5,509 matches
-
din fierbere. Nu se mai mișca nici o frunză. Și la fel de brusc, Întreaga lui coroană vui, transformându-se Într-o pâlnie arămie, care atunci când bătăile clopotului se stinseră se umplu de ciripit de păsări. Abia În acel moment Întregul sat se animă din nou, iar cocoșii Începură să cânte din mii de glasuri cucurigu. Câinii lătrau și ei, găinile cotcodăceau, oarecum vesele, rațele măcăiau și gâștele sâsâiau și ele, scoțându-și gâturile lungi printre ostrețe, Întâmpinând cu gălăgia lor lumea, care acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu două gușe de iguană), Încât vilegiaturiștii mai că o luau la fugă atunci când se trezeau În fața ei. Întreaga Înfățișare a bătrânei avea În ea ceva bizar, amintindu-ți de o reptilă sau de creaturi venite de pe altă planetă, ce animau filmele hollywoodiene, menite să trezească groază atât În sufletele adolescenților, cât și În ale celor trecuți de prima sau de a doua tinerețe. În ciuda Înfățișării sale care trezea oroare, bătrâna Bertha se simțea minunat. Îi plăcea nespus să-și ungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În aceeași gaură din care ieșise ceva mai Înainte. Ippolit mai bău două borcane de Royal, tot pipăind grivele În mână și așteptând ca animalul să se ivească din nou. Între timp, se lumina de ziuă, portul Începu să se anime și Subotin ieși din depozit să ia un pic de aer, ca să-și revină În simțiri. Răcoarea de afară Își făcu Într-adevăr efectul. Privind fluviul larg ce se unduia lin În stânga și În dreapta sa, brigadierul avu mai Întâi intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pentru cineva sau pentru altceva. Eroii de care fusese mândră. Alice a desfăcut fermoarul cortului. Afară nu era nimeni; focul se stinsese. Doar jăratecul mai sclipea în vatră, deși aerul era plin de fum. Vântul își schimbase direcția. Atmosfera era animată de insectele panicate și de fulgii de cenușă. Singura lumină venea din cortul lui Irene. Naji dormea cu fratele lui. Alice a traversat tabăra cu pași grăbiți și s-a lăsat pe vine. Irene ? a zis ea. Am auzit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
au Început să-și stînga luminile. Dar interiorul localului era și mai luminat și se putea distinge totul foarte bine, prin țesătura rară a draperiilor Cameliei. Localul, care păruse Întotdeauna părăsit și pustiu, făcîndu-mă să mă simt stînjenit, era acum animat, plin pînă la refuz de umbre negre. N-am făcut decît să schimb data din raport În loc de 14 am scris 15. Cei dinăuntru nu vedeau afară prea bine și de fapt toată lumea era cu fața la tejghea, fiecare preocupat de ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
duceai la councellerul tău să-i spui la ureche că ai făcut-o lată. La noi tout est pris à la legere. Iar noi suntem prea doldora de autenticitate țărănească încât să ne cenzurăm întruna. Cred că tot ceea ce ne animă pe amândoi e mai degrabă să nu-i reprimăm și să nu-i disprețuim pe alții și mai puțin un mod foarte normativist. Instituțiile pe care le ajutăm să crească ni-s de ajuns. Mircea: CAP, lumina satelor Satul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
multe ore de muncă și cred că e curată iluzie că o să meargă mai mult de șapte ore pe zi bibliotecă și scris. Întorcându-mă seara acasă, am văzut o față de nebănuit în Bloomingtonul liniștit. După ce se înserează, străzile sunt animate, cel puțin în centru și, o dată cu animația, apar și disidențele. Azi mi-a tradus Cristina că e complet neobișnuit ca o femeie să umble singură seara (oraș alb, necosmopolit). Uitasem să mă mai stresez pe stradă din cauza agațamentelor, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
întâmplase nicicând înainte - găsea în mine pe cel mai docil, dar cu timpul și cel mai devotat și uimit ascultător al povestirilor ei, deoarece abia în acele după-amiezi și înserări, darul ce-l avea al confabulării, atât încât să-mi anime uimirea, îmi deveniseră vizibile mult mai mult ca înainte plăsmuirile (cuvânt reconstituit de editor) levantine, deschidere spre împărățiile vorbei, spre zecile de povestiri ale zecilor de întâmplări trăite, auzite, născocite, căci totuna erau. Povestind, vocea ei întinerea și ochii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
