5,517 matches
-
reduse la tăcere prin mecanisme de echilibrare. Este imposibil de acoperit toate strategiile potențiale aici, dar acest lucru poate fi obținut printr-o combinație. Una este reducerea de energie, unde celula T este indusă într-o stare de iresponsabilitate la antigen. Alt mecanism de obținere a toleranței este prin deleție (ștergere). Acest lucru are loc fie prin eliminarea celulei T autoreactivă, de către alte celule T, fie prin moartea celulară activ indusă, unde expunerea la antigen în stare de activare are ca
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
într-o stare de iresponsabilitate la antigen. Alt mecanism de obținere a toleranței este prin deleție (ștergere). Acest lucru are loc fie prin eliminarea celulei T autoreactivă, de către alte celule T, fie prin moartea celulară activ indusă, unde expunerea la antigen în stare de activare are ca rezultat apoptoza celulei T autoreactive. Un al 3-lea mecanism este prin inducerea supresiei, care se referă la inducerea terapeutică de celule T cu funcții imunoreglatoare, care sunt specifice pentru aceleași, sau pentru versiuni
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
făcut vaccinare cu peptide derivate din receptorii celulari T (TCR) ai celulelor T autoreactive. Peptidele au fost concepute pe baza secvențelor TCR în regiunile determinante complementar (CDR) 2 și 3. Acestea sunt regiuni ale TCR care contractează complexul de molecule antigen, leucocite umane (HLA) și peptidele prezente pe suprafața celulei ce prezintă antigen. Aceste regiuni TCR sunt reprezentate fie de grupuri de clone celulare T, care aparțin anumitor regiuni variabile TCR (CDR2), fie sunt specifice pentru o singură populație de celule
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
T autoreactive. Peptidele au fost concepute pe baza secvențelor TCR în regiunile determinante complementar (CDR) 2 și 3. Acestea sunt regiuni ale TCR care contractează complexul de molecule antigen, leucocite umane (HLA) și peptidele prezente pe suprafața celulei ce prezintă antigen. Aceste regiuni TCR sunt reprezentate fie de grupuri de clone celulare T, care aparțin anumitor regiuni variabile TCR (CDR2), fie sunt specifice pentru o singură populație de celule T clonotipice (CDR3). Deci ne putem aștepta ca populațiile de celule T
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
eficace la nivelul leziunilor RMN gadolinium (KILLESTEIN J. și colab., 2002). În ciuda rezultatelor promițătoare în modelul EAE, cu celule T sau vaccinarea cu peptide TCR, folosirea acestei modalități in SM rămâne neclară. Spre deosebire de modelul EAE, care este indus cu un antigen cunoscut și mediat de o populație de celule T cu un grad limitat de diversitate față de specificitatea antigenă și expresia TCR, natura autoantigenilor în SM este înțeleasă parțial. În cazul vaccinării TCR VB, rezultatele de la animale imunizate în laborator, cu
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
in vivo la pacienții cu SM. Este nevoie de studii care să identifice cele mai sigure și mai eficiente doze de APL. Glatiramer acetatul a fost conceput pentru a semăma cu MBP și poate fi considerat în parte o terapie antigen specifică. Mecanismele sale de acțiune sunt continuu definite și pot include inducerea de celule T glatiramer acetat specifice, care interferează cu MBP și acționează prin supresie „bystander“ (CHEN M. și colab., 2001; NEUHAUS O. și colab., 2001). Alte mecanisme sunt
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
include inducerea de celule T glatiramer acetat specifice, care interferează cu MBP și acționează prin supresie „bystander“ (CHEN M. și colab., 2001; NEUHAUS O. și colab., 2001). Alte mecanisme sunt: interferența glatiramer acetat cu legătura peptidică și astfel prezentarea inhibiției antigen prin deblocarea legăturii restrictive HLA de MBP și alți antigeni legați de mileină; secreția de factori neurotrofici precum factorii neurotrofici derivați din creier; antagonismul TCR (FRIDKIS-HALELI M. și colab., 1994; ZIEMSEEN T. și colab., 2002; AHARONI R. și colab., 1999
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
cu MBP și acționează prin supresie „bystander“ (CHEN M. și colab., 2001; NEUHAUS O. și colab., 2001). Alte mecanisme sunt: interferența glatiramer acetat cu legătura peptidică și astfel prezentarea inhibiției antigen prin deblocarea legăturii restrictive HLA de MBP și alți antigeni legați de mileină; secreția de factori neurotrofici precum factorii neurotrofici derivați din creier; antagonismul TCR (FRIDKIS-HALELI M. și colab., 1994; ZIEMSEEN T. și colab., 2002; AHARONI R. și colab., 1999). Glatiramer acetatul este un copolimer de acid glutamic, alanină, lizină
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
