74,189 matches
-
și Wiesel. După cum sare și peste o explicație a răcirii sale de Hannah Arendt, sau chiar a felului în care se produc divorțurile lui de cele trei soții pe care inițial le adoră, Asya, Caroline și Ann. Însemnările lui Kazin atrag enorm tocmai prin laconicitatea lor, printr-o elocvență a tăcerii. Într-un interviu acordat unui ziarist la puțin timp după prima apariție a acestui volum, în 1997, Kazin declara că nu are încredere în "omul psihologic," că se îndoiește, prin
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
Shalom aleheim," medicul mormăie un răspuns neprietenos. Ceea ce urmează este o surprinzătoare desfășurare de sarcasm și chiar cinism, de partea lui Kazin, pe care nici nu se străduiește să le ascundă. Perfect conștient că bărbatul din fața sa nu e deloc atras de întîlnirea cu un alt evreu, Kazin îl asaltează totuși cu întrebări, bucurîndu-se la gîndul că îi e nesuferit medicului. Poate exagerez, dar scena mi se pare emblematică pentru felul în care Alfred Kazin și-a căutat, întreaga viață, o
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
predominarea jocului... Fără îndoială... Contează însă foarte mult construcția... Lucrul care mă interesează cel mai puțin, în fond, în roman este nivelul intermediar, obișnuit, tradițional al romanului, adică psihologia personajelor îmbarcate într-o ficțiune narativă etc. Cele două extreme mă atrag într-o mult mai mare măsură, adică, la un capăt, construcția abstractă a unor forme foarte solide și foarte complexe, iar la celălalt construcția minimală a detaliilor - o culoare, un obiect, un cer, o insectă, toată această muncă măruntă, făcută
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
Tărîmul celălalt și Profesionistul s-au jucat și la noi, la Brașov, Galați și București în regia lui Horea Popescu sau Claudiu Goga. O scriitură alertă, extrem de actuală și de percutantă, marcată și de realitatea dură din Iugoslavia i-a atras deopotrivă pe regizori, traducători, actori și directori de teatre, o parte din succes fiind garantată și de calitățile evidente ale textelor. O piesă însă, oricît de bună ar fi, are nevoie în primul rînd de un regizor care să știe
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
Conferința în materie de statut. Chiar dacă s-ar fi solicitat de către cei care au condus lucrările în partea a doua ca președinte să fie ales, indiferent dacă are majoritate, cel care întrunește cele mai multe sufragii, această solicitare n-avea cum să atragă modificarea statutului. În plus, ea nici n-a fost supusă votului. Dl Uricaru a mai susținut că nu recunoaște comunicatul Consiliului de sîmbătă. Textul ar fi fost semnat de mine etc. și alte prostii. Dl Uricaru n-a fost observator
Conferința scriitorilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16184_a_17509]
-
care au dat curs invitațiilor la această lansare s-au găsit și consilierul prezidențial Eugen Mihăescu, artistul grafician devotat dlui Ion Iliescu, și un secretar de stat în Ministerul Culturii și Cultelor, Mihai Antonescu. Presa n-ar fi sărit să atragă atenția publicului dacă n-ar fi existat niște poze în care cosilierul prezidențial și secretarul de stat sînt animați de o tînără economicos îmbrăcată. De la poze li s-a tras celor doi. Scandal în presă, scandal la televiziuni pornind de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
de rachiu și a pufăit încet o narghilea bună. "Obiceiul ăsta a rămas și azi; e singura mîngîiere pe care o mai are sentimentul, deznădăjduit și sărac, cînd se vede murind de alean." S-a dus, apoi, la un teatru, atras de afișul țipător. Era o biată trupă de varieteu care nu începea programul adăstînd mult peste ora anunțată, în așteptarea generosului consul rus, desigur un prinț. În așteptare, dă peste un ins care i se pare, prin serviabilitate, promițător. Îndrăgește
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
limba franceză, La Beau Danube Bleu, în 1905, autorul Bronzurilor se angajează într-un nou voiaj la Paris, spre a-și publica romanul Le Calvaire de feu. Nostalgia Franței cosmopolite stăruie. Încercarea finală a poetului de-acum vîrstnic de-a atrage atenția asupra sa în mediul francez se produce în 1910-1913, nu prea fructuoasă, dar ilustrativă pentru "visul de glorie și putere" (T. Vianu), care-l mistuie pururi. Deci un tipic erou romantic. Privirea i se îndreaptă, explicabil, spre trecut, dînd
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
adevăr. Chiar și mccarthysmul din S.U.A. acelorași ani era departe de a atinge "performanțele" K.G.B.-ului, ale Stasi ori ale Securității. Nimeni nu era torturat ori ucis în Vest. Diferența cu pricina se uită, din păcate, prea adesea. Dl Iorgulescu atrage atenția că însuși Julien Caumer, care nu se născuse în deceniul 6, pare să n-o facă totdeauna. Ar mai fi de precizat un lucru: dacă regimurile democratice din Occident (care nu erau neapărat, toate, de dreapta) i-au supravegheat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
