3,728 matches
-
acolo cădem alungați din păcatele dintru începuturile omenirii. Melancolia solară și versul Saturnaliilor Boarea verii, ochi de soare, Au un drept să te dezbrace...978. Ca o emblemă a lui Cristos, urmele lăsate de Helios și Apollon se integrează în astrul luminii. Precum toate simbolurile arhetipale, soarele are o natură dublă și ambivalentă sursă de lumină, căldură și viață, el poate usca, arde și distruge totodată, e un simbol perfect pentru om și poesie. Alternanța de noapte și zi, variațiile ciclului
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Am demonstrat că fiecare om se naște capabil să primească Duhul Sfânt. Dar mintea omului e un nimic prin ea înseși, fără cunoașterea dăruită genetic, fără informația venită noetic și fără Dumnezeu, creatorul și arhitectul tuturor lucrurilor. Deasupra noastră, cerul, astrele și planetele ne dau senzația că totul stă în puterea noastră și adeseori refuzăm să ascultăm ceea ce sinele ascuns ne șoptește. Trăim sub imperiul activității unui creier prin care zărim lumina. Ideile, planurile, acțiunile noastre ne determină să uităm până
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-n aer o albină// și mă frământă de ce oare, / pierind, e lumea-așa haină/ când simt că soarele lumină/ atât de mult mă doare 984. Răsăritul și apusul, lumea pietrelor, plantelor și animalelor se înlănțuiesc cu trecerea anotimpurilor și deplasarea astrelor pe firmament 985. Toate reprezintă puterea sfântă a naturii, fie micro sau macrocosmos, fie ceruri ori pământ, cu polaritate asemănătoare ca a celei dintre bărbat și femeie 986. Și druizii au avut o fecioară cu un copil în brațele ei
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
În misterele lui Mithra, cele șapte porți prin care sufletele trebuiau să treacă, simbolizând planetele, cerurile paradisului lui Dante, reprezentau drumul parcurs de suflet după moarte. Exact ca în învățăturile Tradiției și ale rosicrucianismului. În alchimie imaginea soarelui se dedublează, astru aurit al zilei și soarele negru, materia prima, netransfigurată încă de opera maestrului, devine expresia drumului nocturn, traversând infernul, reflectat de luna cu care domină adepții. Căci aurul nu este un metal, aurul este lumina... Aurul este soarele; a face
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un rol metafizic ingrat și totodată divin 1003. La lune au jour est tiède et pâle /comme un joaieux convalescent; / Tendre, elle ouvra ses yeux d-opale/ D-où la douceur du ciel descend 1004. Și totuși, ea reprezintă al doilea astru ca importanță în universul omenesc și guvernează prin forțele sale de atracție apele terestre și ciclurile de creștere ale naturii-plante, animale și om. Receptacul al vieții și fecundității universale, luna este asemenea Reginei Mamă, fiind reprezentată de Diana și Selena
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
liniștea N-ajută la nimic ghearele frigului Cărțoaiele cele mari/ înțelepte În acest timp/ inima mult mai pustie -oameni trudesc și suferă pentru sfârșitul Care încurcă suferința 1006. Culorile ies din binomul alb-negru și capătă strălucirea sufletului precum alchimia definește astrul nopții ca element feminin al cuplului androgin. Mercurul, argintiu și el, îmbină un șarpe, o acvilă sau un dragon înaripat, contribuind la poeții romantici să reprezinte luna printr-un liant erotic al elementelor lumești: Să plutim cuprinți de farmec sub
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
erotic al elementelor lumești: Să plutim cuprinți de farmec sub lumina blândei lune1007. Iată, deci, cum Luna reprezintă devenirea cosmică; în fața ei poetul scuturat de soartă fiind determinat să presimtă un destin nebunesc, cel al umbrelor, urmărit de soarta rătăcitorului, astrul nopții luând deseori pentru el aspectul ființei pierdute: Tristă, după un copac, pe câmp Stă luna palidă, pustie De vânt se clatină copacul Și simt fiori de nebunie 1008. În învățăturile iudaice vechi, Luna reprezenta aspectul feminin al lui Dumnezeu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-i nefiresc/ Și rouă lacrimile sfintei lune? // Când luna nu răsare și e frig/ Mă înfășor speranță și răbdare. Tu te-oglindești acum în ea. Eu strig: Privește-mă, zâmbet zeesc/ Ce mâine-mi va-mplini trista așteptare"1009. Totodată astrul poate să reprezinte ființa iubită: Luna pe cer trece-așa sfântă și clară, Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară1010. Poetul a fost tributarul timpului său dar și proorocul. Înainte ca rolul bărbatului să fi fost înțeles, femeile erau
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