colab., 2001). Din cele 11 familii PDE, PDE 3 și 4 sunt predominant exprimate în celulele immune și izoformele, PDE 4 sunt de asemenea puternic exprimate în creier. Inhibitorii de PDE4 au proprietăți imunomodulatorii complexe, incluzând inhibiția proliferării celulei T antigen mediată și reglarea în jos a citochinelor Th1 și sporesc producția de citochine Th2 (SOMMER N. și colab., 1997; EIGLER A și colab., 1998; LACOUR M. și colab., 1994). Aceste efecte imunomodulatorii au fost demonstrate la oameni și au arătat
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Progesteronul cauzează degranularea mastocitelor, favorizează acțiunea citochinelor Th2, inhibă lapopolizaharidele care induc formarea oxidului de azot (NO) în microglie, și scade factorul de necroză tumorală; 3. Testosteronul scade precursorii limfocitelor B, crește răspunsul la corticosteroizi și modifică răspunsul imun la antigenele mielinice. Se văd deci, efectele bune ale terapiei hormonale, dar trebuie știut că aceste efecte sunt însoțite de creșterea riscului cancerului ovarian , de sân și prostată. Un studiu multicentric a evidențiat o scădere cu 70% a puseelor SM, în ultimul
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
este evidențierea proteinei tumoral supresoare p53. S-a dovedit că proteina p53 poate fi ținta mai multor virusuri oncogene, care pe această cale reușesc să dejoace un important mecanism de supraveghere a apariției de celule neoplazice. Astfel, virusul SV40, prin antigenele pe care le conține, respectiv Large T-antigen și Small T-antigen, reușește să anuleze proteina p53, care în mod fiziologic este responsabilă pentru inițierea și reglarea morții celulare programate (apoptozei), ca și pentru oprirea ciclului celular în cazul în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
dovedit că proteina p53 poate fi ținta mai multor virusuri oncogene, care pe această cale reușesc să dejoace un important mecanism de supraveghere a apariției de celule neoplazice. Astfel, virusul SV40, prin antigenele pe care le conține, respectiv Large T-antigen și Small T-antigen, reușește să anuleze proteina p53, care în mod fiziologic este responsabilă pentru inițierea și reglarea morții celulare programate (apoptozei), ca și pentru oprirea ciclului celular în cazul în care unele componente celulare (de pildă ADN) sunt
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
poate fi ținta mai multor virusuri oncogene, care pe această cale reușesc să dejoace un important mecanism de supraveghere a apariției de celule neoplazice. Astfel, virusul SV40, prin antigenele pe care le conține, respectiv Large T-antigen și Small T-antigen, reușește să anuleze proteina p53, care în mod fiziologic este responsabilă pentru inițierea și reglarea morții celulare programate (apoptozei), ca și pentru oprirea ciclului celular în cazul în care unele componente celulare (de pildă ADN) sunt lezate (modificate).41 Este
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
dus la desco perirea a trei stări caracteristice bolilor virale: latență, persistență și inter ferență virală. Cercetările lor asupra interferenței virale au deschis drumul descoperirii ulterioare a interferonului. Fiind printre primii care au folosit tehnicile de imunofluorescență (IF) pentru detectarea antigenelor virale în celulele producătoare de virus, soții Werner și Gertrude Henle au înscris, după 1966, contribuții de esență la cunoașterea virusului VEB și a implicării sale în carcinogeneză. 1. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială Folosirea IF a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
înscris, după 1966, contribuții de esență la cunoașterea virusului VEB și a implicării sale în carcinogeneză. 1. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială Folosirea IF a avut ca rezultat detectarea unui nivel ridicat al titrurilor de anticorpi contra antigenelor virale, la pacienți cu limfom Burkitt (W. Henle și G. Henle, 1966)46 și ulterior la un al doilea cancer uman, carcinomul nazofaringian (P. A. Trumper și colab., 1977)47. În plus, aceste teste au indicat că VEB este larg răspândit
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de alte hepatite cirogene sau carcinogene (B, C), a fost făcută în 1950 de românii Ștefan S. Nicolau (1896-1967) și, în parte, de Nicolae Cajal. În 1965, virusologul american Baruch Samuel Blumberg și colaboratorii săi au reușit izolarea unui enigmatic antigen în serul unui aborigen australian cu leucemie. Prima lor presupunere, inspirată din lucrările celor care descoperiseră virusuri leucemogene la șoareci (I. Gross, Charlotte Friend ș.a.) a fost că a pus în evidență un virus care provoca leucemie la om. Ei
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
aborigen australian cu leucemie. Prima lor presupunere, inspirată din lucrările celor care descoperiseră virusuri leucemogene la șoareci (I. Gross, Charlotte Friend ș.a.) a fost că a pus în evidență un virus care provoca leucemie la om. Ei au numit respectivul antigen „Australia“.50 Un an mai târziu, L. Melartin și B.S. Blumberg au introdus un test serologic pentru depistarea antigenului Australia,51 pentru ca la mai puțin de un an, același B. S. Blumberg și unii dintre membrii echipei sale, să demonstreze
