea! Își pleca încetinel pleoapele și-n ruga smerită cerea iertăciune Domnului, nădăjduind. Se-ncredea și-n Cel de Sus, și-n povața frățâne-su! În amândoi! Cu astfel de gânduri atinse amurgul. Lăsă racla lângă un bătrân paznic al pădurii, cum îi zicea bunu-său teiului pentru că pomul ăsta ferea codrul de năpada răuvoitoare a buruianului mai mic, mai mare. Și găsitul ăsta își lăsase bejenite prin jur îndestule frunze dup-o bănuită
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
sfielnic mulțumind Celui de Sus că-i viu și, fără să mai întârzie, o luă din loc. Și-n zilele ce urmară, Nădejde petrecu aidoma. Din crăpăt de ziuă și pân-la prânzișor înainta purtând încrezător apărătoarea-i greutate. Poposea în amurg sub vreun tei găbjit anume, bucurându-se de rămașii dumicați, stâmpărându-și oboseala de peste zi și pofta de apă cu udeala păstrată la rece în ploscuță. Se-nchina mulțumind Ocrotitorului pentru demâncare și pază. Nicicând nu dăduse față cu vreo jivină
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
albeața penelor. Dând de Nădejde, se-opri cu oarece bucurie: -Parcă m-ai auzit, de-apăruși la iaz! -Ziua bună! Da’ de unde mă știi? se miră drumețul. -Cătam un om să-mi taie orătania. Pe-aci vin din sat, în amurg, bărbați s-așeze vârșele peste noapte, dădu ea lămurire... O tai? Și, până să rostească întrebatul ceva, făcu ce făcu scăpând în libertate pasărea. Slobozita nu fu de prins, căci se depărtă mai mult zburând. Speriată de necunoașterea locului, nu
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
purpură aprinsă și de foc, Începe binecunoscutul joc, În care poți să arzi sau să îngheți. Când soarele nu-și mai găsește loc, Să ne trimită razele-i, săgeți, Aminte, despre duse tinereți, Noi nu ne mai aducem, cam deloc. Amurgul face-atunci hemoragie De roșu, din culoarea ca de jar Și numai luna ne mai e făclie, Dar și pe ea o regăsim mai rar, Căci strălucirea nu mai este vie, Ci pâlpâie precum un felinar. DUNGI Ne-mbrățișează adierea blândă
PATRU SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343088_a_344417]
-
tainica cunoaștere absolută, Precum ne-o dorim dintotdeauna... Pașii noștri vor atenția toată, bogăția cosmică, stăpânirea lumii... Însă, fără să-și dea seama, se preschimbă-n handicapați iar și iar... Încât, tămăduirea scoticită adesea, nu se va mai reîntoarce Și amurgul crâncen demult prevestit se va arăta imediat. Pașii noștri sunt despărțiți întruna unul de altul, Din cauza viselor himerice ce mocnesc în adâncul sufletului Și nu lasă decât plăcerea meschină a unui Ego distorsionat, Ce vrea să domine pe cei din
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
fărădelegii Și dându-i o fărâmă de speranță-n mersul vieții. Azi, de 8 Martie, Cu o ardoare necontenită-n suflet, Cugetul mă îndeamnă să spun Trei mărețe cuvinte: La mulți ani! Tuturor femeilor le spun. Iubito Urmăream în zare amurgul cum se naște, La umbra plopului înalt, Stăteam scufundat în a mea minte, Și gându-mi zboară aievea la tine, iubito! Ca un vis, prefăcandu-se-n realitate. Ca și când o vrajă m-a prins în ale ei mreje, Și-mi alină sufletul
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
trăit, în van s-a dus, Umplându-mide tristețe inima, Care încetase să mai bată, Și închizându-mi ochii, Pentu a te mai vedea odată, iubito! Însa tu nu mai vii, Iar eu... rămânând în eternul somn. Amorul nopții În recele amurg șed, Fără să-mi pot încălzi inima, De duhul plăcut al dragostei, Care-nvăluie teluricul bogat, Cu farmecul frumuseții zeiești. Pașii vieții se duc în noapte Și-n pragul ușii stau încremenit, De-un fior enigmatic, Ce-mi bate-n piept
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
durerii, de suferința omului, nu doar să o descrie, ci să o înțeleagă părtașă cu suferindu-l și s-o amelioreze prin speranță și credință, să-i deschidă omului cel puțin o fereastră spre zorii împurpurați. Poeziile ei sunt ale amurgului, ale nopții, ale toamnei, ale omului prins spre ultimul pas, și tocmai de aceea din ele se degajă o lumină roșiatică, în traversare nocturnă spre zori, un vis ce răstoarnă neputința, rănile realului în speramță și lacrimi mântuitoare, iar din
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
să ne cheme, Cu raza ei să ne împartă vise, Să trecem noaptea fără a ne teme. În zori s-avem iubirile promise Și-n brațe un alai de crizanteme. DECOR Cad umbre ruginite prin pădure, Își domolește vântul adierea, Amurgul își coboară iar tăcerea Peste frunzișuri, peste rugi de mure. Și ploile și-arată iar puterea, Se-nchid cortinele de ceață, sure, Luminii vor culoarea să i-o fure Și nouă să ne-aducă iar durerea. Decorul toamnei mai pustiu
ALTE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343201_a_344530]
-
pofta Pe care ți-o simt Pe sânul amar sărutat De norul descopciat La cămașa lui de bumbac? Buzele tale sunt fragi? Vai, armâno, La amiază când a fulgerat, De la fulger s-au înmiresmat. SUFLETUL VERII Hai să privim în amurg Disperarea Și marea-n ruină, Pădurea care și-a apus Cununa de crengi. De câte ori ne-npăcăm, Suntem mai aproape de Dumnezeu. Hai, vino în sufletul verii - Vom fi Precum doi inși Aplecați tare departe Și adormiți... DARURI Dumnezeu îi dăruiește femeii Ceva
