9,452 matches
-
a avut-o în limitarea armamentului naval, în acel moment, era stabilirea unui maximum pe care nici un stat semnatar nu avea voie să-l depășească, maximum ce nu putea fi atins de către Statele Unite și Japonia. Astfel, departe de a reduce armamentul, tratatul permitea creșterea acestuia în anumite limite. Mai mult, chiar și acest acord cu privire la tonajul maxim era în esență afectat de libertatea Franței și a Italiei - care nu au semnat tratatul - de a-și crește capacitățile armate în categoriile amintite
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care Marea Britanie nu o putea împiedica să le atingă decât prin război. Înseamnă dezarmarea pace? Dezarmarea a putut fi realizată doar în condiții excepționale. Chiar și atunci când părea realizată, cel mai adesea se transforma mai degrabă într-o creștere a armamentului decât într-o reducere. Totuși, aceste considerații nu sunt decât preliminariile întrebării decisive pentru contextul discuției noastre: ce influență are dezarmarea asupra problemelor păcii și ordinii internaționale? În cazul în care considerăm că națiunile lumii ar putea ajunge la o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
probabilitatea războiului prin reducerea posibilității de agresiune armată și război. Dar, chiar dacă întâlnim concluzii mai puțin extreme, se admite tacit existența unei relații directe între deținerea armelor - sau cel puțin a unui anumit tip și a unei anumite cantități de armament - și problema războiului și a păcii. O astfel de relație există într-adevăr, dar ea este inversă față de ceea ce presupun adepții dezarmării. Oamenii nu se luptă pentru că au arme, ci au arme deoarece consideră necesar să se lupte. Dacă le
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
duce la o situație de nesuportat pentru nici una dintre părți, iar acestea vor prefera să o încheie pe orice căi posibile, chiar și cu riscul unui război, decât să o continue până cine știe când. Dezarmarea, sau cel puțin reglementarea armamentului, reprezintă un pas indispensabil în procesul de soluționare a conflictelor internaționale. Totuși, ea nu este întotdeauna primul pas. Cursa înarmării reflectă și este, în același timp, un instrument al luptei pentru putere. Atât timp cât statele vor avea interese contradictorii în lupta
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
înarmarea. Astfel, soluționarea satisfăcătoare pentru părți a luptei pentru putere reprezintă o precondiție a dezarmării. De îndată ce statele implicate vor cădea de acord asupra unei distribuții satisfăcătoare a puterii, ele își vor putea permite să-și reducă și să-și limiteze armamentul. La rândul ei, dezarmarea va avea o contribuție esențială la pacificarea generală. Nivelul de înțelegere politică la care au reușit să ajungă statele poate fi măsurat prin modul cum sunt ele capabile să soluționeze problema dezarmării. Nici dezarmarea, nici cursa
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și prin încrederea reciprocă rezultată, în interesele statelor implicate. Aceasta este contribuția dezarmării în stabilirea ordinii internaționale și pentru apărarea păcii internaționale. Este o contribuție importantă, însă, evident, nu reprezintă o soluție pentru problema ordinii și a păcii internaționale. Controlul armamentului în era nuclearătc "Controlul armamentului în era nucleară" De ce controlul armamentului, efortul de a întări pacea internațională prin sporirea stabilității militare, s-a bucurat doar de un succes moderat în domeniul armelor nucleare și a eșuat complet în ceea ce privește armamentul convențional
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în interesele statelor implicate. Aceasta este contribuția dezarmării în stabilirea ordinii internaționale și pentru apărarea păcii internaționale. Este o contribuție importantă, însă, evident, nu reprezintă o soluție pentru problema ordinii și a păcii internaționale. Controlul armamentului în era nuclearătc "Controlul armamentului în era nucleară" De ce controlul armamentului, efortul de a întări pacea internațională prin sporirea stabilității militare, s-a bucurat doar de un succes moderat în domeniul armelor nucleare și a eșuat complet în ceea ce privește armamentul convențional? Referitor la armamentul convențional, motivele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
contribuția dezarmării în stabilirea ordinii internaționale și pentru apărarea păcii internaționale. Este o contribuție importantă, însă, evident, nu reprezintă o soluție pentru problema ordinii și a păcii internaționale. Controlul armamentului în era nuclearătc "Controlul armamentului în era nucleară" De ce controlul armamentului, efortul de a întări pacea internațională prin sporirea stabilității militare, s-a bucurat doar de un succes moderat în domeniul armelor nucleare și a eșuat complet în ceea ce privește armamentul convențional? Referitor la armamentul convențional, motivele eșecului sunt identice cu cele ale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Controlul armamentului în era nuclearătc "Controlul armamentului în era nucleară" De ce controlul armamentului, efortul de a întări pacea internațională prin sporirea stabilității militare, s-a