390,674 matches
-
care se uită la F care se uită la G care se uită la H care nu se uită la nimeni. Nici I nu se uită la nimeni. J se tot uită la el dar nu se uită la K(apa) care se uită la L care se uită la M care nu se uită la nimeni. N nu se uită la nimeni. O nu se uită la nimeni. Nici P nu se uită la el fiindcă se uită la Q
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
din Bukowski, tu vii din Turgheniev, și nu avem nici o șansă, nici o șansă să ne-ntîlnim. Cînd nu ești lîngă mine, și nu ești niciodată, inima mea e cîmpul gol, presărat cu gunoaie al primei dimineți după Woodstock. Cîntec eXcesiv IV Apă, apa peste tot, și nici un strop de băut, 50 de posturi TV, si mai nimic de văzut, întins în pat - și-mi pare că mărșăluiesc - cu ochii injectați, privesc știrile, poate va arde ceva pe strada Sfinții Voievozi și, preț
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
Bukowski, tu vii din Turgheniev, și nu avem nici o șansă, nici o șansă să ne-ntîlnim. Cînd nu ești lîngă mine, și nu ești niciodată, inima mea e cîmpul gol, presărat cu gunoaie al primei dimineți după Woodstock. Cîntec eXcesiv IV Apă, apa peste tot, și nici un strop de băut, 50 de posturi TV, si mai nimic de văzut, întins în pat - și-mi pare că mărșăluiesc - cu ochii injectați, privesc știrile, poate va arde ceva pe strada Sfinții Voievozi și, preț de-
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
apoi genunchii ei nu mai știu ce să facă. merg acum. repede. se opresc. încremenesc în aer. aerul împietrește în jurul lor. "o să-l păzim" n-am știut nimic. vorbea repede. în șoaptă. nu mă privea. "mă duc să fierb niște apă o s-o aruncăm peste el până se dezgheață. îl așezăm în pat și-l păzim. nu trebuie să afle nimeni că n-a murit de tot." * în '84, când a fost cel mai frumos, cel mai liniștit, am intrat în
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
ci era '84 și eram noi doi în camera ei. m-a luat de braț, m-a strâns tare, mi-a zis "să nu-nchizi ochii. să-i ții deschiși mereu. că dacă o să închizi acum ochii o să vină o apă mare și neagră și-o să ne-înece pe toți". dar crinii au atins de mult tavanul și trupurile noastre abia se mai zăreau. "să topim cu mâinile florile de gheață care-au înflorit pe ochii lui" dadada am zis și
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
lui). urma din urmă degete de alge aduse la mal. în tot acest du-te-vino valurile abia dacă mai au timp să îmbrace hainele de întoarcere. din pămînt răsar păsări molatice. toate se puteau vedea prin orbita aceea imensă, adusă de apă, adusă de pămînt. toate se puteau citi în zborul păsării de nisip. (o părere, s-ar putea spune, dar apele și-au retras amintirile de pămînt. pămîntul, amintirile de ape. orbita s-a închis ca o casă pustie). naufragiații locului
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
să îmbrace hainele de întoarcere. din pămînt răsar păsări molatice. toate se puteau vedea prin orbita aceea imensă, adusă de apă, adusă de pămînt. toate se puteau citi în zborul păsării de nisip. (o părere, s-ar putea spune, dar apele și-au retras amintirile de pămînt. pămîntul, amintirile de ape. orbita s-a închis ca o casă pustie). naufragiații locului calcă în fiecare urmă de aripă, pentru a învăța iarăși mersul din zbor. mersul pe dale de aer, pe dale
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
toate se puteau vedea prin orbita aceea imensă, adusă de apă, adusă de pămînt. toate se puteau citi în zborul păsării de nisip. (o părere, s-ar putea spune, dar apele și-au retras amintirile de pămînt. pămîntul, amintirile de ape. orbita s-a închis ca o casă pustie). naufragiații locului calcă în fiecare urmă de aripă, pentru a învăța iarăși mersul din zbor. mersul pe dale de aer, pe dale de cer. peste iederi și piscuri, pașii curg tot mai
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
e loc pentru o biată întoarcere. peste pragul ei trecem din mînă în mînă norii tăcuți. în ușă nu mai bate nimeni. nimeni nu mai dă drumul hergheliilor noctambule. trăim doar atît cît să nu trădăm prea tare moartea. peste apele negre trece sîngele nostru desculț. pe malul celălalt - salutăm trecătorii cu ceremonioase semne de humă. povestim despre amintirile din care am plecat cu bilet de voie. ne întoarcem iară și iară între filele adîncului, ce ne strigă pe numele mic
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