toată sinceritatea, că, dintre toate acestea care pot fi considerate lăudabile, una dintre cele mai mari satisfacții rămâne pentru mine, tocmai publicarea volumelor acestei cărți, în care am depus tot sufletul și mi-am exprimat credința de care am fost animat și speranța care m-a purtat. Mulțumesc colegilor coautori pentru contribuție (efort și tensiune) și înțelegere, asigurându-i că, peste ani, numele lor vor fi rostite, cu respect și recunoștință, de către cei care iubesc România. Prof. univ. dr. Ion M.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
modelul în care urma să se structureze societatea chineză și regimul politic, model care nu era nici sovietic și nici occidental, odată cu triumful revoluției populare democrația populară. Să nu uităm că, în acei ani '40 ai secolului trecut, ceea ce îi anima pe Mao Zedong, pe revoluționari și progresiști din China era proiectul refacerii măreției Chinei, în consens cu valorile civilizației ei, modelele străine fiind doar ,,materiale de referință". Dedicarea înverșunată acestui ideal a vieții sale este evidentă și ulterior de-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
să fie invizibili. Eu mi-aș dori să pot să cânt. O femeie tânără și frumoasă de la masa alăturată mi-a atras atenția. Avea un aer foarte newyorkez - elegantă și asortată, cu păr strălucitor, plin de volum. Zâmbea și discuta animată cu bărbatul insipid de lângă ea, gesticulând cu mâinile ei îngrijite pentru a sublinia ce spunea. Priveam cum i se ridică și cum se lasă în jos pieptul în timp ce inspira și expira. O dată. Și încă o dată. Și încă o dată. Și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și brutalitate. Sfâșiat de lupte interne, Imperiul avea să se frângă. Soldatul avea să ajungă un simplu paznic de graniță sau un instrument în timpul raziilor. Barbarii aveau să invadeze lumea. Epoca marilor cuceriri se încheia cu scena aceea, care se anima din nou în fața ochilor lui Antonius, în fulgerele ultimelor lovituri ale armelor soldaților, în strigătele quazilor muribunzi și ale celor care fugeau. Antonius scutură din cap. Îl cuprinse mânia. — Nu vor mai fi bătălii! strigă; apoi arătă cu brațul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fermecată, ca amintire. Atunci am început să văd toate frumusețile acestui anotimp plin de iubire: iarba și floricelele care, cu greu, răsăreau din pământul înghețat, mugurașii, care se nășteau pe crengile goale, mielușeii care zburdau liberi și voioși pe câmpul animat de iarba verde și de zborul vesel al păsărelelor. Așa s-a sfârșit ultima zi de iarnă și prima zi de primăvară din acel an. Așa mi-am dat seama ca Primăvara este cu adevărat anotimpul învierii, întrucât omul de
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
dar Felix și-a făcut apariția cu micul dejun, mi-a urat bună dimineața și totul a părut să fie în regulă. În parte, asta se datora și mâncării. Omleta părea destul de supusă în farfuria ei, deși curând a fost animată de ciudate forțe vitale. L-am sunat pe Felix și i-am cerut să se prezinte la camera 101. — Uite ce e, puiule, i-am spus eu cât se poate de serios. De ce m-ai lăsat să dorm așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mine. Din chestia asta chiar mi-au sărit capacele. După socoteala mea, intrase deja în posesia cărții de credit americane sau a Vantage Card-ului - posibil a amândurora. Și, cu toate astea, nu voia încă să se culce cu mine. Animat de visuri mari și expansiv, m-am tot gândit la planuri legate de o investiție uriașă în buticul ei. Și, cu toate astea, tot nu voia să se culce cu mine. Clătinând din cap, am completat un cec de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Verei Crăciun, dar care nu poate trece în actualitate decât sub forma poeziei. Atunci nevoia de poezie este tocmai nevoia de a nu pierde urma lăsată în sufletul individual de „pasărea măiastră”, de pe „tărâmul celălalt”, cum grăiesc misterios basmele, de „anima mundi” care îl vizitează pe artist în clipe de grație și alungă iluzia separării de exterior, care ne covârșește în tot restul clipelor noastre... Fără teama de a greși, pot afirma că Vera Crăciun nu este un poet consacrat și
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
și lui Vultur-în-Zbor alte porții de pui. Vultur-în-Zbor zări în ochii ei o lumină nouă. Nu știa ce însemna ea dar era nouă. La rândul său, el era preocupat de muntele necunoscut, cu vârful în nori. Virgil Jones încerca să anime conversația. — Ești de acord, domnule Vultur, că lucrurile de care specia umană se teme cel mai mult sunt urzelile propriei minți? — Da și nu, răspunse distant Vultur-în-Zbor. Domnul Jones se încruntă. Știa că ar fi trebuit să găsească un subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