bucurat doar de un succes moderat în domeniul armelor nucleare și a eșuat complet în ceea ce privește armamentul convențional? Referitor la armamentul convențional, motivele eșecului sunt identice cu cele ale eșecului procesului de dezarmare. Cantitatea și dispunerea armelor convenționale au un efect direct asupra distribuției puterii militare. Deoarece statele se află în competiție pentru obținerea avantajelor militare, un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nuclearătc "Controlul armamentului în era nucleară" De ce controlul armamentului, efortul de a întări pacea internațională prin sporirea stabilității militare, s-a bucurat doar de un succes moderat în domeniul armelor nucleare și a eșuat complet în ceea ce privește armamentul convențional? Referitor la armamentul convențional, motivele eșecului sunt identice cu cele ale eșecului procesului de dezarmare. Cantitatea și dispunerea armelor convenționale au un efect direct asupra distribuției puterii militare. Deoarece statele se află în competiție pentru obținerea avantajelor militare, un acord privind controlul armelor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
purta un război nuclear. Statele Unite au făcut acest lucru prin limitarea sau sistarea producerii unor anumite tipuri de rachete și avioane și putem presupune că Uniunea Sovietică a acționat în mod similar. În al doilea rând, națiunile își pot controla armamentele prin înțelegeri tacite, acțiunea sau abținerea de la acțiune a unei părți servind drept exemplu pentru cealaltă parte și viceversa. Astfel, Statele Unite și Uniunea Sovietică nu au testat arme nucleare în atmosferă între anii 1958 și 1961; în 1964, cele două
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
viceversa. Astfel, Statele Unite și Uniunea Sovietică nu au testat arme nucleare în atmosferă între anii 1958 și 1961; în 1964, cele două state au anunțat o reducere a producerii de materiale fisionabile. În al treilea rând, statele își pot controla armamentele prin înțelegeri oficiale. Tratatul privind interzicerea testelor nucleare, încheiat în 1963 de Marea Britanie, Statele Unite și Uniunea Sovietică, este un exemplu concludent în acest sens. Tratatul interzice testarea dispozitivelor nucleare în aer și sub apă, dar permite continuarea testelor subterane. Astfel
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și de rachete amplasate pe submarine, acceptă schimbarea tehnologiei dispozitivelor de lansare a rachetelor amplasate pe sol, care deveniseră vulnerabile în urma îmbunătățirii cantitative și calitative a rachetelor ofensive. Controlul armelor poate lua forma excluderii tuturor sau a anumitor tipuri de armamente din unele zone geografice ori grupuri de state. Astfel, în această categorie putem include: Tratatul pentru Antarctica din 1961, Tratatul de neproliferare în spațiul extraatmosferic din 1967, Tratatul privind interzicerea armelor nucleare în America Latină din 1967, Tratatul de neproliferare din
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
progresele făcute în anumite domenii erau supuse amenințării. Dezbaterea pe tema armelor nucleare a ridicat alte câteva probleme aparent vitale, inclusiv cea a balanței de putere militară, actuală și viitoare, dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, problema potențialului anumitor sisteme de armament, precum și cea a posibilității verificării modului cum Uniunea Sovietică respectă tratatele. În același timp, dezbaterea a adus în centrul atenției un element pe care diferitele tabere îl aveau în comun, element care pe termen lung s-ar putea dovedi mai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
menținut, se bazează pe capacitatea de distrugere reciprocă totală, care, la rândul ei, este bazată exclusiv pe capacitatea de distrugere a inamicului, indiferent de cantitatea și calitatea armelor nucleare de care acesta dispune, și nu pe egalitatea numerică sau performanțele armamentului. Puterea militară comparabilă este doar un concept între altele, izvorât din tradiție, pe care revoluția nucleară l-a făcut irelevant. Apărarea, războiul limitat, victoria, alianțele, verificarea, precum și distincția dintre combatanți și noncombatanți sunt alte concepte similare, invalidate de existența armelor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de vedere al dependenței față de stabilitatea tehnologică, atât limitat, cât și temporar. Atât timp cât, în ceea ce privește armele convenționale, stimulentul politic pentru continuarea competiției militare persistă, iar distincția fundamentală dintre armele nucleare și cele convenționale nu este recunoscută, dezarmarea este imposibilă, iar controlul armamentului va fi în cel mai bun caz precar. 