2,985 matches
-
s-a alăturat lui Petain și Laval. În Germania se aflau în acel moment cam 2 milioane de francezi. Cei mai mulți dintre ei erau persoane trimise la muncă forțată de STO ("Service du Travail Obligatoire (Serviciul de Muncă Obligatorie)" în conformitate cu prevederile armistițiului din 1940. Petain, care a protestat fața de transferul guvernului său impus de germani, a fost înlocuit de Fernand de Brinon. Guvernul în exil vichyist și-a încetat existența în aprilie 1945. Generalul Leclerc, comandantul Diviziei a 2-a blindată
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
de Gaulle să declare război Japoniei pe 8 decembrie 1941, după atacul de la Pearl Harbor, și să creeze în 1943 un corp local de rezistență antiniponă numit „Corps Léger d'Intervention” (CLI). Pe 2 septembrie 1945, generalul Leclerc a semnat armistițiul cu Japonia din parte Guvernului provizoriu al Republicii Francezen în cadrul ceremoniei de la bordul vasului militar american "Missouri". Cu ocazia aniversării a 60 de ani de la eliberarea Parisului, au fost organizate două parade amintind de defilările din 26 și 29 august
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
în "Bătălia de la Bouvines", una dintre cele mai decisive și simbolice bătălii din istoria Franței. Bătălia a avut consecințe importante. Nepotul lui Ioan, Otto, s-a retras și a fost imediat răsturnat în timp ce regele Ioan a încheiat un acord de armistițiu de cinci ani cu regele Filip. Victoria decisivă a lui Filip a fost crucială, conducând politica atât în Anglia cât și în Franța. Bătălia a fost un rol esențial în formarea monarhiei absolute în Franța. Infrângerile lui Ioan în Franța
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
anul 1943, a fost selectat împreună cu alți 150 de ofițeri cunoscători ai limbii române, ca instructor politic al prizonierilor români de război (aflați în pădurile de lângă Reazan) ce vor face parte din Divizia română de voluntari Tudor Vladimirescu. După încheierea armistițiului, a fost trimis la București între anii 1944-1946 în calitate de șef-adjunct al Statului Major al Comisiei de Control a Aliaților. Reîntors în RSS Moldovenească, între anii 1946 și 1947 este șef al secției orășenești Chișinău al învățământului, iar între 1947-1951 a
Artiom Lazarev () [Corola-website/Science/311078_a_312407]
-
(cunoscut și sub denumirea de Congresul de la Haga) este o întrunire care a avut loc la Haga în intervalul 7 - 11 mai 1948, data fiind aleasă astfel încât să coincidă cu aniversarea a trei ani de la semnarea armistițiului pentru terminarea celui de al doilea război mondial în Europa. Congresul avea drept scop discutarea modalităților de unificare a Europei și a constituit primul pas al procesului care a dus la formarea Uniunii Europene Mișcările pentru unificarea continentului european au
Congresul Europei () [Corola-website/Science/311187_a_312516]
-
o înfrânge pe cea mai puternică, fortăreața Eryx. În urma negocierilor dintre Cartagina și Pyrrhus din 276 î.Hr., se hotărăște ca Marea Libiei să devină graniță între greci și cartaginezi, stabilindu-se relații de prietenie. Cetățiile grecești s-au opus acestui armistițiu, iar Pyrrhus a fost nevoit să rupă pacea și să asedieze puternica cetate cartagineză Lilybaeum (în prezent, orașul Marsala), din vest Siciliei. După două luni de asediu nereușit, acesta se hotărăște să blocheze portul fortăreței, cerând sicilienilor bani și forța
Pyrrhus din Epirus () [Corola-website/Science/311223_a_312552]
-
Tolls" ("Pentru cine bat clopotele") presa comunistă l-a acuzat de fascism. Printre primele măsuri ale comuniștilor în drumul lor de a ajunge la putere a fost "epurarea" serviciilor de poliție și siguranță. La presiunea reprezentanților sovietici din Comisia de Armistițiu, Nicolae Penescu (ministru de interne în guvernul Sănătescu) și Nicolae Rădescu (care deținea și portofoliul internelor în guvernul pe care îl conducea) au cedat presiunilor și au îndepărtat din organizațiile respective numeroși ofițeri și agenți, care erau înlocuiți cu alții
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
militând pentru respectarea drepturilor omului și pentru menținerea păcii. În perioada 7 - 11 mai 1948 s-a organizat la Haga Congresul Europei sub președinția lui Winston Churchill, data fiind aleasă astfel încât să coincidă cu împlinirea a trei ani de la semnarea armistițiului de încetare a celui de al doilea război mondial în Europa. Ca urmare a deciziilor congresului, la 25 octombrie 1948 a fost înființată Mișcarea Europeană Internațională, organizație neguvernamentală formată din personalități politice din diferite țări europene, care se declarau susținători
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
