5,079 matches
-
dacă o să-l mai caute ori nu. Cel puțin o șocase și i se părea suficient. 24. Când Zogru a văzut-o pe Giulia ieșind din institut, s-a simțit ca și când i-ar fi tras cineva prin suflet o cârpă arsă. Ea pășea frumoasă, ca o prințesă, cu picioarele strânse în blugii elastici, dar ținea capul plecat, ca omul obidit. Zogru și-a dat imediat seama că se întâmplase ceva grav și trebuia să știe totul în amănunt. Așa că trecuse pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a simțit cum vine spre el un fuior de vânt ca o sabie, care l-a lovit drept în inimă. Și a și țâșnit imediat, împins de ceva ori de propria frică, pe trotuarul întins ca o dâră de zahăr ars. Stătea paralizat de groază, cu aripa răsfrântă peste un firicel de măturică, ieșit prin asfalt. Cineva se mișca încet dincolo de porți, un bărbat pe care abia reușea să-l vadă printre crengile unui măr. Apoi, bărbatul a intrat în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să simtă ce am trăit și eu atunci, doar pentru a da crezare născocirilor mele virulente. Într-un târziu, m-am apropiat alergând, râzând în hohote și ștergându-mi urmele lacrimilor de pe obraz. În aer duhnea un parfum de fum ars. Acea miasmă mă îndemna să sper din nou, cu toate că îmi înăbușea conștiința, necontenind să îmi ofere pacea sufletului negru, comoara și otrava pe care o așteptam salivând. Observam, din când în când, faptul că pașii mă purtau într-un ritm
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe față. după câteva clipe, chiar înainte ca misterioșii pași să ajungă la el, își recăpătă controlul asupra corpului și se întoarse subit pentru a privi în spate. A fost șocat să vadă o creatură hidoasă c ochii roșii, fața arsă și buzele cusute îl privea atent. În locul degetelor, aceasta avea gheare lungi și ascuțite. A dat să fugă, dar fiara l-a izbit cu o lovitură puternică de picior. Într-unul dintre pereții vechi și cojiți ai casei. Imediat ce și-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o găsească. Război Stăteam pe burtă, în lanul de grâu, împreună cu Puiu și era așa de cald că șiroia transpirația pe noi, mi se prelingea pe față, luând cu ea vopseaua neagră pe care o preparasem din dopuri de plută arse, care-mi picura acum, sărată și amară, în gură, nu o puteam scuipa afară și nici gura nu ne-o puteam clăti, că n-aveam nici un strop de apă, nici Puiu, nici eu, nu ne-am gândit că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tușeam, am văzut că Prodan își îndreaptă baioneta spre Remus, și atunci deodată s-a auzit o mare sfârâială și totul s-a acoperit de fumul negru și gros, cu mult, dar cu mult mai amar decât dopurile de plută arse, n-am vrut să-l inhalez, am vrut să mă ridic, să fug de-acolo, să fug înapoi spre postul de observație, deși bubuiturile s-au amplificat foarte mult, auzeam trosnetul focului peste tot în jurul meu, și atunci am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
una pe fiu-su, Niku, Nikușor, însă Prodan nu era de văzut nicăieri, focul nu mai ardea și se vedea bine că cel puțin o treime din marele lan de grâu a fost distrus, peste tot era plin de paie arse, băltoace negre și spice de grâu carbonizate, iar din loc în loc se mai zărea și ceva grâu intact printre paiele fumegânde. Ajungând la postul de observație, combina s-a oprit, l-am auzit pe tatăl lui Puiu spunând ce noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
jovial, scoase un teanc de foi. — La naiba, m-a lichidat..., făcu Bruno cu voce joasă. Într-adevăr, jucăria emise o scurtă frază muzicală veselă. — Sunteți de acord cu Înhumarea, domnule Clément? Întrebă funcționarul apăsând puțin cuvintele. Bruno sări ca ars. — Nici vorbă! Mama dorea să fie incinerată, era capital pentru ea! Funcționarul se Întunecă. Comuna Saorge nu avea dotări pentru incinerare; trebuia un material foarte specializat, iar având În vedere solicitările, nu se justifica o investiție. Nu, serios, părea dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
