2,868 matches
-
și transparente, iar metaforele noi nu sunt convenționalizate și sunt transparente. Cea de-a doua clasificare [...] se aplică doar metaforelor care sunt transparente (adică celor fixate sau noi) și se bazează pe criteriul activării cognitive de către un anumit vorbitor/scriitor (ascultător/cititor) la un moment dat. Metaforele adormite (sleeping metaphors) indică un grad scăzut de activare, în timp ce metaforele trezite (waking metaphors) indică un grad înalt sau mai înalt de activare a metaforicității."127 4.5. Pozițiile susținute de cognitivismul în varianta
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Coșeriu nu reduce aspectul cognitiv al limbajului la momentul "primar" al creării "simbolului": "simbolurile - precizează fondatorul integralismului - se re-creează în fiecare act concret de vorbire și, pe de altă parte, orice act lingvistic presupune, atât la vorbitor, cât și la ascultător, operații complexe de natură cognitivă"200. Așadar, "vorbirea umană comportă o dimensiune "cognitivă" în "orice moment" al ei"201. Care este, însă, natura acestei "cunoașteri" lingvistice? La această întrebare, savantul de la Tübingen va răspunde, în Sprachkompetenz, cu ajutorul distincției între "gradele
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
limbajului" (Organon-Modell der Sprache/ OMS), fundamentat de către Karl Bühler, care distingea trei funcții lingvistice 275: (a) în raport cu vorbitorul, semnul îndeplinește funcția de a "manifesta" (Kundgabe) sau de a "exprima" (Ausdruck) starea sa psihică (sau starea sa în general); (b) în raport cu ascultătorul, funcția semnului e "aceea de a-l determina să facă ceva, fie și numai de a prelua semnul însuși și de a-l interpreta" - funcție pe care lingvistul german o numește inițial Auslösung ("ceea ce este provocat în ascultător"), ulterior Appel
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
b) în raport cu ascultătorul, funcția semnului e "aceea de a-l determina să facă ceva, fie și numai de a prelua semnul însuși și de a-l interpreta" - funcție pe care lingvistul german o numește inițial Auslösung ("ceea ce este provocat în ascultător"), ulterior Appel ("apel"); (c) în raport cu obiectele și cu stările de lucruri, funcția semnului ar fi aceea de a le reprezenta (Darstellung). În consecință, pentru Bühler semnul este "simbol, în virtutea subordonării sale față de obiecte și stări de lucruri, simptom (indiciu), în virtutea
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
aceea de a le reprezenta (Darstellung). În consecință, pentru Bühler semnul este "simbol, în virtutea subordonării sale față de obiecte și stări de lucruri, simptom (indiciu), în virtutea dependenței sale de emițător, a cărui interioritate o exprimă, și semnal, în virtutea apelului său către ascultător, al cărui comportament exterior sau interior îl ghidează..."276. Chiar dacă aduce o serie de precizări importante cu privire la statutul acestor funcții, Coșeriu respinge, în același timp, mai cunoscuta schemă a lui Roman Jakobson, care postulează existența a șase funcții lingvistice. Prin
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
următoarea: "a) funcțiile fonologice sau distinctive, care individualizează, separă și disting semnele (funcția culminativă, funcția delimitativă și funcția distinctivă propriu-zisă); b) funcțiile stilistice sau orientatoare, care determină valoarea specifică a semnului în actul verbal, orientându-l spre un vorbitor, un ascultător sau un lucru (funcția expresivă, funcția apelativă, funcția deictică); c) funcțiile morfologice, adică funcția clasificatoare, care clasifică semnul ca instrument particular de cunoaștere (drept categorie verbală sau "parte de propoziție"), și funcția actualizatoare, care face semnul apt pentru o utilizare
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de cauză, relația de ajutorare creștină a aproapelui său sau a unui grup uman, el atrage asupra sa acuzația de păgân și "vameș", ceea ce în limba Evangheliei înseamnă a fi în afara legii". Pentru a ușura eventualile dificultăți de înțelegere (de către ascultători) a îndemnului la dragoste față de "aproapele", el a mai adăugat că enoriașii săi (fiind credincioși pătrunși de "un adevărat spirit catolic") au dezaprobat "măsurile întreprinse în ultima vreme împotriva evreilor", căci "spiritul lor creștin (...) protestează instinctiv când (...) sesizează umilirea personalității
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
totodată, real (prin verbul „a fost”);pentru trecerea în fantastic, incredibil (prin adverbul „odată”); - se realizează pendularea între ficțiune, fabulos Ț real și fantastic; cititorul este introdus într-o stare de incertitudine; (b) mediane - prin care se întreține vie atenția ascultătorului(cititorului); ex: „... și-nainte cu poveste, că de-aicea mult mai este...”; (c) finale - ex: „...și Ț ncălecai pe-o șa...” - atrag atenția că s-a terminat aventura (dar și povestea); - aceeași pendulare între fabulos și real; între credibil și
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
