2,211 matches
-
Philosophy, Version 1.0, Routledge, London and New York, 1998 REYNA, Ruth, „On the Soul: A Philosophical Exploration of the Active Intellect în Averroes, Aristotle, and Aquinas“, în The Thomist: A Speculative Quarterly Review, vol. 36, 1972, pp. 131-149 Sancti Aurelii AUGUSTINI, De Trinitate, în Opera Omnia, tomus quin tus, pârș altera, Edițio Parisiana altera, emendata et aucta, Parisiis, Bibliopolas, 1838 SCHÜTZ, L., Thomas-Lexikon, Sammlung, Übersetzung und Erklärung der în sämtlichen Werken des hl. Thomas von Aquin vorkommenden Kunstausdrücke und wiessenschaftlichen Aussprüche
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
medievală privitoare la lumea animală se bazează pe aceste surse: Biblia, Fiziologul, enciclopediile, scrierile și omiliile sfinților părinți. Merită să ne oprim puțin asupra unei lucrări de mare autoritate, cum este De doctrina christiana a Sfântului (sau, după caz, Fericitului) Augustin. În partea a treia a tratatului său, marele teolog menționează, printre altele, și "utilitatea cunoașterii științelor, artelor și instituțiilor" pentru a interpreta corect textul scripturilor. Cunoașterea naturii ocupă, în acest capitol, prim-planul: "Necunoașterea realităților face ca expresiile figurate să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
26, 27, 28, 130, 235, 246 Antim Ivireanul, 22, 50, 52, 78, 246 Aristotel, 56, 69, 77, 78, 80, 84, 86, 94, 98, 99, 132, 133, 136, 181, 186, 197, 220, 223, 230, 246 Artemidoros, 207 Arvinte, Vasile, 192, 246 Augustin, Sfântul, 69, 84, 90, 96, 101, 102, 106, 112, 132, 246 Avianus, 184 B Babeți, Adriana, 28, 246 Bacci, Andrea, 152 Bădărău, Dan, 70, 79, 246 Baltrušaitis, Jurgis, 108, 225, 246 Barbu, Daniel, 37, 57 Barbu, Violeta, 48 Besseyre, Marianne
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Origen, Asteriu din Amasea, Apolinar din Laodiceea, Ioan Gură de Aur, Teodoret din Cyr, Ilariu din Poitiers, Ambroziu din Milano și Opus Imperfectum in Mathaeum folosesc des expresiile în chestiune, se opun, uneori în interiorul acelorași texte, unei noi căsătorii. Același Augustin, al cărui refuz al celei de-a doua căsătorii după divorț nu este contestat de nimeni, vede în relațiile sexuale nepermise „unicul motiv de dizolvare (solutionis) a uniunilor”. Deci el folosește același vocabular al celorlalți, înțelegând, la fel ca alții
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
în vigoare în Biserica din Occident, în vreme ce o disciplină asemănătoare a fost deja mărturisită ca fiind existentă la Roma de către Păstorul lui Herma, la jumătatea secolului al II-lea, și întărită de numeroase mărturii aflate în intervalul dintre Păstor și Augustin. În mod neașteptat, nu se vorbește de textele care reproduc în mod explicit atașamentul credincioșilor față de indisolubilitate, așa cum este Scrisoarea papei Siriciu către Imerius din Taragona. II - REFLECȚII ASUPRA UNOR COMPORTAMENTE Utilizarea unor principii de interpretare proiectate din exterior, a
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
Dan, Cangeopol Liviu, Ce-ar mai fi de spus: Convorbiri libere într-o țară ocupată, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Nemira, București, 2000. Sorescu Sorina, "Scris-cititul printre rânduri, între mitizare și demitizare. Studiu de caz: romanele lui Augustin Buzura", în Daniela Micu, Petrișor Militaru (coord.), Condiția intelectualului disident în România comunistă. Colocviile "Mozaicul", ediția a XV-a, 26-27 octombrie 2012, Editura Aius, Craiova, 2012. Ștefan Adelina, "Consiliul Culturii și Educației Socialiste", în Dan Cătănuș, (coord.), România 1945-1989. Enciclopedia
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