FOC SACRU DE BAKI YMERI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343182_a_344511]
-
scena cu decorul știut”. Poezia lui Dorel Sibii vibrează asemenea poetului pe „aripi” deschise într-un „zbor” existențial și metafizic, în aceeași măsură, în care „strigătul” din „umbră” dorindu-și ecou în „lumină”, pentru a întâlni „revelația”, fie și în „amurg”. Pe întreg parcursul „cadrilului” terestru, în tangajul umbrelor și luminilor, al florilor și vrejurilor, poetul se simte răsfățat adunând un bagaj plin cu amintiri, din care Îmi voi alege o amintire (p. 26): Mă voi întoarce într-o amintire, / ca
SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
-
publicate: - Prințul astral Editura „Andrew” - Focșani, 2006; poezii. (ediție bilingvă română-italiană). - Inimă stea în devenire Editura „Sinteze” - Galați, 2007; poezii. - Crâmpei de veșnicie Editura „Andrew” - Focșani, 2007; poeme. (ediție bilingvă română-italiană) - Crinul din inimă Editura „Andrew” - Focșani, 2007; poeme. - Nestinse amurguri Editura „Pax Aura Mundi” - Galați, 2008; poezii - Inima stea în devenire - ediția a II-a Editura „Olimpias” - Galați, 2008; poezii (ediție bilingvă română-engleză) - Crinul din inimă - ediția a II-a Editura „Fundația Culturală Antares” - Galați, 2008; poeme - Punți spre iubire
IONEL MARIN de IONEL MARIN în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343542_a_344871]
-
în pas de vals, pe dealuri, vara își pierde urma prin parcuri și livezi. Spre școală, veseli, curg copii în stoluri și razele de soare zâmbesc pân' la amiezi. E-atâta revarsăre de lumină, încât galbenul gutuii îmbată zarea. Doar amurgul se umple de rugină: a venit iar toamna? Aceasta-i întrebarea! Din vii se culeg boabe de chihlimbar, coșurile se-ndoaie sub greutatea lor. Frunza de viță, o pun într-un ierbar și licuricii i-așez în calea astrelor. Ciocârlia
TABLOU DE TOAMNĂ CU FINAL ÎN DOI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343625_a_344954]
-
Acasa > Stihuri > Momente > SICTIR Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 622 din 13 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Sictir Mă-ntorc în timp să gust zahărul din creanga unui amurg, dar pescărușii hohotesc în zbor pretutindeni, și-mi smulg dintre degete și ultima clipă rămasă în insectarul viziunii mele aprinse. Corabia suie tremurând pe fiece creastă, și se leagănă tăcută pe razele care o bântuie din val. Doar pânza ei
SICTIR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343636_a_344965]
-
abia licărind, Un dor al ei. II Și semințele trec în neștire peste artătură Și-n neștire brazdele rămân grele, Iar pâinea a crescut peste mejdină, Mirosind a ploaie măruntă. Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui, Se-ntoarce amurgul în verdele dintr-o tulpină. Așteptând, trec nodurile nopții peste zări Și cocoșii își pregătesc cântecele melancolicelor deșteptări. III Tata despică inima nucului, Tata despică inima mielului Și focul umple ograda de umbre, Focul mielului se varsă-n pământ. Tata
AŞTEPTARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343684_a_345013]
-
porțile cerului. Șoapte răsar,devin...ecouri, Cuvinte din veșnicie Ne arata sensul tainic Al ceasornicului lumii. Sub greutatea veacului Valuri,valuri...plâng, Vlăstari de lumină Peste frunți descătușate, Săruta drumul...iubirii. Clipe de adevăr,clopote, Sparg în tăcere,amintiri, Tritețea amurgului. Din fântâni ale Constelației Bem cuvinte divine,umbre Din cupe albastre,misterioase. O nouă eră,o nouă lume Pictată de ochi arzând lacrimi, Dincolo de torțe ascunse, Așteaptă anotimpuri de liniște. Vise neputrezite Spală răni și neputințe! Ce mai rămâne din
PICĂTURI DE TIMP de IONEL MARIN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/343689_a_345018]
-
zori, Vremea trece peste Noi, Risipind zâmbete de ceară. Nu putem dirija ... valurile Peste poduri de suspine. Tremurăm la picioarele Nemuritoarelor anotimpuri! Pe treptele albe ale zilei, Valuri de dorințe spulberă, Măști ce deschid răni, Patimi în neștiute pustiuri... În amurg și-n toiul nopții, Ochii spălați de lacrimi, În mute cuvinte, deschid ferestre, Spre visele de lumină. Două lumi diferite, Mărgăritare de binecuvântări Plămădesc cu brațele deschise, Zborul printre păduri de speranțe. LIBER ÎN POEM Te privesc, Îți îmbrățișez inima
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1701 din 28 august 2015 Toate Articolele Autorului se scurge pe cele două mâini ale mele cerneală simpatică pentru ora de scris pasez lentoarea timpului cu un croșeu de stânga când, iată, taci cu amurgul între dinți și îmi eliberezi hulubii înainte de a coborâ de pe scenă improvizația aceasta de clipe miroase a ratare amoroasă ea stă pe scaun la priveghi și îți scrie sms-uri dacă mi-ai bea cafeaua din palme poate aș dormi nopțile
POEM CU CERNEALĂ SIMPATICĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340130_a_341459]