KorAP: Find »[drukola/base=apărător & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...85 86 87 ...438 >

10,938 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

de la roșu și scădeau În intensitate, trecând prin violet și stingându-se Într-un cenușiu care cobora spre negru ca un tăciune din care focul dispărea, lăsând locul infintei tăceri a nopții. Zgomotele scăzură și ele În intensitate. Cei opt Apărători care păzeau carul În care se afla Oană readuseră săbiile În teci. La fel Erina, care putea vedea ce se Întâmplă În fața ei. Alexandru se Întoarse și observă retragerea ienicerilor și apropierea călărețului cu steagul alb. Înțelese că Apărătorii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
opt Apărători care păzeau carul În care se afla Oană readuseră săbiile În teci. La fel Erina, care putea vedea ce se Întâmplă În fața ei. Alexandru se Întoarse și observă retragerea ienicerilor și apropierea călărețului cu steagul alb. Înțelese că Apărătorii și Cuceritorii câștigaseră prima și, poate, ultima bătălie În care fuseseră aliați. Între emisarul turc și Angelo avu loc o convorbire scurtă, după care emisarul se Întoarse la ai lui. Apărătorii se grupară În jurul comandantului lor, lăsând un culoar de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ienicerilor și apropierea călărețului cu steagul alb. Înțelese că Apărătorii și Cuceritorii câștigaseră prima și, poate, ultima bătălie În care fuseseră aliați. Între emisarul turc și Angelo avu loc o convorbire scurtă, după care emisarul se Întoarse la ai lui. Apărătorii se grupară În jurul comandantului lor, lăsând un culoar de liberă trecere. Turcii rămași În viață coborâră, În rânduri de câte doi, prin culoarul lăsat de Apărători, pierzându-se În văile acoperite de cețuri ale Balcanilor. Generalul Mihaloglu Încheia coloana Învinșilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Angelo avu loc o convorbire scurtă, după care emisarul se Întoarse la ai lui. Apărătorii se grupară În jurul comandantului lor, lăsând un culoar de liberă trecere. Turcii rămași În viață coborâră, În rânduri de câte doi, prin culoarul lăsat de Apărători, pierzându-se În văile acoperite de cețuri ale Balcanilor. Generalul Mihaloglu Încheia coloana Învinșilor. El se opri, câteva clipe, În fața lui Angelo. - Poate, Într-o altă viață, mai bună, am fi putut fi aliați... spuse generalul. - Într-o viață mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
că se Încheie un capitol din aventura salvării tatălui său. Într-un fel, fusese capitolul cel mai simplu. Un capitol pur militar, prevăzut din timp de Angelo, o demonstrație de inteligență strategică și de măiestrie În luptă. Comandantul suprem al Apărătorilor, prietenii săi, corpul de elită al Ordinului scutului și spadei, toți coborâseră din legendă parcă doar ca să urce Înapoi. Dovediseră, din nou, că sunt invincibili. Atât cât puteau fi invincibili niște bieți muritori născuți pentru a apăra tot ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ceasurile de după victorie erau, din nou, cele mai grele. Alexandru se gândi că, poate, fiecare luptător Își avea propriile Întrebări, de care uitase În vâltoarea confruntării, dar care reveneau, grele și obsedante. Viața continua. Pierderile erau minime. Pentru aproape toți Apărătorii, viața continua. Iar asta Însemna că o sumă de necunoscute Își așteptau rezolvarea. Târziu, prea târziu pentru un adevărat luptător, Alexandru Își dădu seama că În imediata lui apropiere se Întâmplă ceva. Nu văzu nimic, deși ochiul unui pictor ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
doi și nici nu era sigur că, până la urmă, Își spuseseră ceva. Dar văzu că Angelo Înclină capul, ca și cum ar Încuviința, iar Amir se apropie de căruța În care se afla căpitanul Oană. În fața lui, moldovenii făcură zid. Dar comandantul Apărătorilor făcu un semn, iar zidul se desfăcu. Lângă rănit nu se mai afla decât el, Alexandru, alături de Erina. Iar el se supuse unei porunci pe care n-o Înțelegea și se dădu În lături. Erina rămase, singură, În fața lui Amir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
calului, spuse În limba mongolă: - Ogodai... Acesta este prizonierul tău? La aceste cuvinte, trei oameni reacționară simultan. Alexandru Înțelese cuvintele și, străbătut de un fior, scoase spada și porni În goană spre tătarul legat. Angelo ridică brațul pentru a avertiza Apărătorii că ceea ce avea să urmeze nu implica participarea lor. Iar Yves opri goana lui Alexandru, aruncându-se asupra lui și prăvălindu-l În zăpadă. - Ogodai... reluă Amir, netulburat. Ai Încălcat Yassa, legea strămoșilor mei și ai tăi, legea războinicilor Asiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
