26,366 matches
-
mea. Prințesa-zeiță! Doar ea mai râde la fereastră, lăsând cerul păscut de stele însângerate-n rană. Flaute se aud ca un cor de cer. Lasă-le măcar acum să mă caute, nici bucata de pâine aruncată n-a mai fost apucată. E nevoie de aer în lumea de văduve, de liniște în plasmă de măduve, de subiect împletit și rotund. Timpul probabil Azi ce s-a întâmplat cu vremea? S-a întors pe cealaltă parte, ziua e mai mică și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
10 martie 2004 Așa cum am promis, ne întâlnim iarăși la o vorbă. Că o să fie mai lungă sau mai scurtă, nu depinde de mine ci de îndrumătorul meu. Din câte-mi dau seama, el mă îndeamnă de mult să mă apuc din nou de scris, dar eu am tot amânat, scuzându-mă cu fel de fel de pretexte care, de fapt, nu sunt valabile nici în fața mea, darămite în fața celor care știu totul. Realitatea mai are însă și un alt aspect
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
să se mai ridice cu un pas. Dacă veți încerca să vă cunoașteți și să vă depășiți limitările, de orice natură ar fi ele, veți reuși. Dar nu stați și așteptați să vă cadă „para mălăiață în gura lui nătăfleață”, apucați-vă de treabă: munciți, învățați, cercetați, concluzionați! Ați greșit? Nu-i nimic. Nu vă opriți și nu așteptați să vină cineva să vă rezolve treburile; luați-o de la capăt! „Help your self!” spune englezul, deci ajutați-vă singuri, dar ajutați
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
spirituală ar fi trebuit să fie pe toate planurile: citit, scris, muncit. N-a fost chiar așa, am avut așa o stare de moleșeală vecină cu indiferența și cred că mi-a fost indusă, pentru că știam că trebuie să mă apuc de treabă și am tot amânat-o de azi pe mâine. Pentru asta am primit și avertismente pe care am să vi le spun imediat. Într-o noapte eram pe pat culcată și mă uitam la tablourile de pe peretele de la
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
ne scutură bine pe toți și ne roagă sau ne poruncesc să ne scuturăm, de oboseala spirituală, să ne regăsim și să pornim din nou la luptă. 28 mai 2006 Mă întrerupe cineva mereu; într-un fel sau altul, nu apuc să scriu decât câteva rânduri și iar mă opresc. Acum mi-am aprins lumânarea de Paște și am s-o las puțin să ardă ca să mă pot aduna și să pot primi și ajutorul inspirației (al acelui spirit de lumină
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Atâta doar că e cam largă. Nu-i nimic, o strâmtez eu imediat. − Ce zici, întrebă Shelley, ar fi frumos să mă îmbrac în chimonó? − Splendid, dar cred că încăpem amândouă în el. − O să-l aranjez eu. Și fetele se apucară de pregătit costumația de bal. Încercară să îndoaie și să coasă câte o cută pe dinăuntru, dar tare erau nepricepute! Așa că luară lucrurile și plecară la croitorie. Se cam miră croitoreasa că era cineva dispus să strice niște haine atât
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
aproape de generația lui Eminescu și Caragiale decât de generația lui Cioran și Eugen Ionescu! Debutul din 1919 Ape adînci) este așadar unul care vine tocmai când în literatura română nu se petrece nimic esențial: generațiile puternice fie dispăruseră, fie nu apucaseră să se impună. De altfel debutul publicistic Ăprimele articole publicate, în franceză, în ziarul partidului conservator La Politique și versurile din 45 Viața românească) este puțin convingător, când nu de-a dreptul naiv, liric, stângaci. Sur la mort de Pierre
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
scriitoarei două: cel al îngrijirii soldaților bolnavi, în primul război mondial, în gara Focșani și cel despre începuturile literare îndărătul cărora se află unchiul dramaturg. Practic Hortensia Papadat-Bengescu scrie tot timpul, în gând, fără să-și ia neapărat modele și apucă să pună pe hârtie doar o mică parte din creația virtuală. Ceea ce izbește, comparativ cu jurnalele de creație ale domnilor din epocă, este lipsa totală de interes pentru cancanurile literare și luptele literaților. Universul interior al autoarei pare aproape fără