paradis. Puritate și inocență, albul rozei este un simbol al inițierii în arcanele Tradiției. Rămâne luna roză de argint Azi nu-i vreme de alint 1014. "Lumina prelinsă din razele lunii pe albele petale ale trandafirilor strălucește abia perceptibil, iar astrul arată miezul zilei în miez de noapte. Un colț de rai e zâmbetul tău oglindit printre stele din adâncul fântânii și simt: spiritul grădinii ia din feminitatea trupului tău, sau tu ești grădina plină de trandafiri și nu știu, petalele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ușurință, ducând la creșterea acesteia. Ea vine de la lună și stele, fiind considerată de hinduși al cincilea element, vehicul privilegiat al sufletului lumii, al spiritului universal. Ros celesis, denumită și flos coeli mai poate să reprezinte sudoarea cerului și saliva astrelor 1059, tributară timpului filosofilor și manei cerești 1060. Roua pătrunde în noi prin pur ritual noetic. "Ea vine de pretutindeni în tine, în trup, în suflet și în gând"1061. Simbolul albului se clivează în etape succesive de transformare alchimică
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Cuprinsă de mânie, sau de căință beată; U cicluri, frământare a verzilor talazuri, Adâncă pace-a turmei ce paște pe islazuri Ți-a urmelor săpate pe frunți de alchimie; O trâmbiță supremă cu țipătul ciudat, Tăceri pe care Îngeri și Aștri le străbat Omega, rază-n Ochii Săi, pururi viorie!1068. Interpretat în moduri diferite de-a lungul timpului, sonetul autorului relevă simbolismul exprimat programatic de marele inițiat în sensul hermeneuticii abordate de noi. Totul, unitatea, diada, triada, cuaterniarul dăinuiesc în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
plăcerea datoriei Sale, sau pentru noi, sau pentru cine știe ce rațiune, a fost concepută arhitectura acestui templu pe care cu modestie îl numim natură. E ziuă sau e noapte, în strălucirea soarelui și a lunii sau licărul fragil și enigmatic al astrelor zburăm în arca încropită dintr-o căruță plină de gânduri și vise și mai ales cu speranțe pe fluviul ce curge-n labirint, spirală infinită cu porți de fântână, printre stânci, șlefuind pietrele, prin lanuri de trandafiri înmiresmate și-ncununate de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fața ochilor. Ca să înțelegi trebuie să deschizi bine ochii minții și ai sufletului și să recunoști totul cu acea lumină interioară pe care Dumnezeu a aprins-o de la început în natură și în inima noastră. Imaginația devine astfel ceea ce este astrul din om. În afara regresiei iată trecerea spre trandafir, exprimată de formula per crucem ad rosam 1142, caracterul solar descinzând din soare în replica pământului la Helios, printr-o floare. Să fie ea floarea de aur a alchimiei? Puterea apei veșnice
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sunt greu de exprimat prin cuvinte. Cine-ar putea gândi o umbră din falii pline de văpăi ce ard ofranda devenirii noastre? Ci lacrimi dintre stele, întunecimea surdă coboară în adâncuri efemere plutind în veșnicia curbă un cântec nerostit de astre, un vers ce n-a fost spus de niciun bard1163. Împărăția umbrelor devine prin Cartea lui Enoh un spațiu în care se poate readuce la starea nediferențiată toate formele creației. Prăpastia plină de flăcări și populată de demoni apare dincolo de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ferată ce par să se intersecteze în depărtare, linia de orizont ce corespunde întâlnirii imaginare dintre cer și pământ, efectul de perspectivă ce ne dă impresia că același obiect pare mai mic atunci când se îndepărtează de noi, aparența înșelătoare a aștrilor pe firmament, culoarea albastră a cerului etc. Alături de aceste iluzii optice cunoscute, le găsim pe acelea, mai puțin comune, care provin din contrastele de culori și de forme. Un pătrat alb, de exemplu, pare mai mic decât același pătrat colorat
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cei care trăiesc pe pământ, deși sufletele lor au făcut-o de numeroase ori. Călătoria sufletului după moarte, a magilor conduși de stea sau a cavalerilor în pădurile întunecate în căutarea Graalului, iată parte din peregrinarea nocturnă a soarelui, a astrului ce se regenerează zilnic învingând întunericul nopții. Dintotdeauna o călătorie sugerează întoarcerea la origini, la sânul mamei, la iarba de acasă chiar după ce ai trecut prin feericul ținut al tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de moarte. Cunoașterea de sine
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