să se organizeze concursuri pe genuri literare (poezie, proză, dramaturgie, reportaj) la care vor participa atât scriitori consacrați, cât și amatori. Ibidem, p. 209. 18 Vezi Sorina Sorescu, "Scris-cititul printre rânduri, între mitizare și demitizare. Studiu de caz: romanele lui Augustin Buzura", în Daniela Micu, Petrișor Militaru (coord.), Condiția intelectualului disident în România comunistă. Colocviile "Mozaicul", ediția a XV-a, 26-27 octombrie 2012, Editura Aius, Craiova, 2012. 19 Dorin Tudoran, Frig sau frică, 1984. HU OSA Romanian Unit 300-Fund 60-Subfund 3-box
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
apoi verificat prin faptul istoric, două elemente care țin de domeniul imprevizibilului. Ființa umană este obligată să‑și asume cu înțelepciune condiția limitată la o cunoaștere abstractă și, într‑o oarecare măsură, non‑istorică. În termeni hegelieni (nu este oare Augustin unul din strămoșii lui Hegel?), „rațiunea istorică” scapă sferei de înțelegere a intelectului uman. Chiar dacă s‑ar găsi o soluție fiabilă și convingătoare la nivelul intelectului facilius, cum facturum fuerit, probari experiendo, quam legendo, antequam fiat, inueniri potest. Augustin acordă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de discernământ; cap. 13: despre Învățătorul lăuntric. Primele trei capitole constituie un comentariu alegoric la 1In. 2,18: Pueri, nouissima hora est. Prin aceste cuvinte clare, apostolul își îndeamnă destinatarii să‑și desăvârșească credința. În ce măsură o atare exortație este realistă? Augustin observă că, spre deosebire de dezvoltarea corporală, supusă unui anumit ritm al naturii, dezvoltarea spirituală depinde exclusiv de voința noastră. Natura se retrage, lăsând puterea liberului arbitru. Persoana crește și descrește spiritual, în funcție de voința sa orientată spre bine sau spre rău. Quid
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de a-l pune în serviciul credinței), provocând totodată o adevărată revoluție în istoria gândirii occidentale, revoluție care în Europa de Sud-Est avea să fie declanșată de nu mai puțin celebrul Georgios Gemistos Plethon, promotorul filosofiei neoplatoniciene. Socotit „al doilea Augustin” al catolicismului, Toma d’Aquino a fost o personalitate covârșitoare a scolasticii medievale, în scrisul lui prevalând raționalismul care avea să deschidă nesfârșitul câmp de manifestare al umanismului renascentist. Opera sa capitală, Summa Theologiae, a fost comparată, pe bună dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Aprod 1 - bătrân, îi introduce pe Ion și pe Simion Lungu în sala de ședințe a judecătoriei; 2 - de la judecătoria din Armadia; 3 - de la aceeași judecătorie. 4. un arhitect din Bistrița - pentru a clădi biserica preotului Belciug în Pripas 5. Augustin - cărăuș în Armadia 6. avocații în sălile tribunalului din Bistrița 7. Avrum - cârciumar în Pripas, intervine în bătaia dintre Ion și George 8. Babă - asistă la cearta dintre preot și Simion Lungu; 9. Baciu Vasile - tatăl Anei, țăran bogat din
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
certă și principiul care conferă garanție acesteia, Dumnezeu. Cunoașterea certă nu provine la Descartes dintr-un demers rațional, deși cogito-ul poate fi interpretat și ca inferență, ci dintr-un principiu suprarațional, ceea ce este tipic gîndirii tradiționale. Există suficiente similitudini între Augustin de pildă, și Descartes în ceea ce privește metoda și teoria intuitției, cogito-ul pe care amîndoi îl asimilează iluminării divine și inferioritatea cunoașterii sensibile față de intuiția intelectuală. Cogito-ul nu este rezultatul unui efort discursiv, ci se originează într-o facultate superioară rațiunii, respectiv
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