24. Securitateatc "24. Securitatea" Observatorii mai atenți ai acestor probleme au constatat că soluția privind chestiunea dezarmării nu o constituie dezarmarea însăși. Ea constă în sporirea securității. Cursa înarmării este rezultatul anumitor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a invadat Manciuria în 1931 și nici după ce aceasta a invadat China în 1937. Liga nu a făcut nimic pentru a preveni sau pentru a opri Războiul Chaco dintre Bolivia și Paraguay din 1932-1935, în afară de a recomanda un embargo asupra armamentului. Din 1935, Liga nu a mai luat nici o măsură pentru a-și menține autoritatea asupra orașului Danzig și nu a făcut nimic în fața violărilor continue din partea Germaniei ale Tratatului de la Versailles. Ceea ce a făcut Liga în perioada 1935-1936 în privința atacului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unei națiuni, misiunea diplomatică dobândește aparența unei organizații secrete de spionaj. Unii înalți ofițeri sunt delegați pe lângă diferitele misiuni diplomatice, unde, ca atașați militari, navali sau ai forțelor aeriene, sunt responsabili de culegerea, prin orice mijloace disponibile, a informațiilor privind armamentele reale sau potențiale, armele noi, potențialul militar, organizarea militară și planurile de război ale statelor în cauză. Serviciile lor sunt suplimentate de cele ale atașaților economici, care culeg informații despre tendințele economice, dezvoltările industriale și amplasarea industriilor, în special influența
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
13. A doua ipoteză susține că statele posedă inerent o anumită capacitate militară ofensivă care le oferă mijloacele necesare pentru a se ataca și chiar pentru a se distruge reciproc. Puterea militară a unui stat este identificată de obicei cu armamentul specific din dotare, deși, dacă nu ar exista arme, cetățenii statelor tot și-ar putea folosi mâinile și picioarele pentru a ataca populația altui stat. A treia ipoteză este că statele nu pot fi niciodată sigure de intențiile celorlalte state
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este împărțită plăcinta. și problema trișatului limitează cooperarea. Deseori statele ezită să încheie acorduri de cooperare de teamă că partenerul îi va înșela și va obține un avantaj relativ. Există un „risc special de dezertare” în domeniul militar, deoarece natura armamentului permite o schimbare rapidă a balanței puterii. O asemenea evoluție ar putea crea ocazia ca statul trișor să-l înfrângă decisiv pe cel înșelat 20. Ținând cont de aceste bariere, statele cooperează într-o lume realistă. De exemplu, logica balanței
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
au făcut germanii și sovieticii în 1939, în ceea ce privește Polonia 21. Atât rivalii, cât și aliații cooperează. La urma urmei, se pot încheia acorduri ce reflectă în mare distribuția puterii și compensează îngrijorarea legată de înșelăciune. Diferitele tratate de control al armamentului semnate de superputeri în timpul Războiului Rece ilustrează acest lucru. Concluzia este că totuși cooperarea poate avea, într-o lume ce are competiția în centrul său, în care statele au stimulente puternice pentru a profita de alte state. Ideea este ilustratăde
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este redusă și „recurgerea la forță nu mai este o problemă”39. Se ajunge la această situație atunci când costul agresiunii este mare, ceea ce este, la rândul său, o funcție a „constrângerilor impuse de tehnologia războiului”40. Cu alte cuvinte, când armamentele dominante favorizează ofensiva, atunci costul războiului este scăzut și considerațiile legate de beneficiile comparative vor fi intense. În aceste condiții, instituțiile nu pot stimula prea mult cooperarea. Totuși, atunci când predomină tehnologia defensivă, costul inițierii agresiunii este mare și problema câștigurilor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lui Powell și Snidal privind cazurile în care statele ignoră în mare calculele câștigurilor relative, acestea sunt destul de rare în lumea reală. Powell ar căuta o lume în care să domine tehnologia defensivă. Totuși, este foarte greu de distins între armamentul ofensiv și cel defensiv, iar autorul nu ne este de nici un ajutor aici44. Armele nucleare constituie o excepție; ele sunt defensive în situația distrugerii reciproc garantate 45. Deținerea de către superputeri a unor arsenale masive în timpul Războiului Rece nu le-a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
tem deoarece operează într-o lume anarhică, au capacități militare ofensive și nu pot fi niciodată sigure de intențiile altora. Securitatea colectivă este în general fără răspuns în privința primelor două ipoteze realiste, deoarece teoria spune puțin despre anarhie sau despre armamentele ofensive 48. Totuși, ia în calcul intențiile, deoarece primele două norme ale sale cer statelor să nu comită agresiuni, ci doar să se apere. Cu alte cuvinte, statele ar trebui să aibă numai intenții benigne când pun problema recurgerii la
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
trezește emoții, efectele continuă să-și facă simțită influența. Imediat după încheierea celui de-al doilea război mondial, partidele comuniste din Europa Occidentală au reprezentat o amenințare politică și militară, beneficiind de sprijinul unei Uniuni Sovietice ambițioase și dotate cu armament nuclear. Ocupația Europei de Est a avut un efect profund asupra opiniei publice din Statele Unite. Nici o administrație nu ar fi putut să nu reacționeze. Acțiunile țărilor membre ale Alianței Nord-Atlantice de inițiere și susținere a politicilor antisovietice au fost justificate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]