netulburat. Ai Încălcat Yassa, legea strămoșilor mei și ai tăi, legea războinicilor Asiei... Ai torturat un prizonier de război. Ai capturat un om fără apărare. Ți-ai asmuțit arcașii Împotriva unui mare luptător al neamului său... Sub privirile uimite ale Apărătorilor, războinicii Bordjighin făcură un cerc În jurul celui pe care căpetenia lor Îl acuzase de cele mai grave crime pe care le cunoșteau oamenii stepelor. Noaptea se lăsase, grea de neliniști și de răzbunări, asupra Balcanilor. La semnul lui Angelo, cercul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de cele mai grave crime pe care le cunoșteau oamenii stepelor. Noaptea se lăsase, grea de neliniști și de răzbunări, asupra Balcanilor. La semnul lui Angelo, cercul de făclii ale Cuceritorilor fu Înconjurat de alte trei cercuri de făclii ale Apărătorilor. Noaptea se transforma În zi. - Nu!!! se auzi strigătul disperat al lui Ogodai. Nu e adevărat! Doar un nebun ar Încălca legea sfântă a străbunicului tău, Gingis han! Dar, dacă ai nevoie de dovezi, atunci Eternul Cer Albastru Îți va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
tatăl meu să fie ucis. Acela e omul care l-a torturat. Erina Încremeni. Simțea că se Întâmplă lucruri pe care nu le putea controla. Asasinul se afla acolo, În fața ei. Dar nu fusese prins de ea și nici de Apărători. Ci de tânărul războinic mongol cu plete negre, care tocmai se apleca asupra lui Oană. Cuvintele lui, rostite În limba turcă, erau deja Înțelese de toată lumea. - Căpitane... În fața ta e cel care a Încercat să-l ucidă pe Alessandro Frassetti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
un trădător. Deși Oană nu spunea nimic, chipul lui arăta că Înțelege totul. Privirile lui Îl căutară pe Alexandru, care aștepta Încuviințarea de a-l provoca la luptă pe Ogodai. Apoi descoperiră chipul calm al lui Angelo, luminat de făcliile Apărătorilor. Bătrânul comandant Înclină ușor fruntea, În semn de aprobare. Oană Întoarse privirile spre războinicul mongol, căutând În sufletul lui răspunsul la aceeași Întrebare care Îl obsedase În ultimii șaptesprezece ani: trăia, oare, Ștefănel? Chipul mongolului era deschis, ochii Îi erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
primejdie În prezența lui, ci forță și căință. Iar dincolo de toate acestea, rănitul simțea vibrația unui răspuns pe care Încă nu putea să-l creadă. „Da, Ștefănel trăiește, iar eu sunt trimisul lui. Primește-mă.” În jurul lui, orice mișcare Încetase. Apărătorii moldoveni și cei italieni aproape că Își țineau respirația, ca și cum cel mai mic zgomot ar fi putut rupe vraja acelui moment Încărcat de dramatism. Ogodai era un luptător sălbatic. Va fi sacrificat oare Alexandru? Va fi oare lăsat să lupte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nebun... dar ce nebunie frumoasă! Ce provocare! Parcă toate astea se petrec Într-un vis... O singură săgeată! Cea pe care Gingis han o numea, În legile lui, „Săgeata Destinului”! Războinicii Bordjighin lărgiră cercul, de la douăzeci la cincizeci de pași. Apărătorii se apropiară, fără un murmur, deși nu Înțelegeau sfidarea ultimă pe care Amir i-o aruncase dușmanului său. Cei doi adversari erau acum călări, iar Amir dădu pinteni calului său murg care necheză Încet, ca și cum ar fi Înțeles o poruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
A doua săgeată porni și păru a-și atinge ținta, dar, fulgerător, Amir se lipi de coama calului, lăsând săgeata să treacă pe deasupra lui. Trei săgeți. Caii alergau deja nebunește, ridicând cu copitele bucăți mari de zăpadă. Tensiunea atingea paroxismul. Apărătorii se strânseseră unii În alții, Încercând să nu piardă nici un gest al luptătorilor, căci totul se putea petrece Într-o fracțiune de secundă. Curajul căpeteniei mongole li se părea tuturor o superbă nebunie. Trei săgeți. Una din ele putea aduce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
prăbuși În zăpadă. Săgeata lui Amir făcuse mai mult decât să-l ucidă. Îi luase vederea de dincolo de viață, căci Îi străpunsese ochiul stâng. - „Căci nu vei mai vedea niciodată Eternul Cer Albastru”... murmură, Încremenit, Alexandru. Pedeapsa pentru trădare. Grupul Apărătorilor păstră liniștea. După clipe lungi de așteptare, Yves spuse, cu vocea lui baritonală: - Mon Dieu! O adevărată lovitură de maestru... Aproape neîncrezători, arcașii Apărătorilor se apropiară de cadavrul tătarului. Un murmur de admirație străbătu grupurile de luptători. Amir bătu ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Căci nu vei mai vedea niciodată Eternul Cer Albastru”... murmură, Încremenit, Alexandru. Pedeapsa pentru trădare. Grupul Apărătorilor păstră liniștea. După clipe lungi de așteptare, Yves spuse, cu vocea lui baritonală: - Mon Dieu! O adevărată lovitură de maestru... Aproape neîncrezători, arcașii Apărătorilor se apropiară de cadavrul tătarului. Un murmur de admirație străbătu grupurile de luptători. Amir bătu ușor coama calului, care fornăi bucuros, apoi se apropie de căpitanul Oană și spuse, În limba turcă: - Îți mulțumesc Încă o dată pentru onoare. Acum, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