Al doilea armistițiu de la Compiègne a fost semant de Germania Nazistă și Franța pe data de 22 iunie 1940 la ora 18:50 lângă Compiègne din departamentul Oise. Ca urmare a victoriei Germaniei în Bătălia Franței (10 mai - 21 iunie 1940), a fost
Armistițiul de la Compiègne (1940) () [Corola-website/Science/311864_a_313193]
-
de ocupație germană din Franța - întregul nordul țării, cu coasta Atlanticului și toate porturile sale și cu coasta Canalului Mânecii. Restul teritoriului „liber” a rămas sub controlul guvernului de la Vichy. Adolf Hitler a ales în mod deliberat pădurea Compiègne pentru semanrea armistițiului datorită simbolisticii sale: tot aici a fost semant și armistițiul care a pus capăt primului război mondial pe frontul de vest și a marcat înfrângerea Imperiului German. Cele mai bine antrenate și moderne armate au fost trimise în nord și
Armistițiul de la Compiègne (1940) () [Corola-website/Science/311864_a_313193]
-
Atlanticului și toate porturile sale și cu coasta Canalului Mânecii. Restul teritoriului „liber” a rămas sub controlul guvernului de la Vichy. Adolf Hitler a ales în mod deliberat pădurea Compiègne pentru semanrea armistițiului datorită simbolisticii sale: tot aici a fost semant și armistițiul care a pus capăt primului război mondial pe frontul de vest și a marcat înfrângerea Imperiului German. Cele mai bine antrenate și moderne armate au fost trimise în nord și au fost pierdute în uriașa încercuire germană. Francezii și-au
Armistițiul de la Compiègne (1940) () [Corola-website/Science/311864_a_313193]
-
000 de dispăruți, iar francezii pierduseră aproximativ 92.000 de soldați morți și 200.000 de răniți. Forța expediționară britanică a pierdut aproximativ 68.000 de oameni. Când Adolf Hitler a primit cererea guvernului francez, care cerea să negocieze un armistițiu, Führerul a ales pădurea de lângă Compiègne ca loc de desfășurare a discuțiilor. În același loc fusese semnat și armistițiul din 1918 care a pus capăt primului război mondial într-un mod umilitor pentru Imperiul German. Vagonul de cale ferată în
Armistițiul de la Compiègne (1940) () [Corola-website/Science/311864_a_313193]
-
britanică a pierdut aproximativ 68.000 de oameni. Când Adolf Hitler a primit cererea guvernului francez, care cerea să negocieze un armistițiu, Führerul a ales pădurea de lângă Compiègne ca loc de desfășurare a discuțiilor. În același loc fusese semnat și armistițiul din 1918 care a pus capăt primului război mondial într-un mod umilitor pentru Imperiul German. Vagonul de cale ferată în care a fost semnat armistițiul din 1918 a fost adus din muzeul în care era găzduit și a fost
Armistițiul de la Compiègne (1940) () [Corola-website/Science/311864_a_313193]
-
de lângă Compiègne ca loc de desfășurare a discuțiilor. În același loc fusese semnat și armistițiul din 1918 care a pus capăt primului război mondial într-un mod umilitor pentru Imperiul German. Vagonul de cale ferată în care a fost semnat armistițiul din 1918 a fost adus din muzeul în care era găzduit și a fost plasat exact în același punct ca în urmă cu 22 de ani. Hitler s-a așezat pe același loc ocupat în 1918 de mareșalul Ferdinand Foch
Armistițiul de la Compiègne (1940) () [Corola-website/Science/311864_a_313193]
-
Ferdinand Foch. După ce a ascultat citirea preambulului, Hitler a părăsit vagonul într-un gest disprețuitor și a lăsat negocierile pe seama șefului OKWpului, generalul Wilhelm Keitel. După cum afirma William Shirer în cartea sa "Rise and Fall of the Third Reich", condițiile armistițiului impus Franței în 1940 au fost cu mult mai grele decât cele impuse Imperiului German în 1918. În 1940, Germania pretindea ocuparea a trei cincimi din teritoriul Franței, inclusiv a tuturor porturilor franceze de la Oceanul Atlantic și de la Canalul Mânecii. Toate persoanele
Armistițiul de la Compiègne (1940) () [Corola-website/Science/311864_a_313193]
-
sub controlul regimului marionetă de la Vichy. În cele din urmă, și acest teritoriu a fost trecut sub controlul german în 1942. Delegația franceză condusă de generalul Charles Huntziger a încercat să obțină anumite concesii, dar Keitel a afirmat că termenii armistițiului nu sunt negociabili. Negociatorii francezi se pare că au considerat că în câteva săptămâni și Regatul Unit avea să ceară pacea, numai astfel putându-se explica acceptarea condiției ca prizonierii de război francezi să nu fie eliberați decât după încheierea
Armistițiul de la Compiègne (1940) () [Corola-website/Science/311864_a_313193]
-
francezi au fost obligați să petreacă următorii cinci ani de război în lagărele de prizonieri germane. Încetarea focului a devenit efectivă la orele 0:35 a zilei de 25 iunie 1940. Locul istoric în care au fost semante cele două armistiții de la Compiègne a fost distrus în mod sistematic la ordinele lui Hitler la pe 28 iunie. Vagonul de cale ferată și placa memorială au fost luate la Berlin ca trofee de război. Monumentul Alsaciei și Lorenei (care înfățișa un vultur