două sfere supraterestre. 3 e triunghiul și 4 pătratul, 3 adăugat la 4 e 7, iar 1, 2, 3 și 4 formează numărul 10 arhetip al universului, matrice, sigiliu, un ADN specific reîncarnării fiecărei specii în parte. Fiecare zeu și astru este legat de numere. Pentru cifra 7 pitagoreicii au dat numele de Minerva sau cubul Neptun, denumiri asupra cărora nici Albert Pike nu îndrăznește să se pronunțe. Dacă unu e monada, tatăl, doi e mama și trei triada ce dă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de șase tonuri întregi ale octavei. Muzica lui Pitagora era unul dintre obictele subordonate științei divine a matematicii iar armoniile sale erau înregistrate cu precizie cu ajutorul proporțiilor matematice. Aceasta reprezenta armonia siderală pe care și caldeenii o apreciau ilustrând mișcarea astrelor pe cer. Toate sferele pe care le vezi cântă precum îngerii atunci când se mișcă 1230. Multe instrumente aveau șapte coarde cu corespondențe atât în corpul omenesc cât și în planete. Numele lui Dumnezeu era format din combinația celor șapte armonii
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-am ploaia de veacuri într-un an și s-a-nvelit în noapte trupu-n lăuntrice mistere din mai nestins decât nestinsul imensului vulcan cuprins-am pentru tine tumultul de durere 1285. O, câtă profeție la visul sub furtună-n plină zi A astrului arzând pe-altar de neuroni și care pentru tine născut nu va muri ci veșnic fi-va revărsare de atomi: Plouă dacă ploaie s-ar putea numi1286. Cu toate că subiectul tratat în această prelegere este oarecum abstract și că poate părea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-mpresoară / ca un foc ce se-mfiripă / visul lui adună iară / ceru-n vânt și era-n clipă. Vede-ntinderea de ape, / nu spre țărm, ci dinspre el /revărsând spre-adânc, spre stele / neștiute vrăji și duh-/ cel din urmă să ajungă / astrelor să le-mplinească / viața lui de preamărire, / precum sunt și eu acum / răzvrătindu-se în mine / amintirea altei lumi. / Într-alt oraș, în hăul de lumină, / mă strâng strivit / de șobolani, de șerpi / de pânze de păianjen mai mult / înlănțuit
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Urmându-mă-nțelept pe raza de tăcere Cu revelația vrerii și-n jurul frunții un nimb, De-aceea mă ascultă: într-unul din mistere Când dincolo de tot eu știu și simt, Urmează-mă, aflându-l viu și în putere Pe astrul care dizolvat în lacrima de-alint Se rotunjește într-un murmur a tăcere!1315 Dragul meu cititor, aș vrea să fiu cât mai clar în cele ce îți explic, ideile venite din memoria mea, de care sunt conștient că nu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
strune,/ ațe și cabluri încâlcite,/ raze sincopate/ de-s în rețeaua ta de gând.// În junghiuri se zbat tronuri/ și masa marilor cunoașteri/ eliptică și goală/ e cânt de orgă cosmic.// Dar oasele rămân/ cărămizi de morminte/ cetăți sau temple/ aștrilor ce trec1323. Creația materială și creația spirituală prin cercetare sunt cele două direcții prin care omul a stabilit existența sa în realitate, ca mai apoi să știe cum să o suspende pentru a folosi taina conexiunilor sale. În cetatea lui
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în juru-mi, pași fără somn, și șoapte, Și simt priviri deasupra-mi făr-ca vreun ochi să văd. Ci Ahriman se teme, cum știe, de Zoroastru; Mai mari veniți, mai dârz e-nțeleptu-n crezul său, Și-n fața măreției cerești pe care astrul O dă profetului bun, pălește zeul rău. Sunteți, că vreți, că nu vreți, de raze-ntretăiate; Cu-a voastre spaime-n tremur, nădejdi se-ntrepătrund; Voi nu mă turburați sub aripile-nălțate Nici corbii cât pe-un clopot de-alarmă-n zări afund. E
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
spiritul elinului esoterikos: abscons, destinat unui grup de adepti. Consecvent cu sine, programat pe altitudini și practicând o dialectică a contrariilor între frondă și detașare poetul iesean de un constant rafinament e un creator original, puternic diferențiat, meritând toată atenția. Astre și Neuroni, Convorbiri literare, 2005. 413 Vechiul Testament, 4 Regi, 23:11 414 Furtuna ridică aburii apelor pe cer prin care pasărea Hac se coboară și prinde în gheare peștele. Pasărea împrumută aripile ei peștelui, peștele împrumută păsării corpul lui solzos
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
citește pe măsură ce se scrie, e scris, rescris și orice vis e repetat visându-se pe sine în jurnalul încă pentru mulți nescris, dar accesibil orișicui. Numele proprii și elementele de dicționar uzual țin de gradul de înțelegere al cititorului în astre și pământ, în coji de ouă și în perle, în dragostea lumească, în sufletul ocult. 454 Liviu Pendefunda, "Vindecare în nor", în Profetul la marginea imperiilor, Editura RAO, București, 2001. 455 Liviu Pendefunda, Podul de piatră... 456 Joseph Ratzinger, Introducere
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]