greu de atins. eram gata să cădem în hăurile propriilor pași. în lava care picura din oase. cu ghiare ce abia ating aburii tropicali. asfaltul crescut peste pielea de vară. peste crengile în care înnoptează asfințitul. pe limba secetoasă a apei, ce pămînturi mai adastă la mal? cineva le încerca pe toate astea ca pe un banal leșin. în care muzica unui lift ne tot urcă în sicriu. eram atît de aproape de inima savanei. de larma pașilor neumblați. de a lor
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
lui Jerome Bruner, realitatea e creată, nu descoperită, iar diferitele narațiuni constituie diferite lumi, a căror legitimitate derivă din modul de a înțelege și experimenta. Citînd un proverb englezesc, el afirmă că, la fel cum peștele e ultimul care descoperă apa, trăim într-un ocean de povești de care nu suntem conștienți. Pe vremea cînd am aflat povestea lui Valerian, lucram la un liceu și eram îndrăgostit de una din elevele mele. Nu aveam nici o idee despre teoriile psihologiei narative, nu
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
lui Iisus, a Sf. Petru, a Sf. Ioan), fie, în fine, apariția unor personaje din zona religiei populare (Moș Crăciun, Sf. Vineri), a unor motive din același creștinism popular: "scara de ceară și toiagul, drumul drept, vămuirea mortului, fântâna cu apă sălcie, chilia cu tămâie, podul de trecere dintr-o lume într-alta". Pe lângă valoarea în sine, de a monografia un esențial motiv al folclorului românesc, cartea lui Ion Taloș are, totodată, meritul de a contribui, implicit, la mai buna cunoaștere
Motivul incestului în folclorul românesc by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11814_a_13139]
-
întâmpinare vârstnicului său partener de viață, căutase să se confunde cu modelul din mintea lui, se lăsase dusă de valul de confort-bunăstare-plăcere-splendoare-fast, se scufundase în luxură abandonându-se, cum tot abandonându-se se scufundase, în acel sfârșit de iunie, în apa de o limpezime înmărmuritoare a Mediteranei, când Adam o dusese prima oară la vila lui de la Antibes. Iar intelectul ei, cu el ce s-a întâmplat în tot acest timp, mintea sa care reprezenta o promisiune atunci, în anii de
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
poetului e alcătuit din extaz, voință, entuziasm, candoare și iubire, dar nu iubire în sens erotic, ci în sens umanitar, atotcuprinzător. "Străin necunoscut, la rîndu-mi, în pragul fraților, o clipă mi-am odihnit spre seară pasul; Un vuiet depărtat de ape, suspin de vînturi și de sfere aprinse-și înstrunară glasul Cîntam neostoita muncă și lumea ce plutea sub mine, în adîncimi ce s-au născut Din dragoste, cîntam să-mi mîngîi trudiții frați, și-n mulțumirea că le zîmbisem, am
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
De mare succes se bucura pe atunci și opereta. Afișele ei împânzeau orașul, iar la radio auzeai mai tot timpul, printre alte Văduve Vesele, Lăsați-mă să cânt de Gherase Dendrino în pauzele lăsate de Vorbește Moscova, transmisiunile sportive, Cotele apelor Dunării și melodiile fraților Grigoriu (aici sunt răutăcios fără intenție, pentru că frații Grigoriu erau într-adevăr talentați și melodioși). Habar n-aveam cine nu-l lăsa să cânte pe Dendrino, fiindcă dacă teatrul mă îmbia prea puțin, în schimb genul
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
primul rând fiindcă erau extrem de îngrijiți: senzația de curățenie și de prospețime pe care o degajau, mai ales fetele, răzbește până și azi din fotografiile și filmele acelei epoci, din care îți dai seama ce rol uriaș le revenea săpunului, apei și pieptenului în toaleta frumoaselor. Moda însăși le avantaja grozav, încingându-le mijlocelul ,cel tras prin inel" cu un cordon lat, deasupra căruia mai că te orbea curățenia minuțioasă a unei bluze strălucitor de albe, și dedesubtul căruia se înfoia
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
de 4 martie 1977 noi am avut deplină încredere în pământul de sub tălpi. De totul ne puteam îndoi până atunci, numai de el nu. La liceu, la orele de geografie se vorbea despre orice altceva - situarea, granițele, clima, munții și apele, resursele, frumusețile și bogățiile patriei noastre -, numai despre asta nu. De aceea ne-a și luat prin surprindere și ne-a marcat definitiv marele cutremur, urmat cum a fost de altele, nu mai puțin înspăimântătoare. Simțeam, la propriu, cum ne
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