în uitare. Ce drăguț, zic politicoasă. E o cameră foarte frumoasă. — Bine ! Eddie își lovește palmele una de alta. Păi, Samantha, ce s-o mai lungim, ai primit slujba ! Îl privesc prin aburul minții. Slujba ? Ce slujbă ? — Eddie ! sare ca arsă Trish. Nu poți să-i oferi pur și simplu slujba ! Încă n-am terminat interviul ! Interviul ? Mi-a scăpat ceva ? — Nici măcar nu i-am dat fișa postului ! o ține pe-a ei Trish. N-am discutat nimic concret ! — Păi discută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
când în când îmi bag mâna sub jetul de apă rece. Muncesc de trei ore. Și n-am reușit să fac nimic care să se poată mânca. Până acum am aruncat un sufleu de ciocolată prăbușit, două tigăi de ceapă arsă și o cratiță cu caise congelate la simpla vedere a cărora mi-a venit greața. Nu înțeleg deloc ce s-a întâmplat. N-am timp să înțeleg ce s-a întâmplat. Nu e momentul cel mai bun pentru analize. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mea, îmi scapă și mie un hohot. Îmi duc mâna disperată la gură, încercând să mă controlez. — Samantha ? — Ăă... nu, reușesc să îngaim într-un final. Nu voi servi șerbet. Nathaniel tocmai a ridicat una dintre tigăile mele cu ceapă arsă. Se face că ia o lingură și o înghite. Delicios, spune din buze. Abia îmi mai pot stăpâni lacrimile de râs. Simt că mă asfixiez din cauza efortului de a nu scoate un sunet. — Bine atunci ! Ne vedem mai târziu ! Trish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zic politicoasă. — Sigur că nu ! Își drege glasul. Ei, mă rog. Bine că te-ai întors. De... unde-ai fost plecată. — Doamnă Farley, mă străduiesc să-mi păstrez aerul serios, vreți să știți unde-am fost ? Doamna Farley sare ca arsă. — Vai ! Nu ! Nu e treaba mea ! Sincer, nici n-aș îndrăzni să... Trebuie să plec acum... Pornește spre ușă. — Mulțumesc încă o dată ! strig în timp ce dispare în apartamentul ei. Tocmai închid ușa, când sună telefonul. Ridic receptorul, întrebându-mă brusc oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fremătând în mulțimea de ziariști. — O să facem noi cumva, OK ? Brusc, din senin, simt că-mi dau lacrimile. — Samantha, spune Hilary furioasă. Te rog întoarce-te la declarație ! O împinge pe Trish din fața microfonului. — Nu mă atinge ! zbiară Trish ca arsă. Te dau în judecată. Samantha Sweeting e avocata mea, dacă vrei să știi. — Zi, Samantha ! Ce părere are Nathaniel despre plecarea ta la Londra ? strigă cineva. — Ai dat dragostea pe carieră ? se bagă o fată îmbujorată. — Nu ! zic disperată. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
faptul că nu sîntem potriviți unul pentru celălalt. Connor se lasă să cadă Încet pe covor, cu chipul total devastat. — Dar totul a fost minunat ! Am făcut sex de nenumărate ori... — Știu. — Te-ai Îndrăgostit de altcineva ? — Nu ! sar ca arsă. Firește că nu ! Frec cu degetul husa canapelei, În sus și-n jos. — Emma, cred că ai pur și simplu o stare proastă, spune Connor brusc. Îți pregătesc o baie fierbinte, aprind niște lumînări parfumate... — Connor, te rog frumos ! strig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nebănuit va trebui însă cât mai evident sugerată; în sfârșit, cu eforturi supraomenești, BRUNO este scos din groapă; cei patru se prăbușesc pe marginea gropii, ceva mai departe de punctul primejdiei; jumătatea de jos a lui BRUNO este zdrențuită și arsă; personajele se reculeg ca după o mare aventură; unii gâfâie, alții își șterg sudoarea; unul își masează mușchii gâtului, altul își reface hainele răvășite; un timp rămân tăcuți, evitând să se privească unii pe alții ori să-și spună ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
De ce ne caută ăștia? De ce? MACABEUS (Bea sufocat.): Ua! (Pentru sine.) Apă... PARASCHIV (Se duce, umple din nou ceașca și i-o aduce lui MACABEUS; în ultimul moment se răzgândește și i-o varsă pe față.): De ce? MACABEUS (Sare ca ars.): Te-ai țicnit? (Se șterge cu ce poate.) PARASCHIV (Imperturbabil, se întoarce, se așază jos, ia trompeta și începe să cânte.) MACABEUS (Ștergându-se mai departe, căscând.): Ce dracu’ ai? PARASCHIV (Se oprește, își pune trompeta jos, se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ce-i? Ia lumânarea de pe masă și o apropie de fața lui MACABEUS.) Ce-i cu tine? (Tare.) Mă! (Urlet, spaimă, panică.) Mă! Ce ai? Mă! Ce-i cu tine? Ce ai pe față? (La lumina lumânării se vede fața arsă a lui MACABEUS.) Ce-i asta? (Timid, prostește, PARASCHIV își trece degetele pe fața lui MACABEUS; se aude un geamăt slab.) Ce ai pe