2,862 matches
-
din ce în ce mai greu să număr ceasurile Dacă nimic nu-i o întâmplare de ce E totul atât de întâmplător Voi pleca ai zis nu voi fi departe Aș Ești foarte departe Ești chiar depărtarea în care mă rotesc Eu planețica ta Care apun după tine” Exact în acest moment soarele a trecut de cealaltă parte a orizontului și în cerul vizibil al poetei apare luceafărul de seară. „Eu cea născută din spuma valurilor Trandafirii și din strălucirea nopților Eu stăpâna tuturor singurătăților” Venus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
răspuns clar. A surâs doar visător, șoptind mai mult ca pentru sine: „Pătrășcanu... Avea multă carte, desigur. Dar și ambiție de a parveni și mai multă. Vroia să ne lumineze partidul și lucra și pentru Soare Răsare, și pentru Soare Apune, uitând că lumina care ne trebuia nouă să ne întărească în luptă trebuia să vină doar de la munții și apele astea, de aici, ale noastre, dacice. Cum o să surprinzi dumneata toate astea într-un tablou, oricât talent de pictor ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de materie umană se găseau din belșug peste tot prin curte, această explicație părea plauzibilă. Minutele trecură în letargie. Frank, zguduit de întâmplare, nu apucă să reorganizeze trupele și-și încheie ziua la toaletă, unde vomă ore în șir. Soarele apuse peste Whipie aducând la poarta fabricii o mulțime de oameni curioși, care (deși unii erau soldații lui Jo și alții ai lui Mallami) renunțară câteva clipe la dușmănia tradițională și rămaseră să privească în tăcere fabrica însângerată până la căderea nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
scările În cabină. Oprindu-se doar cât să-i șoptească lui Monetti: „Trage cât poți mai mult de timp la drumul de Întoarcere“, el o urmă jos În cabină. Ședea acum mult mai În față, Întoarsă cu fața la geamurile dinainte. Soarele apusese deja, iar amurgul oferea foarte puțină lumină la care să vezi conturul orașului, departe În stânga. Se așeză În fața ei, observând cât de drept și de rigid ședea. — Va urma o mulțime de formalități, dar Îmi Închipui că putem elibera cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
asemenea roșul, puterea magică a acelei seri, o mână de copii vrăjiți. De parcă ai putea să te sustragi, ajunge să-l privești, simți cum ești o parte din realitate ce se pierde în imaginar, infern dureros de dulce. Vara a apus, focul s-a stins! O cană de ceai, o carte, un caiet, o ploaie mocănească, rece, dezamăgită și ea de venirea toamnei udă orizontul. Ochii mei la fel de deschiși, de curioși sunt parcă umbriți de o nostalgie ce vă e poate
La un foc de tabără, la apusul unei veri. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
oară și am dispărut în noaptea neagră. Toți dormeau... Am dispărut cu lacrimi în ochi... Sunt singura acum, la fel de singură precum am fost întotdeauna... Mă îndepărtez rapid de acel oraș în care îmi trăisem viață și caut altceva... Soarele a apus de mult și eu mă întind pe iarbă verde. E atat de liniște departe de castelul de piatră, de ropotul veșnic al slujitorilor micului prinț îmbufnat și de chinul de a scorni povești pe placul lui seară de seară! Dar
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
a spus vocea catifelată a unui bărbat din apropiere. Alice a tresărit. I-a aruncat o privire celui care vorbise. Îi era greu să vadă cum arăta persoana în cauză, fiindcă omul avea capul plasat între ea și soarele care apunea. Totuși, Alice a reușit să distingă niște umeri lați și musculoși, un păr întunecat, destul de lung și de sălbăticit și un zâmbet larg, cu niște dinți foarte albi. Când tipul și-a mișcat capul, lumina soarelui a căzut asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Aceasta conducea mașina cu capota coborâtă indiferent de vreme. Hugo se gândea că asta era explicația pentru vinișoarele plesnite care-i acopereau fața. În vreme ce se chinuia cu fundulețul copilului, Hugo a realizat că zilele în care tratase serviciul cu lejeritate apuseseră. Balanța puterii se înclinase în altă direcție. De unde, înainte, fusese într-adevăr superagentul imobiliar cu un șarm letal, sigur pe talentele și pe valoarea lui, capabil să părăsească Dunn și Dustard în orice secundă, pentru orice i-ar fi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