tub cu neon se aprinde în cameră. Timpul de iluminare e scurt. Reglat de un mecanism de ceas, becul iluminează interiorul exact cât trebuie ca să-l mai vezi o dată pe dispărut, prin geamul ușii. [...] În lungul culoarelor cenușii, privirea este atrasă automat de butoanele de lângă uși. Butoanele sunt albe, rotunde și mici ca o ultimă aspirină..." Romanul culminează cu relatarea unei întâmplări de un comic macabru: personajul-narator sparge din greșeală urna cu cenușa defunctei lui surori, iar soția lui confundă, printr-
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
să caute reinterpretări, să redescopere noutatea acolo unde generații la rîndul au încercat același lucru. A aduce în fața publicului spectator o piesă shakespereană presupune operațiuni complicate de modernizare, adaptare, traducere. Atîta lucru e bun știut și rareori contestat. Dar Kermode atrage atenția, în volumul său, asupra unei dificultăți de asemenea cunoscute criticilor și regizorilor în egală măsură, însă pe nedrept minimalizată: limbajul. Shakespeare nu a fost doar dramaturg, ci și poet, iar cele două profiluri nu pot fi ușor separate. Sînt
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
berlinez să fi fost dărâmat. Germanii, ca și rușii, ar fi dus-o în zilele noastre într-un fel de prietenie... Dealtminteri, pe ruși, ca și pe nemți, - parcă promiși unii altora, - ceva îi unește, și-așa, despărțindu-i și atrăgând-o, paradoxal, în modul cel mai contradictoriu. Dovadă, vechea apetenta țarista pentru generalii și înalții funcționari germani tocmiți de tar să slujească imperiul de la răsărit, în cu totul alte condiții decât ar fi făcut-o votca și lenea rusească. Dovadă
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
arogant fără să vrea, avea aroganța omului superior. Era și necruțător: când avea ceva de făcut, oamenii nu mai erau decât piese pe care le muta. Nu era rău: pur și simplu nu băga oamenii în seamă, decât dacă-i atrăgeai atenția. Când o făcea, însă, era irezistibil." Mai trebuie spus că Radu Novac însuși seamănă în multe privințe cu Mihail Sadoveanu, după cum reiese dintr-un autoportret pe care și-l face în 1981, înainte de a-l evoca pe Gabriel Nicolau
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
ciudățenie cu cîteva constante: dicteu automat, vis sau... Breton. Tocmai aceste cuvinte cheie sînt dislocate din sintagmele osificate și sînt recontextualizate. Tot capitolul devine o lecție de înviere a unei perioade istorice. Sînt analizați amănunțit autori care nu prea au atras atenția specialiștilor în avangardă de la noi. O dată cu ei se îmbogățește vizibil aria conceptuală. Cercetînd opera lui Raymond Roussel, autoarea lansează concepte precum "imaginar autobiografic" sau "comportament pasional"; "corpul fără organe" (teoretizat de Deluze și Guattari mai tîrziu), singurătatea fără compromis
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
care mă tem. Cred în ordinea lucrurilor, cred în energiile care îți vin dintr-o anumită așezare a astrelor, în semne... Acum cîțiva ani ne-am întîlnit la Paris și am petrecut un timp împreună. Am vrut atunci să te atrag spre tipul de turism muzeistic, să mergem să vedem impresioniștii, casa lui Picasso. N-am reușit. M-ai tras tu spre acel fel de a înțelege și a descoperi un oraș străbătîndu-l, descoperindu-i pietrele, apa, oamenii. La început n-
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
pierdut, iar ele se vor răzbuna în viața viitoare. Cred că dacă aș fi făcut această meserie în străinătate, aș fi făcut-o mult mai bine. Am să aflu un răspuns în viața de după. Forța și stilul cărui regizor te atrag în mod special? Mă gîndesc la Strehler, Brook, Kantor... Numele este Peter Brook. Fac parte din generația care a trăit timpul celei mai frumoase explozii din istoria teatrului. O explozie privită prin gratii. Și acum mă emoționează un gînd: dacă
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
să spună lirism, dar discursul la persoana întâi e liric, iar eu am folosit mult narațiunea la persoana întâi în ultimele mele trei romane (inclusiv Thinks...), poate ca să abordez emoțiile "tandre" asociate cu iubirea și moartea. Ca mai toți cei atrași de literatură, am scris ceva poezie în tinerețe, dar ca adult n-am depășit un număr minim, și de multă vreme încoace n-am mai scris poezie deloc. L.V.: Cum vedeți dvs. finalul ideal pentru un roman? Ați distrus vechiul
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