activează latura profundă a afectivității de multe ori incontrolabilă și destructurantă. Ori esența omului este pentru Descartes gîndirea, afectivitatea fiind doar un mod al acesteia. Ținta metafizicii cartesiene nu este sondarea, pe toate căile, a transcendentului inexprimabil pe care un Augustin și l-a asumat în credință, ci întemeierea unei noi fizici. Aceasta la rîndul ei este mijlocul principal pentru un scop pragmatic: o viață mai bună.Iar acestea sunt tipice pentru epoca modernă. Se poate deci afirma, în contrapartidă la
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și în cel cartesian, iar ca drum real, ca exercițiu trăit al uzitării facultății de raționare , îndoiala are aceeași valoare a autenticității, deopotrivă la Augustin și Descartes; deschiderile ei sunt însă fundamental diferite. În legătură cu paralela dintre cogito-ul cartesian și cel augustin, nucleul fierbinte al edificiului rațional în ambele filosofii, opinia lui Pascal este des menționată. Principalul motiv al necesității menționării acestei opinii aici, îl constituie atitudinea anticipativă a lui Pascal în legătură cu originalitatea și semnificațiile cogito-ului cartesian. Interpretarea lui Pascal s-a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
felul în care cogito-ul este găzduit în gîndirea lui Descartes comparativ cu cea a lui Augustin. În acest sens Pascal afirma: .) Din punctul de vedere al artei de a convinge, pentru Pascal diferența între cogitoul cartesian și altele, inclusiv cel augustin, “este ca și diferența dintre un om plin de viață și forță și un om mort”. Importanța conceptului în economia celor două filosofii este însă atât de mare, încât obligă la considerarea lor sub toate aspectele implicate. Astfel se poate
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
face în mod total. Cînd caută certitudinea Descartes nu are un scop metafizic sau religios ci unul care vizează întemeierea unei fizici noi. Pentru aceasta servește în principal cogito-ul cartesian și în punctul acesta este el fundamental diferit de cel augustin. Diferența aceasta nu este însă merituoasă pentru Descartes căci el sărăcește cogito-ul, dîndu-i o folosință exclusiv mundană. Prin cogito, Augustin se înalță în sferele cele mai rafinate pe care spiritul omenesc le poate atinge. Cogito-ul său are ca scop tocmai
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
a Europei de azi. Dacă în ceea ce privește scopul folosirii cogito ului, diferențele între Augustin și Descartes sunt nete, prezentarea substanței cogito-ului augustinian va dezvălui o stare de lucruri contrară și anume o clară filiație de doctrină a cogito-ului cartesian din cel augustin. Augustin își prezintă cel mai limpede și complet argumentul cogito-ului în De trinitate. Acesta apare însă și în Solilocvii și De libero arbitro, dar considerarea exclusivă a fragmentului ce înfățișează cogito-ul în De libero arbitro ar duce la concluzia eronată
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
o distincție de natură. Date fiind toate acestea s-ar putea spune că marea șansă a lui Descartes a fost în primul rînd aceea de a se fi născut în secolul al XVII-lea,cînd era nevoie de un nou Augustin. În orice caz, referitor la noțiunea intuitivă a cunoașterii de sine, se poate afirma cu siguranță ca la Augustin ea are o finalitate teologică dacă e privită în corelație cu teoria iluminării și cu viziunea lui Dumnezeu. La Descartes în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
