4,072 matches
-
mătasea roșie. Parașutele celelalte dispăruseră, șterpelite de sub nasul lui Price de locuitorii ascunși ai movilelor funerare. Mari cît niște bombe, containerele zăceau pe podea În biroul comandantului. Barmanul gol ședea călare pe ele, transpirația de pe fesele lui Întunecînd culoarea lor argintie, În timp ce soldatul de la Seaforth Highlander scoase conurile din cap, lovindu-le cu patul puștii. Bărbații desfăcură cutiile de carton, Încărcîndu-și brațele uscate de cutii cu carne și cafea, ciocolată și țigări. Locotenentul Price se Învîrtea În jurul lor, oasele umerilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dispoziție În privința asta, locotenente. Dar whiskey scoțian, fiule? Price luă exemplarul din Life din mîna lui Jim. Pentru Dumnezeu, ai să-ți strici ochii. Ascultă la domnul Tulloch. Ai văzut whiskey scoțian? Jim se dădu un pas Înapoi, punînd containerul argintiu Între el și bărbatul nervos. Parcă ațîțate de prada de pe stadionul Nantao, mîinile locotenentului sîngerau prin bandaje. Jim știa că locotenentul ar fi dorit să-l aibă singur și să-l bată pînă Îl omora, nu pentru că era crud, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care se terminase războiul. Cumva, Își făcuseră drum la Shanghai și Își luaseră familiile, care nu fuseseră internate de japonezi. Simțindu-se părăsiți În orașul ostil, ei hotărîseră să se Întoarcă la Lunghua. Adunaseră deja prima lor pradă. Un container argintiu parașutat, care zăcea ca o bombă pe podeaua camionului, făcînd să pară mai mici copiii cu ochi negri, În tunicile lor chinezești. Jim privi de la fereastra lui Basie, din Blocul E, zîmbind mulțumit, cînd Tulloch și locotenentul Price coborîră de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pieptul gol, care Îl lovise, examina camionul, uitîndu-se la roți. Sperînd cumva să le atragă atenția europenilor, Jim arătă spre stadion: — Lincoln Zephyr - la Nantao, Buickuri, Cadillacuri albe... — Ce-i cu povestea asta despre Cadillacuri? Un bărbat mărunt, cu păr argintiu și o voce americană efeminată, veni spre camion, cu pușca atîrnată pe umăr. Nimeni nu-l asculta și el Își aprinsese o țigară ca să acopere lipsa reacției. Flacăra tremură În fața obrazului lui pudrat, descoperind o pereche de ochi familiari, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pagoda Lunghua. O vegetație densă acoperea rămășițele avioanelor japoneze. În timp ce stătea lîngă gard, urmărind cursul canalului prin valea Îngustă, un bombardier american Îi trecu pe deasupra lagărului. Preț de o clipă, o lumină pală, reflectată de partea inferioară a aripilor lui argintii alergă ca o fantomă printre urzici și sălciile răvășite. În timp ce Yang conducea fără tragere de inimă Înapoi spre Amherst Avenue, supărat Într-un fel de vizita la Lunghua, Jim se gîndea la ultimele săptămîni ale războiului. Spre sfîrșit, totul devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ancorat vasul Arrawa, uitîndu-se În sus la jurnalele de actualități proiectate deasupra mulțimii serii. Cel de al doilea ecran, din fața hotelului Palace, era acum alb, imaginile sale cu lupte de tancuri și armate care salută erau Înlocuite de o lumină argintie, care atîrna În aerul nopții, ca o fereastră dintr-un alt univers. În timp ce tehnicienii armatei din turnul de schele reparau proiectorul, Jim merse peste liniile de tramvai, spre ecran. Observîndu-l pentru prima dată, chinezii se opreau să se uite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din porțelan. Ceștile, farfuriuțele și laitiera erau din același set și aranjate perfect pe o farfurie pe care, deasupra unui șervețel, tronau biscuiți. Din spatele biroului ei, pe care se aflau un blocnotes, un stilou și poze de familie cu rame argintii fine și aliniate perfect, Jill Îi explică lui Ruby felul În care credea că ea va putea ajuta viitoarele mămici de la St. Luke. Povesti că mamele care aveau primul copil le spuneau moașelor mereu că, În ceea ce privește cumpăratul hainelor de bebeluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