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ele. Au deschis televizorul, s-au instalat comod și curând au adormit. Deodată fetele s-au trezit într-o băltoaca: − Aaa! Lucy, ce-ai făcut? zise Shelley. − Eu? Shelley, ce-ai făcut? Am distrus patul mamei! Repede, la treabă! Lucy apucă toate așternuturile din patul ud și le aruncă în mașina de spălat. Între timp Shelley luase phönul și se băgase sub pat, încercând să usuce salteaua. Lucy, neștiind că sora ei era sub pat, încerca să spele salteaua pătată cu
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3077]
-
toată ziua cu câinele, cu pisica, aleargă prin iarbă, se cațără prin copaci. − Azi mâncăm căpșuni cu smântână și mămăligă, anunță bunica. Ce-ar fi să luați voi lighenașul ăsta și să culegeți căpșunile? Fetele sunt gata de treabă. Se apucă de cules. Ca de obicei − două căpșuni în gură, una în lighean. Una pe o parte a stratului, cealaltă pe cealaltă parte. Și cum au și poftă de zmeură, mai trec și pe la tufele de la gard. După masă bunica merge
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3084]
-
greu.” (declarație a unei muncitoare de 46 de ani, ortodoxă practicantă) Lavinia Betea, Mentalități și remanențe comuniste, p. 292 „Am văzut pe Discovery un reportaj despre avorturile provocate. Se filmase în interiorul uterului unei femei. Când se introducea cleștele pentru a apuca fătul, acesta se strângea, se chircea ca și cum ar fi opus rezistență. Pentru mine a fost o activare a fișierului salvat în memorie. Mi-am reamintit totul și după circa zece ani de la ultimul dintre cele două avorturi provocate, mi s-
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
este cu măsură. Ne mustra tare conștiința după aceasta, făceam toată ograda curată, spălam vesela, repede făceam curat în casă și, până în seară, îi trecea supărarea bunicii. A doua zi, bunica pleca la câmp, iar noi, două fete cumincioare, ne apucam de alte nebunii, cum ar fi căsuțe din buruiene, ne stropeam cu apă, eram ude, uneori ne mai băteam cu fetele și băieții din mahala. Îmi amintesc și acum cum am pierdut gâștile și nu le puteam găsi cu niciun
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
existe. Am ajuns în clasa a XI-a, și am avut la literatura universală de scris un eseu pe temă liberă. Acasă, am început să-mi pregătesc lecțiile, ca de obicei, seara. Când am ajuns la literatura universală, m-am apucat să scriu ceva, am început cu lucruri banale, cu descrierea serii, dar am terminat cu descărcarea de suflet, scriam fără să mă opresc, îmi curgeau lacrimi și părea că mă eliberez de o piatră, care se îngreuna din ce în ce mai tare și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
vor fi de acord cu mine, iar alții mă vor critica, considerându-mă o persoană care încearcă să-și impună părerea. Poate chiar și sunt așa, dar cunosc bine ceea ce am de făcut. Mereu am izbutit în ceea ce m-am apucat. Avem persoane care vorbesc frumos, mult, dar care nu ridică niciun deget și, la urmă, tare le mai cresc urechile pentru munca altora. Ei, mă rog, principalul e să fie bine. Și să ne înțelegem, că problemele de organizare dispar
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
trebuie să mergem! Luăm și vaca! Așteaptă-ne pe șes, lîngă pădure. Eu mă duc să-i anunț și pe ceilalți și aducem noi tot ce trebuie. E clar? Și ieși pe poartă ca o săgeată. Vlad n-a mai apucat să spună nimic. Cîteva clipe nici n-a fost în stare să respire măcar. O ciudă cumplită puse stăpînire pe el... Cum, adică, să ia și vaca?.:. Să rîdă toți de el?... Și apoi, pînă acolo, sus, aveau de mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
totuși... ideea lui Virgil era foarte bună. Era singura care-l putea scoate din necaz. Iar ceilalți vor înțelege și vor accepta această rezolvare. Nea, slăbătură! Ieși pe poartă puțin mai luminos la chip. Aproape fără să-și dea seama apucă din mers și coada unui hîrleț și porni în urma vacii tîrîndu-l după el. Virgil ajunse într-un suflet la poarta Ilincăi. Fără Ilinca putea să găsească o sută de comori și altele pe deasupra, că tot n-ar fi avut nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