nas? Ce-i negreala asta? (Îl mângâie prostește pe pielea feței.) Ce-i cu negreala?... Maco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Toată fața, tot gâtul și tot pieptul lui MACABEUS sunt înnegrite și jupuite groaznic de explozie; la fel, mâinile lui MACABEUS sunt paralizate și înnegrite.) Cum adică?... (Mirat, inocent.) Ce negreală! MACABEUS (Geamăt slab; durerea care vine din atingerea pielii arse.): PARASCHIV: Ce zici? (Lipit de inima lui MACABEUS.) Mă... (Începe să realizeze adevărul.) Mă... (Îi pune mâna pe inimă.) Ce dracu’ ai... Ce-s chestiile astea? Ce să-ți dau? (Intră în panică, se răsucește prin încăpere, se lasă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Iliuță simte că poarta chiar i se deschide și intrând înăuntru, dă de căldură. În căldura asta, teama se topește, iar pe copil îl prinde un fel de plăcută dulceață, de parcă i-ar curge prin piept un pârâu de zahăr ars. Odată, a tras și el pe furiș un gât din sticla lui taică-su și a simțit ceva tot cam așa. Dar ăla era rachiu, arde prea tare. Acuma parcă ar purta un lămpaș în piept, încât îi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu pereți cojiți. Într-un colț e o pianină care trebuie că a stat pe fundul unei ape ultimii cincizeci de ani. Pe un perete e un raft metalic, așa cum se găsesc prin garaje sau pivnițe, pentru borcane de ulei ars. Kerch privește în toate părțile, aiurit. Patul din care tocmai a sărit e un mindir mucegăit, învelit cu pături lucioase de uz și murdărie. Unde se află? Ce i se întâmplă? Dar soarele nu-i răspunde, se revarsă mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și dispăru, trăgând parcă minunăția de rază rozulie după ea. Fărmăcata rămăsese împietrită. Așa ceva i se arătase doar de două ori. Odată când rămăsese grea cu Mantinela și a doua oară când îl avusese pe Șevrolet, ăla micu. Sări ca arsă. - Ia ieși fa să vii cu mine, să-mi spui acușica, la momentan ceva, țipă spre Mantinela. Că taman de Crăciun pică minunia peste aldele noi! Hai, ce mai stai. Sta-ți-ar piftia unde-mi stă mie acuma gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o dată, e clar. E pe-aproape dricul . Io unu, slavă Domnului, nu m-a luat încă tusea. Da’ de slăbit, slăbesc de la o vreme. Și m-am operat înaintea lui Lazarovici... Dinspre odăița cizmarului răzbătea un miros înțepător, de cauciuc ars. Veni și meseriașul. Ținea nedumerit cureaua în mâini. O privea intrigat. - Nu-i piele, bre, surâse el scârbit. Nu-’ș ce e, dar e presată. Și pute, nu vezi? Când am băgat cuiul înroșit în ea, uite cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
asculta și înregistra toată perorația. Popa Băncilă scose din buzunarul de la piept al sutanei un ceas cu lănțug. Prinse a-l bălăngăni. Țongu zâmbi trist, neconvins. - Ce i-a arătat poporului în boscheții ăia de la Județeană nu a convins. Pământul ars, poate mai dădea impresie de gândit. Dar altfel... Nu s-a convins poporul și de-aia a ieșit folclorul ăsta care circulă acum. C-au venit teroriștii din Baltă, de la Chirul ăla. Că au făcut repetiție mai înainte cu nu știu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prin filmele cu mistere de oizeneuri, că rămâne pământul negru pe unde calcă ăia. Au mai fost și niște chestii ciudate, care parcă erau cutii de chibrituri, dar piuiau, când le țineai aplecate. Și sâmburi de măsline. Și pământul ăla ars, să nu te bage la idei, oare ce să fi fost în boscheți?... Mai privi spre ecranul computerului. Nu cumva insul acela, cu pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, ieșise din oglindă și se drăgănea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
negre, încovoiate. - Aici? Întrebă, ciocănind cu inelarul pe un loc liber, o căsuță lunguiață, din josul formularului, pe dreapta. Funcționarul slobozi doar un chiuit lung, amarnic, final, așa cum face locomotiva când intră în prima curbă lungă a defileului de la Cheile Arse. Chiuia cocoțat pe Cassa de bani, zvâcnind să se atârne de lampadarul cu cinci brațe și cu patruzeci de becuri care, abia acum observă nedumerit, luminau toate. -Doooooom Peeeeeeriiiiii...ngh...nghhh...iiiiiițăăăăăăă... Breeeeeee, n-auzi? Ăsta vrea să semneeeeeeze, breeeeeeeeee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]