copil care urcau împreună cu mine: „Vă rog“. Eu n-am făcut nimic, doamnă, știți? Eu sunt un om amabil, vă rog să le spuneți tipilor ălora groaznici de jos; între timp etajele se perindau de-a lungul cutiei de tablă argintie. N-am privit pe nimeni în ochi în timp ce făceam obișnuita vizită la paturile operaților din zilele precedente. Priviri profesionale în spatele lentilelor bifocale, aplecate deasupra fișelor clinice, aplecate deasupra peniței de aur Montblanc cu care prescriu dozele de sedative. Apoi mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nevoie de dovezi, mi-am spus. Trecu fără zgomot o mașină mică și roșie. Soarele era sus pe cer. Am zâmbit. A bolborosit ceva și m-am întors. Soarele îi lucea în ochi, irișii ei gri erau punctați de solzișori argintii. — Mi-e sete... , a șoptit. Sete. Pe noptiera de metal se afla o sticlă pe care o adusese asistenta pentru mine și din care, după febra operației care durase aproape șase ore, băusem dintr-o înghițitură aproape toată apa. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
portăreasa), dar și pâcloase, agonice (de ex. cel al lui Augusto cu Unamuno, la Salamanca, sau al lui Unamuno cu Augusto, în vis), fără a fi private totuși de o claritate intrinsecă și tăioasă, cum lama unui cuțit care despică argintiu ceața, dar nu o îndepărtează, ca în scenele dintre Augusto și Unamuno. Un regim comunicațional ezitant și nebulos determină și dialogurile interioare, monodialogurile sau cele câteva pasaje în stil indirect liber. Interlocutorii nu sunt însă numai oameni: o partitură însemnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
treabă pentru arieni, ține minte. Nu, nu puteam să o fac. Nu ar fi fost corect. Ne-am oprit la un colț ca să așteptăm să se schimbe culoarea semaforului. Un alt brad de Crăciun ieșea dintr-un alt tomberon. Beteala argintie se ținea de crengi de parcă s-ar fi agățat cu disperare de viață. Pe de altă parte, nu aș fi făcut rău nimănui. I-aș fi făcut un serviciu lui Harry. Și aș fi venit și în ajutorul justiției. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Capul ei s-ar ridica brusc de la mașina de scris? Mi-ar spune să încetez cu gluma, pentru că acesta nu era un subiect de glumă? M-ar crede? M-ar strânge la piept? Mi-ar alina suferința? Ar lua cheia argintie a iubirii ei, lustruită și strălucitoare ca toată argintăria din casă, și ar vârî-o în lacătul trecutului meu și l-ar deschide? Nu aș putea îngădui asta. M-am uitat iar în ziar și am citit în fugă restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
întinse într-un decor gri. Am început să alerg din nou. O mașină de poliție trecu pe lângă mine. Am ridicat brațul ca să o chem, apoi am văzut bărbații dinăuntru. Fețele lor erau niște măști nemiloase. În locul ochilor, aveau discuri plate argintii care împrăștiau lumină. Îmi imaginam armele legate de șolduri. Am lăsat mâna în jos și am început să alerg iar. Simțeam în gât micul dejun copios pe care mi-l pregătise Madeleine. Am scuipat gustul de grăsime stătută. Simțeam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
peste niște ochi negri ca cerneala. Mi-am ținut răsuflarea. Clipi din nou. Am răsuflat ușurat. Apoi deschise iar gura. Zgomotul făcu pereții să tremure. M-am aplecat deasupra pătuțului. În lumina care intra pe fereastră cuțitul luci, strălucitor și argintiu ca o jucărie. Ochii fiului meu se ațintiră asupra lui. Mânuța se întinse după el. L-am tras înapoi. Soneria sună iar. Cuțitul se balansa deasupra lui. El urla și își întindea corpul mic și furios spre cuțit. Am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
din văi aflate la mare distanță și se putea distinge aproape fiecare ac din cetina brazilor și a pinilor de pe munții Îndepărtați. Culmile mai erau Încă Înzăpezite și, din cauza albastrului intens al cerului, zăpada nu părea albă, ci de un argintiu intens. Stoluri de păsări treceau pe deasupra lor, dansând parcă. Fără nici un motiv și fără nici o legătură cu nimic, Fima spuse ceva care le făcu pe cele trei fete să râdă: — Aici e Îngropat câinele 1. Elya zise: —Mă simt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
zăreau ghivece cu mușcate cărora ploaia le dăduse o strălucire senzuală, ce Îi amintea de buzele rujate ale unei femei vulgare. La intrarea În clinică era o firmă de o simplitate elegantă, din sticlă neagră, pe care scria cu litere argintii DR. WAHRHAFTIG - DR. EITAN, SPECIALIȘTI ÎN GINECOLOGIE 1. Pentru a suta oară Fima se Întrebă de ce nu existau și clinici specizate În boli de bărbați. De asemenea obiectă că limba ebraică nu tolera alăturarea a două substantive. Apoi Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fără să ezite, Fima a chemat un taxi și a dat fuga la fabrica de cosmetice din cartierul Romema. Și chiar i-a găsit pe Baruch și pe Dimi Într-un laborator mic, aplecați peste o masă de experiențe, coama argintie atingând bretonul albinos, distilând un fel de lichid albăstrui Într-o eprubetă de sticlă, deasupra unei lămpi de spirt. Când a intrat, atât