fost în primul rînd aceea de a se fi născut în secolul al XVII-lea,cînd era nevoie de un nou Augustin. În orice caz, referitor la noțiunea intuitivă a cunoașterii de sine, se poate afirma cu siguranță ca la Augustin ea are o finalitate teologică dacă e privită în corelație cu teoria iluminării și cu viziunea lui Dumnezeu. La Descartes în schimb, ea se prezintă mult sărăcită din cel puțin două motive. Caracterul teologic al cogito-ului este ambiguu deopotrivă în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cultură care a luat ființă în aprilie 1990 la București. Și-a constituit filiale la Cluj-Napoca (Centrul de Studii Transilvane) și la Iași (Centrul de Studii Românești). Este condusă de un consiliu director, alcătuit din douăzeci și patru de personalități, director fiind Augustin Buzura. F.C.R., instituție neguvernamentală și apolitică, difuzează cultura română în lume și, concomitent, alte culturi în spațiul românesc, organizează schimburi culturale cu românii din alte țări. Este finanțată prin alocații bugetare anuale aprobate de Parlamentul României, prin venituri proprii, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287109_a_288438]
-
ale întîlnirii, dialogului, poveștii ori scrisorilor, la matricea salonului? Taine, atît de nedrept calomniat și ignorat de gînditorii noștri, seamănă cu un Gramsci care merge în cap. Să sperăm că reabilitarea lui nu va întîrzia. UN MEDIOLOG AVANT LA LETTRE: AUGUSTIN COCHIN Oricît de penetrante ar fi descrierile sale (deși sînt sau tocmai fiindcă sînt parțiale), analizele lui Cochin merg mai departe. Forța ideilor din 1789, scria el, stă în metodă și nu în sistem... Vrem să spunem că noi vom
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
el pe acea vreme, deci mai ușor de convins, care, cu ochii lăsați în jos de rușine, a mărturisit în fața instanței - același tribunal militar, se pare - de a fi citit, chiar la invitația autorului, câte ceva din acele piese... Era ștefan Augustin Doinaș! Această depoziție a fost suficientă pentru a-l trimite pe Toledan din nou la pușcărie.) Cum să te mai miri atunci de Ion cel Mic?! Datorită poziției sale importante în cadrul intelectualității române dușmănoase și socotit ca fiind un fel
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
155 ANTONIE VODĂ RUSET, domn al Moldovei 1675-1678), 117 APETROAIE, Liviu, 114, 254 ARGHEZI, Tudor, 12 ARHIP, Ion, 254 ARISTOTEL, 92, 111, 164, 205, 209 ASACHI, Gheorghe, 25, 35, 70, 97, 103, 127, 130, 131, 146, 254 ASTALOȘ, George, 106 AUGUSTIN Sfântul, 50, 51, 178 AURELIAN, P.S., 200 AVASILOAIE, Rodica, 104 AVĂDANEI, Ștefan, 152 AVERESCU, Al., 25 B BABA, Corneliu, 154 BABA, Ion, 105 BABA, Marioara, 106 BACH, J. S., 146, 190, 239 BACHELARD, G., 89 BACIU, Ion, 146 BACIU, Margareta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Interpretările patristice pun accentul pe două aspecte: unul ereziologic, altul penitențial. Atanasie citește logion-ul lui Isus prin prisma polemicii antiariene. Aceștia se dovedesc urmași ai fariseilor din evanghelie, Întrucât neagă divinitatea lui Isus. De partea cealaltă, un Ambrozie sau un Augustin Își construiesc reflecția În jurul argumentului penitențial. Dacă iertare nu e, atunci pocăința nu-și are nici un fundament teologic. Novațian devalorizează pocăința În favoarea botezului (așa cum făcuse, Înaintea sa, Tertulian). După el, lapsi-i (cei care s-au lepădat de Isus În timpul persecuțiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
image; incomprehensible, quoique appelé par toutes les lumières de la raison. Rien ne fait mieux comprendre le souverain Être que l'impossibilité de le concevoir: son immensité le cache et le découvre à la fois aux hommes. Apologétique aux Gentils. SF. AUGUSTIN Dumnezeu este un lac mare și lumea un burete care plutește pe acest lac mare, cu totul imbibat de divinitatea sa. Fără un Dumnezeu, omul ar fi injust și nenorocit. Post mortem, nihil; ipsaque mors, nihil. Seneca. Memento, homo, quia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]