amuzat că pot scrie o carte chiar despre acest drum făcut de sute de mii de ori. În studenție și apoi, mulți ani, treceam cel puțin o dată pe zi pe aici. Zile când rătăceam în căutarea unor nimicuri care să anime monotonia clipelor, care să dea dimensiuni orelor care, mi se părea, trec serbede, goale. Cafeneaua „Colombo“, cu toți acei ani ai studenției trecuți sub coloanele ei, cinematograful „București“, apoi, mai jos, „Timpuri noi“, „Gambrinus“, cu petrecerile și frumusețile risipite, „Spicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
intram acum în local și nu de dragul lui aveam să vin cu Ester. Am intrat. Nu voi povesti în amănunt cele ce au urmat. Nu-mi exersez mâna pe astfel de descrieri destul de lejere. O sală la început goală, apoi animându-se, cu tot mai multă lume. Eu la o masă lângă fereastră, consumând după tot protocolul. O sticlă de vin, apoi alta. Începuse și programul orchestrei. A apărut și Aurelian Andreescu. Slab, măcinat de boală, cu o față pergamentoasă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și ale răului devine principiul de bază al religiei creștine. Dubla natură a omului, materială și spirituală, considerată de vechii greci ca semn al armoniei, unității și raționalității, devine în religia creștină antagonismul trupului și al sufletului. Cuvintele corpus și anima sunt deseori folosite în textele medievale, fie desemnând, în sens propriu, componente ale ființei umane, fie metaforic. În tradiția platoniciană, sufletul nu este creat, el preexistă în trupul în care-și găsește lăcaș provizoriu. Această concepție va duce la relativizarea
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
hălăduiesc noaptea pe străzi. Despre adevărul luminos și adevărul Întunecat, despre adevărul tare și adevărul moale. Despre adevărul mascul și adevărul femelă, care umblă mereu cu fusta sumețită, arătându-și goliciunea oricărui trecător. Despre supremul adevăr și adevărul ultim ce animă atât omul, cât și subomul. Toate aceste adevăruri, după părerea lui Bikinski, le aducea vântul cel bun, ce ziua umbla cu capul răvășit pe câmp și odată cu lăsarea serii pătrundea pe nesimțite În oraș, tulburând În somn mintea fiecărui muritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
decât Într-un sicriu cartilaginos ce posedă sâni și coapse!?” Contra unei sume rezonabile (prețul unei pachet de țigări Pall Mall), doamna Bernic, al cărei suflet trecut de mult de prima tinerețe continua, sub forma unui abur cosmic, să-i anime trupul, era dispusă să-și elibereze „locul” În favoarea oricărui pacient, indiferent de vârstă, nație sau de sex, oferindu-i, la o adică, și alte servicii speciale, constând Într-o fanfară improvizată din tăvi și din tacâmuri, menită să intoneze, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
comanda: „Pe loc repaus!” și Întreg regimentul se destinse, adoptând o poziție de așteptare. „Vax”, spuse medicul, „azi n-am chef de voi...” Vârtejul de chipuri se roti deasupra patului, apoi, urmând bărbia, se strecură În dulap. Costumele se neliniștiră, animate de un nou avânt. Acum fiecare dintre ele purta, deasupra gulerului, un cap de consistența aerului, ce se clătina Încetișor. În mijlocul lor, chipul inginerului Edward Satanovski Îl fixa cu insistență În ochi. Medicul Își netezi părul, căutând prin acest gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Paul, cu un gest ceremonios, Își desfăcu cravata de la gât și o așeză frumos În birjă. Lângă ea depuse și lornionul, pe care nu se știe de când Îl purta asupra sa. „Singurătatea obiectelor e mai cumplită decât singurătatea ființelor. Spiritul animă corpul. Dar, unde nu există corp, În locul spiritului bântuie frigul”, filozofă el, luând un aer solemn. Mesenii dădură din cap. „Profund”, rosti cineva din dreapta sa. „Ce să mai vorbim”, zise altul, ștergându-și pe furiș o lacrimă. „Încotro?” Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Fundyfer și Noimann. Pictorul stătea demn la locul lui, rotindu-și ochii albi peste pahare. Satanovski, În schimb, era, În ciuda chefului prelungit la care luase parte, lipit de masă, Într-o formă admirabilă. Șicanându-l pe Bikinski, tot Încerca să anime spiritele. Pictorul Însă era greu de urnit din muțenia În care intrase. Ca să-l scoată din sărite, inginerul Edward tot aranja sub nasul lui cărțile de joc, Întinzându-le În evantai și strângându-le, cât ai clipi din ochi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]