poate repurta victorie asupra morții; - de obicei, femeia este aceea care rupe legătura căsniciei (fugind de acasă) sau își plânge nefericirea; balada capătă astfel puternice accente lirice. Are formule tradiționale, șabloane convenționale: a. formule introductive (prin care se solicită atenția ascultătorului); - uneori, se anunță și numele eroului; b. urmează un fel de expoziție sumară; - în care se arată preliminariile întâmplării; - se delimitează destul de vag locul și timpul în care urmează să se desfășoare subiectul; c. desfășurarea acțiunii îmbină relatarea narativă și
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
prin speranța care lasă să se întrevadă că lupta va fi continuată de erou sau de alții până la încheierea pozitivă; - unele formule tipice (exterioare cadrului acțiunii) au un ton umoristic și satiric; - se stimulează buna dispoziție și îngăduința generoasă a ascultătorilor. Motive: 1. motivul recunoașterii fratelui (surorii) pierdut(e) în condiții de obicei, tragice; - se evită la momentul potrivit o greșeală ireparabilă (ex.: incestul); 2. motivul răpirii fetelor;uneori sunt salvate, alteori nu (sau devin soții ale răpitorilor); 3. motivul incompatibilității
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
între Scriptură și Predanie. Pe temeiul Cărților Sfinte se poate alcătui o adevărată teologie dogmatică și pastorală. Printr-o predică care se revendică de la Cărțile Sfinte, credincioșii își vor putea lămuri rostul sfintelor slujbe, ajungând să fie, în același timp, ascultători și făcători ai Cuvântului Dumnezeiesc 3. Recursul la omilia patristică, la predica clasică a Ecclesiei, reprezintă un reviriment al discursului teologic. În cărțile de slujbă regăsim adevărata interpretare scripturistică, interpretarea Bisericii însăși, ceea ce semnifică anularea oricăror posibilități de abatere (rătăcire
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
unui profesor capabil este să-i învețe pe studenți să recunoască că există fapte incomode, respectiv incomode pentru concepția personală; fiindcă există asemenea fapte incomode în raport cu orice concepție personală, inclusiv cu a mea. Cred că profesorul universitar care-și obligă ascultătorii să se obișnuiască cu acest gen de fapte realizează mai mult decît o operă intelectuală, aș lăsa modestia deoparte și aș folosi chiar termenul de "operă morală", deși el sună cam patetic pentru o atît de modestă evidență" (M.W
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
slujba forțelor "morale": în slujba datoriei, a clarității și a formării unui sentiment de responsabilitate. Și cred că îi va fi mult mai ușor să realizeze această operă dacă va evita cu scrupulozitate să le impună sau să le sugereze ascultătorilor săi o anumită convingere personală". La dorința de a ști dacă în contextul dat știința merită să devină pentru cineva o "vocație" sau dacă ea constituie în sine o "vocație", Max Weber răspunde afirmativ prin propriile sale lucrări. "Știința este
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care va juca formația Y în grupele competiției?. Chiar și în această situație, este preferabil să reformulezi informația, și nu să o spui în aceeași formă. Găsește sinonime, caută repede alternative, oferă detalii, astfel încât reluarea informațiilor să nu deranjeze urechea ascultătorilor. În rest, răspunde cu date noi la întrebările prezentatorilor. Eventual, discută dinainte cu cei din redacție, stabilește ce întrebări ți se vor pune și păstrează în mod special anumite informații pentru răspunsurile respective. Atenție însă ca acestea să nu fie
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
cu alte calități extraordinare, cu siguranță defec tele de vorbire le-ar fi îngreunat mult ascensiunea. Așadar, încearcă să îți corectezi defectele, atunci când se poate. 4. Scapă de tonalitățile prea ascuțite sau prea nazale. O voce prea ascuțită supără urechea ascultătorului. Important este însă să știi că vocea poate fi coborâtă până la o tonalitate normală, dacă exersezi acest lucru mult timp. Dacă este necesar, discută cu specialiști care pot să te învețe exerciții și tehnici de normalizare a tonului. 5. Fă
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
pînă la un punct acesta se menține pe o linie plauzibilă care captează atenția, dar la un moment dat la o întrebare mai spinoasă, în special în legătură cu jaful ascuns care se petrece, acesta deraiază în mod vizibil. în urma discursului său ascultătorul rămîne derutat, nu mai înțelege nimic și în mod normal, - nu mai știe cum să reacționeze. ,,Crucișetorul” lovește în toți și în toate cele ce se petrec, aparent fără alegere și fără discernămînt. ,,Transatlanticul” îi critică ,,pe toți”, îi ,,dărîmă
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