o dată pentru onoare. Acum, cu Încuviințarea ta, am să te Însoțesc până când vei ieși din teritoriile vrăjmașe. Și am să cer prietenia lui Alexandru. - Prietenia? se auzi vocea lui Alexandru, care venise și el lângă tatăl său. Un semnal al Apărătorilor Întrerupse discuția dintre cei doi. - Trupe de cavalerie, la galop, dinspre nord-vest! spuse Giuliano. - Vlad Dracula... murmură Angelo. E pe urmele lui Mihaloglu. În scurt timp, sute de făclii se iviră pe crestele munților. Un grup de aproximativ cincizeci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În fața lui Angelo. Nici unul nu purta Însemne militare. Erau echipați de luptă, În armuri ale armatei transilvane. Angelo remarcă unul din cavaleri, cu plete negre, căciulă cu panaș, mustață deasă și ochi verzi, scormonitori. - Din câte am auzit, spuse comandantul Apărătorilor, cetatea Sabac a fost cucerită de un grup de oșteni travestiți În ieniceri, printre care se afla Vlad, fiul lui Vlad Dracul, fostul domnitor al Țării Românești. Se pare că acest Vlad preferă incursiunile incognito... - Doar când se pregătește de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pune-mi-le. Dacă nu, continuă-ți drumul. Dar ascultă cuvintele mele, Vlad, fiul Dragonului! Într-o bună zi, cruzimea ta te va pierde! E alegerea ta dacă acea zi este chiar azi! De pe crestele munților, cavaleria transilvană porni spre Apărători. Vlad tăcea, rumegând cuvintele lui Angelo. Apoi păru a lua o hotărâre, parcă Împotriva voinței lui. Tramise un nou ordin cavalerului din dreapta lui, care porni În Întâmpinarea trupelor. Avansarea oștirii se opri. - Nu sunt aici ca să-l trag În țeapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fost să eliberez Belgradul și să consolidez teritoriul prin cucerirea cetății Sabac. Am Îndeplinit-o. - Atunci? Întrebă Angelo, calm. În loc de răspuns, Vlad scoase un răvaș pe care i-l Întinse lui Alexandru, care se afla Între tatăl său și comandantul Apărătorilor. Tânărul Îl deschise și traduse din română În italiană. „În amintirea pribegiei noastre din tinerețe și a dorinței noastre de răzbunare din acei ani, te rog un singur lucru. Caută-l pe cel care ne-a salvat atunci, după moartea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
văzut, de pe creastă, lupta dintre el și Ogodai. Îi cinstesc curajul și mă bucur să-l Întâlnesc. Cât despre cruzime, commandante, s-ar putea să exagerezi. O bună parte din istorie e, totuși, teatru. - Ai dat porunci de ofensivă Împotriva Apărătorilor. - Am dat porunci. Și cei mai buni oșteni ai mei sunt pregătiți să vă Întâmpine. - Cei mai buni oșteni? - Desigur, commandante. Bucătarii. Bucătarii mei au avansat până la linia voastră de apărare și au pregătit vițel la proțap. O fi spunând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
zăpadă. Caii Înaintau cu greu, spărgând cu copitele crusta de gheață care se formase deasupra zăpezii, iar apoi picioarele li se afundau În stratul de omăt până la genunchi sau, uneori, până la piept. Armata lui Vlad, alături de corpul de elită al Apărătorilor și de grupul războinicilor mongoli aflați sub semnul șarpelui și săgeții, Înota prin zăpadă. Cu doar trei zile Înainte, vremea păruse a se Înmuia și un soare primăvăratic dezlegase șuvoaiele și Îmblânzise zăpezile. La ieșirea din Balcani, războinicii zăriseră ghiocei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
le apăruse În față ca un uriaș animal adormit sub povara zăpezii. Cercetașii transilvani Încercaseră puterea gheții și ea se dovedise suficient de Închegată pentru trecerea cavaleriei. Trecuseră deja două mii de cavaleri ai regelui Matei Corvinul, iar acum trecea grupul Apărătorilor, În mijlocul cărora se afla căpitanul Oană. Rănitul fusese la un pas de moarte În noaptea care urmase confruntării dintre Apărătorii italieni și armata turcească aflată În retragere de pe pozițiile sârbești. În zori, medicul venețian anunțase o stare critică, ce putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
dovedise suficient de Închegată pentru trecerea cavaleriei. Trecuseră deja două mii de cavaleri ai regelui Matei Corvinul, iar acum trecea grupul Apărătorilor, În mijlocul cărora se afla căpitanul Oană. Rănitul fusese la un pas de moarte În noaptea care urmase confruntării dintre Apărătorii italieni și armata turcească aflată În retragere de pe pozițiile sârbești. În zori, medicul venețian anunțase o stare critică, ce putea fi Începutul sfârșitului. Dar imediat după discuția cu medicul, Amir scosese un alt mesaj de la Marele Maestru al Cuceritorilor. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]