cele anterioare, fiindcă felul cum închei o istorie afectează major impresia asupra lectorului în ce privește atitudinea față de existență a autorului. Sunt fascinat de problema finalurilor, și am scris despre ea în câteva eseuri critice. În raport cu romancierii moderni, cred că sunt mai atras decât cei mai mulți dintre ei de demodatul happy end, și chiar am fost criticat pentru asta, deși s-ar părea că sunteți de altă părere. Tind să-mi las eroii într-o situație cu final deschis, dar și cu speranță, într-
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
de fiecare dată cînd opiniile ne despart. Dintre multele manifestări ale urii intelectuale, aleg, nu chiar la întîmplare, unul singur. În Convorbirile literare de la Iași, numărul din februarie, dl Sorin Comoroșan, membru de onoare al Academiei Române, biolog de reputație internațională, atras de filosofia științei, îi acordă d-lui Ion Beldeanu un interviu din care ura se revarsă ca o apă neagră. Nu e prima oară cînd dl Comoroșan urăște. I-am citit și alte intervenții asemănătoare. Unele propoziții sînt reluate aidoma
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
neregionale, greșelile comune curente (cum sînt: báte vb. (eu, ei) bat; (noi) bátem, nelit. bătém...; imperf. (el) băteá, nelit. băté...; copértă sf. (unei) coperte, copertei; pl. coperte, nu coperți...; sesizá vb. nu sezisa; (eu) sesizez, nelit. sesizăz... .etc.) asupra cărora atrag atenția și numeroasele lucrări, mai vechi sau foarte recente, a căror finalitate o reprezintă consolidarea și apărarea normelor limbii române literare unice. O sistematizare a indicațiilor și corecțiunilor punctuale de acest fel - care sînt destinate corectării "din mers" (în redactarea
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
după moartea celui ce l-a creat, din soclul de piatră, trece prin geamul atelierului, spărgându-l, zboară până la Moreni și se aruncă, sinucigaș, asupra sondei cu flacără continuă care face faima micii localități. Drept urmare, flacăra se stinge, iar aceasta atrage atenția presei. Faptul că stingerea flăcării devine subiect pentru ziariști accentuează realitatea întâmplării. Evadând din ficțiunea atemporală, fluturele ajunge în cea mai vulgară actualitate. Este un contrast de efect, exploatat ingenios de autor, care surâde mefistofelic dincolo de text descriind reacția
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
ce ne denigrează exagerează, dar nu inventează. Ei pleacă de la niște realități concrete: copiii străzii, cîinii, copiii bolnavi de SIDA, împușcarea lui Ceaușescu așa cum s-a făcut nu sînt invenții. Și dacă nu punem alături alte fapte în măsură să atragă atenția în alt mod asupra noastră, să echilibreze balanța, vina nu va fi a dușmanilor, ci numai a noastră. Cît despre noi, cei de la Fundație, o spun cu imensă tristețe, cu cît am făcut servicii mai mari, cu atît ne-
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
interior, este felul în care acea degringoladă se înscrie într-un context mai larg, atît geografic și sincronic-Balcanii sfîrșitului de secol 20 - cît și istoric-diacronic - evoluția societății românești de după al doilea război mondial încoace. De la bun început trebuie să ne atragă atenția simplul fapt că România e plasată, de Kaplan, în confreria țărilor balcanice, fără pic de ezitare. Dacă pentru noi balcanismul e un fel de demon interior, reprimat și cenzurat măcar în intenții și năzuință dacă nu totdeauna și în
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
festiv, dintre cele cu care sîntem așa de bine obișnuiți, colecții de eseuri exegetice mai mult sau mai puțin conjuncturale. Poza bancnotei de 1.000 de lei, cu chipul poetului, așezată sub titlu, într-o cam prea sofisticată antifrază iconografică, atrage totuși atenția că grupajul tematic e așezat pe nisipurile mișcătoare ale prezentului: un superlativ financiar la momentul primei emisiuni, bancnota care glorifica amintirea poetului, ca prim simbol identitar, a ajuns iute �monedă calpă", pe care-o irosești într-o clipită
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
mari din București au dus, ca întotdeauna, agitația la sate". Și, ca dovadă, citează faptul că răscoalele țărănești au început în apropierea Capitalei. N-a avut dreptate. Răscoalele țărănești, din primăvara lui 1888, au avut, în fapt, profunde cauze sociale, atrăgînd atenția noului guvern că starea socială a țărănimii e mizeră cu totul. Evident, răscoalele țărănești au fost reprimate cu brutalitate, Panu protestînd, în Lupta, împotriva acestui tratament. Odată cu instalarea sa în fruntea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, Maiorescu îl numește
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]