spirit a creatorului și cu conținutul ei exact, conținut care, de altfel, s-ar putea prea bine să includă o durere de dinți survenită în momentul creației. *10 Întreaga teorie psihologică bazată pe starea de spirit a cititorului sau a ascultătorului, a recitatorului sau a autorului, ridică mai multe probleme decât ar putea ea rezolva vreodată. O cale mai bună ni se deschide, evident, prin definirea, operei literare în funcție de experiența sociala și colectivă. Există aici două soluții posibile care totuși nu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
principiu omniprezent al limbii" (Richards) și metafora specific poetică. George Campbell susține că de prima se ocupă lingvistul, iar de cea de a doua, stilistul. Lingvistul judecă cuvintele după etimologie ; stilistul caută să vadă dacă ele au "efectul metaforei asupra ascultătorului". Wundt refuză să considere drept metafore "transpozițiile" lingvistice de tipul "piciorul" mesei sau "brațul" fluviului, susținând că trăsătura metaforei adevărate este efortul chibzuit, intenționat al celui care o folosește de a obține un efect emotiv. H. Konrad face o deosebire
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
temeinic atât convențiile limbii, cât și convențiile literare. In poezia din engleza veche, bone-house și word-hoard sunt fără îndoială de același tip ca și "cuvintele înaripate" ale lui Homer. Ele fac parte din educația artistică a poetului si fac plăcere ascultătorilor prin tradiționalismul lor, prin faptul că aparțin limbajului profesional, ritual al poeziei. Elementul metaforic pe care-l conțin nici nu este sesizat în întregime, dar nici nu trece complet neobservat: la fel ca o bună parte a simbolurilor ecleziastice, aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
e proprie..."*18 Ierarhia genurilor se bazează, în parte, pe un calcul hedonist; totuși, în formulările clasice, ierarhizarea plăcerii produse de operele literare nu se face după criteriul cantitativ al intensității acestei plăceri sau al numărului de cititori sau de ascultători care o resimt. Ea se bazează mai degrabă pe un amestec de elemente sociale, 'morale, estetice, hedoniste și tradiționale. Proporțiile operei nu sunt nici ele neglijate: genurile mai miei, ca sonetul sau chiar oda, nu pot fi puse, evident, pe
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
introducerea traducătorului C. Balmuș (din Demetrios, 1943, p. 12), si nu la paragraful originar al lui Teofrast, care sună astfel: "anume că nu trebuie să spunem toate de-a-fir-a-păr și pe larg, ci să lăsăm unele lucruri la înțelegerea și socotința ascultătorului, care, de îndată ce a inteles ceea ce i-ai lăsat a intelege, nu ți-i numai ascultător, ci și martor, și încă un martor cu mai multă bunăvoință. El se crede inteligent prin faptul că i-ai dat ocazia să-și arate
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
ascultător, ci și martor, și încă un martor cu mai multă bunăvoință. El se crede inteligent prin faptul că i-ai dat ocazia să-și arate inteligență. Cine însă spune toate că unui nepriceput, acela face impresia că-și disprețuiește ascultătorul" (Demetrios, Tratatul despre stil, IV, 222). 26 De pildă, Gh.N. Dragomirescu spre deosebire de H. Tiktin nu crede că ar putea fi conjuncția un criteriu relevant pentru clasificarea propozițiilor dependente, respectiv a celor independente, "câtă vreme, cum am mai arătat, ea însăși
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
prezent”[2]. Limbajul contextual apare sub forma povestirii monologate despre cele văzute de copil în timpul plimbărilor, la teatru, despre relațiile lui cu alți copii, despre tot ceea ce s-a întâmplat, învățat etc. În cazul limbajului situativ, nu este nevoie ca ascultătorul să cunoască situația la care se referă vorbitorul, deoarece conținutul comunicării reiese din însuși contextul celor spuse. În cursul perioadei preșcolare, aceste două forme de limbaj există, dar relațiile dintre ele se schimbă: pe de o parte, limbajul contextual dobândește
Caleidoscop by Carmen Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93506]
-
pianului, fără a o încadra în ansamblul expresiv, real al partiturii. Este vorba de o realizare artificială a unui joc exagerat de nuanțe și culori timbrale. Stăpânirea meșteșugului elaborării unei diversități de culori instrumentale nu este suficientă pentru a transmite ascultătorului mesajul artistic al compozitorului. Simpla manipulare a unei palete sonore, fără participarea reală a gândirii și a afectului, duce la formalism, la superficialitate, chiar la diletantism. Astfel de interpretări lipsite de acea simplitate firească a discursului muzical se datorează tot
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
subiectul căruia i se adresează - se diferențiază radical de celelalte opere de artă. Dacă opera unui poet, sculptor sau pictor este direct și nemijlocit percepută de către cititor sau spectator, creația muzicală, în forma sa codificată - partitura - nu transmite încă nimic ascultătorului. Pentru a putea fi percepută și înțeleasă, pentru a suscita stări de spirit, creația muzicală trebuie tradusă în imagini sonore produse de un vocal sau instrumental de unul sau mai mulți interpreți. Astfel, între compozitor și auditoriu se interpun ca
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]