inventeze crime perfecte. Las-o moartă! Mai bine dă paharul ăla peste cap și abandonează prostiile, imaginile demne de milă și scenariile în care te transformi în (ce prostie obositoare ca toate prostiile!) ocnaș. Perioada de glorie a Alcatrazului a apus. Nici la Sing Sing nu ai cum să ajungi. Mă faci să zâmbesc, permite-mi acest moment de sinceritate. Se trezi vorbind singur, în timp ce gesticula (își dirija propriile gânduri, de ce nu?) și se plimba prin sufragerie. - Ok, accept ideea că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Si atunci de ce să vrei mai mult. De ce să te mâhnești pentru ce nu poți face!.. Fă ce poți... Roagă-te!”, îi șopti gândul. Prin minte îi trecu o cugetare din Sanscrita indiană... ”Soarele răsare roșu si tot roșu el apune, Omul bun, în zilele rele, e tot bun ca’n zile bune” ”Roagă-te!.. îi reveni în minte îndemnul eului său. Si, urletul de lup prins în capcană-i tot o rugăciune către Dumnezeu!” -Neclintit stau în mută rugăciune... Dragostea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se răsfira orășelul universitar, pe malul râului care dădea numele orășelului. la orizont se Înșira un șirag vesel de munți, În diferite tonuri de albastru, nu prea Înalți, pe care se desfășurau panglicile albe ale pârtiilor de schi, dincolo de care apunea soarele. Cu cât priveam mai mult, cu atât vedeam mai puțin din ceea ce era afară. mi se părea că multe lucruri Începeau să-și schimbe Înțelesul. Știam că acestă nouă Înțelegere e tem- porară, că În zilele următoare și aceasta
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
se răsfira orășelul universitar, pe malul râului care dădea numele orășelului. La orizont se înșira un șirag vesel de munți, în diferite tonuri de albastru, nu prea înalți, pe care se desfășurau panglicile albe ale pârtiilor de schi, dincolo de care apunea soarele. Cu cât priveam mai mult, cu atât vedeam mai puțin din ceea ce era afară. Mi se părea că multe lucruri începeau să-și schimbe înțelesul. Știam că acestă nouă înțelegere e temporară, că în zilele următoare și aceasta se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu este doar reducția unghiulară în unghiuri drepte a unei imagini a soarelui care apare pe pietrele funerare, formată din semicercuri ce se încrucișează. Păi bine, cocota, sau păsărica de hârtie, vede un asfințit de soare în mare cum ar apune o svastică în greacă. Și alături se află un desen în care se vede păsărica în picioare lângă un copac unghiular, contemplând ruperea svasticii în greacă". * Așa se termină nota marii descoperiri care mi-a dat-o Don Fulgencio. Și
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
sa! Că, așa-i, de când lumea, pe lume! Ce pentru unii sunt considerate a fi strâmbătăți, pentru alții, dreptăți. Și invers. Viața decurgea, În zona respectivă, cam, tot așa, cum ar curge apele la deal, ori, soarele, ar răsări de unde apune și ar apune de unde răsare. Dar, toate astea, nu mai deranjau, de-acum, aproape pe nimeni. Doar autorităților, sub a căror jurisdicție erau, au Început a le crea, de la un anumit timp, probleme deosebite. În primul rând, că, din punct
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
-i, de când lumea, pe lume! Ce pentru unii sunt considerate a fi strâmbătăți, pentru alții, dreptăți. Și invers. Viața decurgea, În zona respectivă, cam, tot așa, cum ar curge apele la deal, ori, soarele, ar răsări de unde apune și ar apune de unde răsare. Dar, toate astea, nu mai deranjau, de-acum, aproape pe nimeni. Doar autorităților, sub a căror jurisdicție erau, au Început a le crea, de la un anumit timp, probleme deosebite. În primul rând, că, din punct de vedere al
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nici nu se încumetă să le înfrunte. De acum consacrații sunt, de iure, cu toții egali, «într-o așa varietate de daruri», după cum amintește Conciliul, și fără clasificări interne. Dispariția distincției dintre voturile simple și solemne indică sfârșitul unei viziuni cezaro-papiste, apusă în epoca modernă și de neconceput pentru epoca post-modernă. Prin urmare - poate fi interesant să menționăm acest fapt - în cazul în care un consacrat care a emis voturile solemne s-ar fi căsătorit ori ar fi cumpărat un imobil, aceste
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fi posibil să se profite de noutatea pe care Dumnezeu o pregătește fiecărei creaturi. Va fi posibil să se recunoască resursele și darurile pe care fiecare le are la dispoziție pentru a da mărturie vie despre acea speranță care nu apune niciodată. Capitolul 4 DA, FERICIȚI, DAR ÎMPREUNĂ: SECRETUL UNEI FERICIRI RELAȚIONALE Fericirea nu se construiește în manieră solitară și autoreferențială, ci se construiește împreună cu ceilalți, deoarece împreună este posibil să fie trăită pe deplin. Această prospectivă relațională este caracteristică procesului