bătrânul, cât și copilul au tăcut, ca doi conspiratori prinși În toiul unui complot. În perioada aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că era de datoria lui să repare nedreptatea și să-l despăgubească pe șofer. Urcă deci În taxi, Închise portiera și spuse: Îmi cer scuze pentru tot bâlciul ăsta. În Kiriat Yovel, te rog. Șoferul, un bărbat gras, cu păr argintiu des, ochi mici și o mustăcioară sud-americană Îngrijită, mormăi furios: — Ce se Întâmplă aici? Întâi oprim un taxi și apoi ne amintim să gândim? Ce, nu mai știți ce vreți? Fima Își dădu seama că șoferul Își Închipuia că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îi culeseseră Împreună din vadi. Și unde era zăpada de noaptea trecută? Parcă n-ar fi existat niciodată. Dispăruse fără urmă. Dar dealurile golașe din sudul Ierusalimului păreau purificate, ca spălate de râuri albastre, lăsând aproape să se vadă strălucirea argintie de pe partea de dedesubt a frunzelor măslinilor din depărtare, pe crestele de la Beit Jalla. Lumina era rece și tăioasă, limpede, transparentă cum e cristalul, o lumină care probabil a fost revărsată asupra noastră ca un avans al zilelor Îndepărtate, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
caselor, că nu s-ar deosebi prea mult una de alta și că oamenii le-ar înțelege. Mama pășea, după sosirea noastră la hotelul de la mare, prin umbra pinilor, în rochia ei largă înflorată. Copacii o încercuiau în griul lor argintiu, iar mersul ei căpăta un elan de parcă acolo înăuntru, la ea în trup, s-ar fi produs o zguduitură, ceva care o eliberase - și statuile stăteau nemișcate pe balustradele grădinilor. Când nisipul a început să ardă ca jăraticul și aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
apă și, de la vacanța de vară, când familia călătorise de la B. împreună cu Onkel Curt la hotelul montan, împrejurimea nu se schimbase aproape deloc. Pârâul de munte curgea larg și liniștit printre arini, arțarii alpini se ridicau cu trunchiurile lor jupuite, argintii, printre colții stâncoși, gospodăriile țăranilor aveau, ca și atunci, mușcate la ferestre, iar fratele meu se simțea transpus în trecut, deoarece la capătul văii începea urcușul și tata mergea în față, o oră bună de mers pe jos până la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
târziu, adăugă Ferdinand Sinidis, încercând să mă facă să pricep, cauza acestei ocoliri voite: „...Cu ața încolăcită și subțire a peniței, nu se poate țese nici una din nopțile Vienei de altă dată... În mine a rămas o jurubiță de mătase argintie, ca un miez dintr-un cocon aurit. Din el vibrează o melodie vaporoasă ce mă va legăna mereu. Din vraja acelor nopți, păstrez cascada sprintenă de râsete voioase, trupurile legănate în ritmul unui vals de Strauss, și mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
găsi un Înlocuitor. Pe când ceilalți se Îndepărtau de mormânt, Caroline, sora lui Balestier, o tânără micuță și sensibilă, care Își stăpânise cu curaj durerea pe parcursul slujbei, Îi șopti că dorea să Împartă cu el una dintre trăsurile Împodobite, negru cu argintiu, care urmau să Îi ducă Înapoi la adunarea de pomenire. În intimitatea cu perne moi a vehiculului, Îl uimi mărturinsindu-i că era logodită cu altul dintre clienții lui Balestier, Rudyard Kipling, și Încă și mai tare rugându-l să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să mituiască Providența prin orice mijloace aflate la Îndemână pentru a obține un rezultat favorabil. Parcurse Întregul Piccadilly până În piață, unde monumentul frumos Închinat de Alfred Gilbert lordului Shaftesbury În urmă cu vreo doi ani Își păstra și acum strălucirea argintie, imaculată, În ciuda aerului londonez Încărcat de funingine, aparent pentru că era făcut din aluminiu. Recenta Întâlnire cu cerșetorul Îi aminti că, din câte declarase artistul, silueta Înaripată aplecată Înainte, susținută grațios pe un singur picior, pentru a elibera săgeata, reprezenta Îngerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ia În considerare pentru publicarea În foileton. Vara indiană se prelungi și În octombrie. O ceață delicată, perlată, Învăluia dealurile dimineața devreme, evaporându-se până la prânz și lăsând cerul curat și limpede, iar noaptea, luna, reflectându-se, croia o cărare argintie pe marea calmă. Cu ceva regret, renunță la mersul pe bicicletă: dealurile din apropiere erau prea abrupte pentru el și se pictisise să parcurgă Meadfoot de la un capăt la altul. Ca să facă mișcare, mergea pe jos și Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]