grupul căutătorilor de comori în marș neîntrerupt. Tomiță încă nu venise, așa că deocamdată nu erau decît Ilinca, Virgil, Vlad și Bărzăunul. În fruntea tuturor mergea vaca, pe care o mînau toți, din toate părțile. Nu reușea biata de ea să apuce nici măcar o creangă din mers, că de fiecare dată se pomenea cu arsura unei jordii. Timpul nu trebuia pierdut cu nici un preț. Comoara lua în mintea fiecăruia proporții uriașe. În curînd toată țara va afla din presă, de la radio, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
grozav de rușinat. Precis că o să-l creadă toți un mîncău!... Dar nici să nu ia nimic în gură nu putea, pentru că bietul băiat uitase, de dragul comorii, să mănînce. Și-l chinuia o foame... mamă, mamă! Dar cum să se apuce să mănînce singur? Ce-ar zice Ilinca? Păi... continuă el cu mari sforțări, dacă nu vreți, nu mîncăm acum... Lăsăm pe mai încolo, nu?... adică peste vreo jumătate de oră. E bine-așa? Dacă ți-i așa de foame, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu-i luat în seamă așa cum trebuie, de cei mai mari. Și, mai ales, aici era buba cea mare, că nu-i tratat de la egal la egal. Dar, de, ce să faci? Fără să mai spună nimeni vreo vorbă, se apucară de treabă. Deodată, nu departe de ei, se auzi lătratul ascuțit al unui cîine. Toți se opriră și se uitară îngrijorați unul la altul. Cine putea fi?... Nu cumva le-o fi dibuit planul domnul Nicanor? Hai să ne ascundem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
voi un izvor? N-aveți destulă apă-n sat? Situația în care se afla întregul grup ar fi devenit extrem de grea, dacă străinul cu aparatul de fotografiat nu s-ar fi grăbit. Să mergem, domnule secretar, spuse acesta, că ne-apucă noaptea pe coclauri! Mergem, mergem, domnule președinte, răspunse politicos Nicanor. Dar, cu toate că a zis "mergem, mergem", nu se porni cu nici un chip din fața copiilor. Parcă l-ar fi plantat cineva acolo. Se uită țintă la fiecare, la cazmale și lopeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dacă nu iei nici un premiu, cu atît mai mult taci din gură. Așa că cine vrea neapărat să știe dacă Bărzăunul a luat sau nu premiu, să se ducă și să consulte actele liceului. Ce mai atîta vorbă? N-o să se apuce el să bată toba prin toată lumea asta și să strige ca să audă toți surzii :"am luat premiu!" sau: "n-am luat premiu!". Bărzăunul e Bărzăunul și nu i-a plăcut niciodată să se laude. Drept e că nu-i place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
intră repede în curte să-și ia tenișii și să-și schimbe bluza. Din ușă mai strigă spre Bărzăun : Cît stăm acolo? Ei, cît! se strîmbă Bărzăunul. Ce-ntrebare și la tine! Păi... știu eu ?... Un ceas, două... pînă ne apucă foamea. Doar nu ne silește nimeni să stăm pînă la anul. Puțin mai tîrziu, pe cărarea ce tăia de-a dreptul islazul spre pădure, se puteau vedea mergînd alături Virgil și Bărzăunul. Fluierau ultima melodie auzită la televizor și aruncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Poți veni și-n picioare, la o adică, dacă n-ai scaun, că nu-i mare lucru o jumătate de ceas, numai să știi că ajungi întreg acasă. Dar așa... cînd încep șoferii să mîie ca la zidul morții, te apucă groaza, nu alta! Bărzăunul oftă și dădu din cap ca un bătrîn trecut prin toate greutățile. Apoi, uitîndu-se țintă în ochii mamei Ilincăi, zise cu o voce plină de năduf: Ce mai oameni!... Dar, dacă ai treabă, du-te acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
oprise: Mulți măgari mai sînt pe lumea asta! Dar dacă l-ar fi luat atunci cineva la bani mărunți să spună din ce motive a tras el o asemenea concluzie, zău că n-ar fi știut ce să răspundă. Îl apucase așa, un fel de furie imposibilă, amestecată cu multă tristețe și trebuia să găsească un vinovat. Eh, făcu el cu o mare doză de descurajare, apoi scuipă într-o parte, mai spuse cîteva cuvinte fără prea mare importanță în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ce naiba, doar nu sînteți copii! Și, după ce spuse "pa", fluturînd zîmbind mîna deasupra capului, plecă spre casă, căci tocmai atunci se ivise în poartă maică-sa, întrebînd-o nu prea blînd dacă nu știe cumva unde-s gîștele. Virgil nu mai apucă să spună altceva și porni în neștire spre marginea satului. Ochii îi străluceau de o lumină nefirească... Nu vedea pe nimeni și nimic în jurul său și ultimele raze ale soarelui păreau aduse special de cineva pentru a-i da o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]