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
în gunoi, în tina anonimă a ulițelor zace un izvor mai curat și nesfârșit mai rodnic decât în împărtășirea blândă și rațională din viață. Avem destule vine prin care să urce adevărurile, destule vine în care plouă, ninge, bate vântul, apun și răsar sori. Și-n sângele nostru nu cad stele spre a-și recăpăta sclipirea? Nu-i loc sub soare ca să mă rețină și nici umbră să mă adăpostească, fiindcă spațiul devine vaporos în avântul rătăcitor și-n fuga nesățioasă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
treceau pe cerul adânc albastru; prin ei munții ridicau adâncuri și coaste-n risipă, stanuri negre și trunchete despicau pe ici pe colo negurile și un brad se înalța singur și detunat pe-un vârf de munte în fața soarelui ce apunea. Când soarele intră în nouri, ei părură roșii și vineți, tiviți cu aur ce lumina dinapoia lor. îngropau în grămezi de arcuri înalte, de spelunci adânci, suite una peste alta, lumina cerescului împărat, și numai din când în când, sfîșiindu-se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cădere grea pe pavagiul dur al stradei; una din cele două umbre dispăru într-o casă apropiată... cealaltă rămase mută. VII Ieronim se-ntinsese pe patu-i și dedese-ntr-o parte perdeaua de la fereastă spre a se uita cum luna apunea în râu, făcând parecă din suprafața lui un drum moale și luminos, când auzi bătând încet în ușă. El se sculă și deschise. Era pictorul. - Tinere, zise el, trebuie să fugi cât mai în grabă din oraș. - De ce? - Ai omorât
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cădere grea pe pavagiul dur al stradei, una din cele două umbre dispăru într-o casă apropiată... cealaltă rămasă mută.. \ \ VII Ieronim se-ntinsese pe patu-i și dedese-ntr-o parte perdeua de la fereastă spre a se uita cum luna apunea în râu, făcând pare că de-a lungul lui un drum mare luminos, când auzi bătând încet în ușă. El se sculă și deschise. Era pictorul. - Tinere, zise el, trebuie să fugi cât mai în grabă din oraș. - De ce? - Ai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
O cădere grea pe pavagiul stradei; una din cele două umbre dispăru într-o casă... cealaltă rămase mută. {EminescuOpVII 164} VII Ieronim se-ntinse pe patu-i și dăduse-ntr-o parte perdeaua de la fereastă spre a se uita cum luna apunea în râu, făcând parcă din suprafața lui un drum moale si luminos... Auzi bătând încet în ușă. El se sculă și deschise. Era pictorul. - Tinere, zise el, trebuie să fugi cât mai curând din oraș. - De ce? - Ai omorât pe Castelmare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cădere grea pe pavagiul dur al stradei; una din cele două umbre dispăru într-o casă apropiată ... cealaltă, rămase mută. VII Ieronim se-ntinsese pe patu-i și dăduse-ntr-o parte perdeaua de la fereastă spre a se uita cum luna apunea în râu, făcând pare-că, din suprafața lui un drum moale și luminos, când auzi bătând încet în ușă. EL se sculă și deschise. Era pictorul. - Tinere, zise el, trebuie să fugi cât mai în grabă [curînd ] din oraș. - De ce? - Ai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
piatră a muntelui, pe-o cărare îngustă ce ducea mereu în sus, năruită pe - alocurea, pe - alocurea baricadată de bolovani rostogoliți din creștetul munților și înțepeniți în albia cărărei. Săream peste năruituri și baricade și-am mers mereu, până ce luna apusese, focurile se stingeau, cântecele încetară, iar răsăritul se roșea slab de faptul zilei. Aerul răcoare al dimineței îmi pătrundea pieptul, simțeam cum îmi amorțește gâtul de răceală... până ce văzui salul meu, cu căsuțele lui mici, acoperite cu paie și risipite
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și plâns, a cărui singură speranță: Dumnezeu, a cărui singură tărie: cerul. Dar bruma rece a nopții se așezase asemenea unor urdori de argint sur pe genele mele lungi și negre, ochii îmi răciră în cap * și se treziră. Luna apusese de mult, cerul era mohorât... si în orient, departe, răsărea o auroră murdară și somnoroasă [care] abia roșea cerul cel vînăt-sur. Îmi scuturai corpul cel plin de frig... îmi ridicai căciula de pe ochi, trezii calul care se trântise și el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]