Armistițiul de la Compiègne (1940) () [Corola-website/Science/311864_a_313193]
-
avea să fie distrus în 1945 de militari SS la Crawinkel în Turingia. După victoria Aliaților în război, prizonieri de război germani au lucrat la refacerea sitului istoric din pădurea Compiègne. Placa memorială a fost recuperată și la locul semnării armistițiului a fost plasat o copie a vagonului distrus de SS. Monumentul Alsaciei și Lorenei a fost reconstruit. După reunificarea Germaniei, unii dintre veteranii germani, care fuseseră martori la distrugerea vagonului original la Crawinkel, au paritcipat la săpături care au scos
Armistițiul de la Compiègne (1940) () [Corola-website/Science/311864_a_313193]
-
categoric orice discuție cu reprezentanții armatei române. Având acceptul lui Stalin, generalul Malinovski a ordonat comandamentelor și trupelor să nu acorde nicio atenție comportării trupelor române, să nu intre în tratative și să-și îndeplinească în continuare misiunile. În lipsa unui armistițiu, armata română era în continuare o forță inamică, iar non-combatul trupelor române după seara zilei de 23 august a fost considerat o capitulare fără condiții. Comandamentele sovietice au recunoscut internarea a circa 26.000-40.000 de militari români. După multe
Alexandru Saidac () [Corola-website/Science/311956_a_313285]
-
păcate. Relațiile dintre cele două grupuri de rezistență și britanici au devenit în scurtă vreme tensionate. EDES a primit cea mai mare parte a ajutorului SOE, dar ELAS a reușit să captureze pe mult material militar atunci când Italia a semnat armistițiul cu Aliații, iar armata italiană din Grecia s-a dizolvat. ELAS și EDES au devenit părți beligerante într-un război civil în 1943. Mai mulți ofițeri de legătură SOE au fost executați în această perioadă de unități indisciplinate ale ELAS
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
metereze cu puștile în mână pentru a-i deruta pe dușmani. A doua zi, atacul este reluat cu îndârjire, dar vestea că se apropie câteva mii de țărani din satele din jur îi face pe atacatori să ceară încheierea unui armistițiu. Postelnicul Butnaru le făgăduiește viața și libertatea în schimbul lăzii și a cedării cetății. Porțile cerății se deschid, iar singura persoană care iese este Ioana, femeia care purta în pântec copilul ei și al lui Costea. În curtea cetății se află
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
sovietici. Chiar și în aceste condiții, colaborarea limitată a unităților locale AK a fost condamnată cu tărie de Înaltul comandament al Armatei Teritoriale. Odată cu mutarea în 1944 a liniei frontului de răsărit pe teritoriul Poloniei, AK a ajuns la un armistițiu fragil cu sovieticii. AK a ajutat înaintarea sovietică prin acțiuni de cercetare sau prin organizarea unor revolte și eliberarea unor orașe (de exemplu Operațiunea Ostra Brama și Insurecția din Lwów), doar pentru ca, la scurtă vreme după aceea, partizanii necomuniști polonezi
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
Waterloo. După a doua abdicare a Împăratului, în vidul de putere creat, Davout refuză să se predea și îl ordonă lui Exelmans să se lupte la Rocquencourt dar forțele franceze sunt apoi învinse apoi la Issy și mareșalul încheie un armistițiu. Odată cu reîntoarcerea Bourbonilor vine și represiunea împotriva comandanților militari bonapartiști. Davout își apără oamenii cerând să fie pedepsit în locul lor, din moment ce acționau la comanda sa. În cadrul procesului mareșalului Ney, Davout a rostit un discurs memorabil în apărarea prințului de Moscova
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
Suffel sau Vertus, dar până la urmă au fost nevoiți să se replieze. Deoarece Împăratul Napoleon I abdicase pe 22 iunie, generalii francezi nu mai vedeau niciun sens în a mai continua operațiunile și astfel au angajat negocieri pentru semnarea unui armistițiu. Cu toate acestea, Coaliția a refuzat să semneze armistițiul înainte de a ocupa Parisul, astfel că Mareșalul Davout, Ministrul francez de Război și comandant "de facto" al trupelor franceze, a ordonat generalilor săi să apere capitala. Scopul era de a-i
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
să se replieze. Deoarece Împăratul Napoleon I abdicase pe 22 iunie, generalii francezi nu mai vedeau niciun sens în a mai continua operațiunile și astfel au angajat negocieri pentru semnarea unui armistițiu. Cu toate acestea, Coaliția a refuzat să semneze armistițiul înainte de a ocupa Parisul, astfel că Mareșalul Davout, Ministrul francez de Război și comandant "de facto" al trupelor franceze, a ordonat generalilor săi să apere capitala. Scopul era de a-i sili pe Aliați să semneze încetarea focului fără a
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]