-al mării larg, Până se-ntinde noaptea cât o țară Când valurile umbrelor se sparg Și alte vânturi își întind risipa, înveșmântând tăceri în lung și-n lat; Din vechile-ndârjiri și suferințe Nisipul nici o urmă n-a păstrat, Doar apa vremii curge fără cale, închipuind prefacerilor sens; Din mările-oglinzi se-nalță cerul, Privind mirat cu ochiul lui imens Esențe rotunde O sferă cât o clipă Și alta cât o lume, Nu pot să se despartă, Nu pot să se însume
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
variațiuni proprii, în Cronică, la Fănică Niculescu alias Nae Ionescu: "ochii săi alburii, unul mai verde, altul mai gălbui" ; "ochi decolorați, aproape albi (unul bătea mai mult în verde, celălalt mai mult în galben)"; "ochii albi"; "cu privirile alburii ca apa groasă a Dunării de Jos". Apoi la Vinea: "...încheie Fane stingîndu-și trabucul de fundul scrumierii de jad, culoarea ochilor lui diavolești", iar la Dumitriu: "ocheada stranie a orbitelor sale în care se roteau o pupilă de jad și una de
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
Ceea ce este însă cu adevărat misterios și aparține unei alte lumi e cerul de noapte. Misterul se datorează în întregime Lunii. Ea a adunat toată poezia nopților omenirii, toată recunoștința muritorilor cărora le-a luminat drumurile pe pământ și pe apă, toată admirația lor pentru că e zeiță, pentru că e regină, pentru că e, mai ales, "Lună între stele". În 1858, americanul W.C. Bond, directorul Observatorului de la Harvard, realizează prima fotografie a Lunii, lucru care, dintr-o dată, dă o lovitură artiștilor: obiectul estetic
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
gradat în limbaj științific, demitizant: , Vedeți dară, dragii mei copii, c-acea lumină frumoasă ce ne-o dă Luna, nu este ea. Vă voi spune și mai multu: Ea are munți foarte mari, dară sterpi; câmpie, fără verdeață, mări fără apă, matcă fără râuri, un firmament fără nori, și fără atmosferă, fără ceru albastru! Sărmana Lună!" Urmează date tehnice dintre cele mai precise, cu cifre și neologisme, cu rotațiune și translațiune sau revoluțiune: , Această planetă (sic!) este un corpu mai sfericu
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
șase și șapte, adică în trei din cele absente în dactilograma aflată în arhiva autorului Lunatecilor: "... o șaică mare cu pînza în trei colțuri călătorea în jos pe luciul Dunării", după cum, în finalul fragmentului prozastic, acțiunea e localizată, succesiv, "în josul apei" și "în susul apei". Avem două variante, Sus pe luciul Dunării și Învățătură de minte, ale aceluiași text, în general cu minime deosebiri. Cîteva exemple din debutul nuvelei: Vinea, Opere, p. 243, r. 4-5: "ochi albaștri, de un albastru foarte deschis
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
adică în trei din cele absente în dactilograma aflată în arhiva autorului Lunatecilor: "... o șaică mare cu pînza în trei colțuri călătorea în jos pe luciul Dunării", după cum, în finalul fragmentului prozastic, acțiunea e localizată, succesiv, "în josul apei" și "în susul apei". Avem două variante, Sus pe luciul Dunării și Învățătură de minte, ale aceluiași text, în general cu minime deosebiri. Cîteva exemple din debutul nuvelei: Vinea, Opere, p. 243, r. 4-5: "ochi albaștri, de un albastru foarte deschis" - Dumitriu, Viața Românească
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
Petru Dumitriu, cît și eroilor săi: fascinația cerului gol, substitut al transcendentului absent: "... se uita la cer. Se uita în adîncimea lui nesfîrșită și se întreba în chip nedeslușit: oare o fi o boltă tare cu smalț strălucitor, sau o apă, sau mai degrabă un gol, în care poți pătrunde fără oprire și fără margine, înaintînd în acea nețărmurire, înaintînd mereu, în vecii vecilor? Cînd se gîndea așa, îi venea amețeală; de parcă în loc să zacă pe spate cu ochii la cer, ar
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
acest roman (n.n.: Venin de mai) să aibă un manuscris original incomplet? Există pagini dactilografiate, cu corecturile autorului, ca și pagini salvate din foc, cu marginile arse". În ciuda formulărilor criptice, o sugestie clară iese, cred, la suprafață, ca untdelemnul deasupra apei: "autodafeul" lui Vinea n-a fost estetic, ci de altă natură. Faptul că Vinea și-a distrus o parte dintre manuscrise e confirmat, de altfel, și de Henriette-Yvonne Stahl, într-o discuție cu editoarea scriitorului. Și, dacă n-a fost
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]