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Charlotte Friend ș.a.) a fost că a pus în evidență un virus care provoca leucemie la om. Ei au numit respectivul antigen „Australia“.50 Un an mai târziu, L. Melartin și B.S. Blumberg au introdus un test serologic pentru depistarea antigenului Australia,51 pentru ca la mai puțin de un an, același B. S. Blumberg și unii dintre membrii echipei sale, să demonstreze legătura etiopatogenică dintre așa-numitul „antigen Australia“ și hepatita virală de tip B.52 Baruch S. Blumberg (n. 28
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
târziu, L. Melartin și B.S. Blumberg au introdus un test serologic pentru depistarea antigenului Australia,51 pentru ca la mai puțin de un an, același B. S. Blumberg și unii dintre membrii echipei sale, să demonstreze legătura etiopatogenică dintre așa-numitul „antigen Australia“ și hepatita virală de tip B.52 Baruch S. Blumberg (n. 28 iulie 1925 la New York), a făcut inițial studii de fizică și matematică. A obținut chiar un doctorat în matematici de la Columbia University, New York. În paralel a abordat
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Pennsylvania. Pentru descoperirea virusului hepatitei B, Baruch S. Blumberg a fost distins cu premiul Nobel pe 1976 (alături de alt virusolog, Daniel Carleton Gajdusek, autor al studiilor asupra bolii „Kuru“). În ciuda unor ipoteze, inclusiv una emisă chiar de Blumberg, după care antigenul Australia nu putea fi decât un virus sau „o porțiune“ dintr-un asemenea agent infecțios, HBV nu a fost identificat decât în 1970 de către D. S. Dane și colaboratorii săi,53 iar secvențele de nucleotide ale genomului viral nu au fost
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ș.a. A combătut SARS în Taiwan și China. Cea mai cunoscută activitate a sa de epidemiolog o constituie totuși cercetările în domeniul hepatitei B și a relației HB cu cancerul. Împreună cu colaboratorii săi, R. Palmer Beasley a argumentat relația dintre antigenul e (eAg) și anticorpul corespunzător (anti-e), cu transmiterea verticală a antigenului de suprafață al hepatitei B (HB.Ag) la copiii femeilor purtătoare cronice asimptomatice de HB.Ag). Serul provenit de la 20 din 62 femei studiate a fost pozitiv, 32% pentru
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
activitate a sa de epidemiolog o constituie totuși cercetările în domeniul hepatitei B și a relației HB cu cancerul. Împreună cu colaboratorii săi, R. Palmer Beasley a argumentat relația dintre antigenul e (eAg) și anticorpul corespunzător (anti-e), cu transmiterea verticală a antigenului de suprafață al hepatitei B (HB.Ag) la copiii femeilor purtătoare cronice asimptomatice de HB.Ag). Serul provenit de la 20 din 62 femei studiate a fost pozitiv, 32% pentru eAg; serul de la o singură femeie a fost pozitiv pentru anticorpi
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Nathan Hanau (1858-1900) încă din 1890. În 1901, Leo Loeb (1869-1959), cercetător din Germania emigrat în SUA, se distinge prin transplantări și cultivări in vitro de celule canceroase. În sec. XX, respectiva metodologie a adus date noi în domeniul cunoașterii antigenelor tumorale. B. Culturile de celule canceroase Culturile primare sau liniile neoplazice întreținute în laborator, au permis clonarea unor anumite variante purtătoare de markeri tumorali, ca și procedeele de hibridare in vitro a unor celule neoplazice cu celule normale, au adus
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
peri- și paracentrice), delețiile, duplicațiile, aneuploidiile, microdelațiile, inserțiile ș.a. Importanța majoră a microcitogeneticii în oncologia virală a fost aceea că, într-o perioadă în care analiza genică abia făcea primii pași, ea a oferit totuși unele indicii asupra localizării unor antigene virale în materialul nuclear. Ne referim la tehnica de hibridare in situ, prin utilizarea de preparate citologice cu ADN marcat (Mary Lou Pardue și Joseph G. Gall, 1970),81 la marele progres obținut după introducerea în studiul nucleotidelor a sistemului
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
pornind de la vreo proteină implicată. În schimb, prin cercetarea ADN-ului, aceste afecțiuni pot fi diagnosticate atât pre- cât și postnatal. În oncogeneza virală, mai exact în carcinomul hepatic indus de virusul hepatitic B (HBV), diagnosticul serologic are defectele sale: antigenul HBs nu e constant prezent. În schimb, analiza genică indică totdeauna integrarea HBV în genomul (ADN-ul) hepatocitelor. Alte avantaje oferite de analiza ADN constau din: a) cantitatea mică de material ce trebuie recoltat: nucleul fiecărei celule diploide conține 6
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]