7,165 matches
-
calitate, suluri de material și mici Buddha de lemn ciopliți stângaci. Fiecare vânzător căuta să le atragă privirile prietenilor mei. Pe mal se aflau vânzătorii care ofereau produse mai practice pentru localnici: pepeni galbeni, verdețuri cu tulpini lungi, tomate, condimente aurii și roșii, vase de lut cu murături și pastă de creveți. Sarongurile femeilor aveau culori vii, ca ale unor oameni fericiți: roz, turcoaz, portocaliu. Bărbații stăteau pe vine, În longyin-urile lor În culori Închise, cu omniprezentele țigări de foi Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe lângă patul lui Esmé către ușă și se strecură afară, apoi pe podețul de lemn până la bungalow-ul lui Harry. Și iată-i În sfârșit Împreună, Harry și Marlena, În pat, sub plasa de țânțari, cu trupurile goale scăldate În lumina aurie a unei lumânări cu citronella. Marlena Își ținea ochii strâns Închiși, iar Între mintea și trupul ei se dădea o luptă inegală pentru a-și păstra sau a-și pierde complet și total controlul. Harry Îi trasa cu degetul cercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
găină, spuse Vaselină. Se așteaptă la un festin. Apoi membrii tribului Începură să alerge de colo până acolo. N-aveau destul timp să se pregătească. Femeile Își scoaseră cele mai bune haine, veste negre drepte cu carouri roșii și romburi aurii. Femeile bătrâne Își dezgropară ultimele brățări de argint. Unele dintre femei Își acoperiră pieptul cu multe șiraguri de mărgele făcute din sticlă cumpărate de la vechii negustori sau de la chinezi care fuseseră păstrate În familie timp de sute de ani. Altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În sus. Se văd niște cuvinte roșii intermitente: „baterie slabă“, pulsând ca o inimă. Obiectivul rămâne nemișcat, orb, nu privește nici Înainte În Întuneric, nici În lateral. Privește fix În sus, Înregistrând fulgii de cenușă care se ridică În fumul auriu și cuvintele scrise cu roșu. Urechea camerei ascultă imparțială, Înregistrând ca un simplu martor bolboroselile și țipetele, foșnetele și suspinele, din când În când lemnul care trosnește consumat de foc. Împachetează aceste ultime momente, punându-le la păstrare, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
defunctului Eiji Wada Kichiro și Sanae Wada locuiau în zona rurală Shioda-daira în suburbiile Ueda, nu departe de izvoarele termale Bessho. Când am vizitat pentru prima dată casa familiei Wada, frunzele toamnei cădeau, dealurile erau înveșmântate în nuanțe stacojii și aurii, merii din livezi își lăsaseră fructele să cadă pe pământ. Era o imagine idilică a munților, tipică tomnei din Shinshū. Zona fusese centrul producției de fire de mătase, odată, aici erau suprafețe vaste cu duzi, ale căror frunze erau folosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe lada de lemn, atent la toate mișcările lui Carol și însemnând din timp în timp câte ceva într-un carnet gros cu coperte negre de carton. Câteodată își aprindea și fuma cu savoare o jumătate de țigară cu tutun fin, auriu. Era un întreg ritual. Scotea dintr-o punguță de piele tutunul, pe care-l presăra uniform pe o foiță de hârtie pentru țigarete. O răsucea cu meșteșug și, după ce o lipea, umezind ușor cu limba, o tăia cu briciul în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță ruginit, un mic magnet, o bucată arsă de tămâie, un cărăbuș cu elitre verzi cu reflexe aurii. Mai era în cutie un calendar mic de carton, pe spatele căruia scria: "ParfumØe avec «Fleur de lilas» Albert Dubois Nancy". Hârtia păstra încă o vagă aromă de liliac. Pe partea cealaltă, cu creioane și cerneluri diferite, cifrele erau tăiate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în acest joc. În exercițiul literar o face adesea, probabil dintotdeauna. Sunt elocvente în acest sens cuvintele pe care Goethe, în prima parte din Faust, i le atribuie lui Mefistofel: . A vorbi despre griul unei teorii și verdele a ceva auriu ține de dorința exprimării celor „absurde“. Pare destul de curioasă această năzuință a omului. Însă îi este proprie, fapt care, dincolo de ceea ce avertizează logica clasică, îți cere să o recunoști nemijlocit. Și să o privești altfel, la distanță de reacțiile obișnuite
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
diese runde Tafel ist viereckig), pentru a susține autonomia gramaticii în fața logicii; iar Vossler cita ver surile lui Goethe: Grau, teurer Freund, ist alle Theorie, / Und grün des Lebens goldner Baum («Gri, dragă prietene, e orice teorie, / Și verde arborele auriu al vieții»), pentru a afirma caracterul non-logic al gramaticii. În fața unor asemenea exemple, scria Steinthal, gramaticianul tace, neavând nimic de obiectat, în timp ce logicianul protestează. Gramaticianul tace pentru că nu este vorba de încălcarea regulilor unei anumite limbi (căci exemplele citate ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fie limpede și relevant la un alt nivel. De regulă, incoerența survine la nivelul desemnării, însă poate fi depășită la cel al semnificației. Sau, mai departe, la cel al sensului, adică la nivel textual sau discursiv. „Goethe nu spune că auriul este verde, ci că lucrul simbolizat prin «auriu» are calitățile a ceea ce este simbolizat prin «verde» (și de culoarea verde ca atare). El nu vorbește despre culorile din realitate, ci prin intermediul culorilor utilizate ca simboluri: coerența poetică privește nivelul «sensului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
De regulă, incoerența survine la nivelul desemnării, însă poate fi depășită la cel al semnificației. Sau, mai departe, la cel al sensului, adică la nivel textual sau discursiv. „Goethe nu spune că auriul este verde, ci că lucrul simbolizat prin «auriu» are calitățile a ceea ce este simbolizat prin «verde» (și de culoarea verde ca atare). El nu vorbește despre culorile din realitate, ci prin intermediul culorilor utilizate ca simboluri: coerența poetică privește nivelul «sensului», nu nivelul semnificatului și al desemnării.“<ref id
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
136. ceva absurd la orice nivel al limbii? Luând în seamă distincția pe care o face Coșeriu între desemnare, semnificație și sens, ce s-ar putea spune? Absurdul ar surveni la nivelul desemnării, ca incongruență totală între termeni („teorie gri“, „auriu verde“). La nivelul semnificației însă importă corectitudinea sau incorectitudinea celor spuse. Iar la nivelul sensului, adecvarea și inadecvarea lor. Ce rezultă de aici? Cele absurde nu sunt oricând și în orice privință inacceptabile. Unele propoziții (precum „cele cinci continente sunt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în acest joc. În exercițiul literar o face adesea, probabil dintotdeauna. Sunt elocvente în acest sens cuvintele pe care Goethe, în prima parte din Faust, i le atribuie lui Mefistofel: . A vorbi despre griul unei teorii și verdele a ceva auriu ține de dorința exprimării celor „absurde“. Pare destul de curioasă această năzuință a omului. Însă îi este proprie, fapt care, dincolo de ceea ce avertizează logica clasică, îți cere să o recunoști nemijlocit. Și să o privești altfel, la distanță de reacțiile obișnuite
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
diese runde Tafel ist viereckig), pentru a susține autonomia gramaticii în fața logicii; iar Vossler cita ver surile lui Goethe: Grau, teurer Freund, ist alle Theorie, / Und grün des Lebens goldner Baum («Gri, dragă prietene, e orice teorie, / Și verde arborele auriu al vieții»), pentru a afirma caracterul nonlogic al gramaticii. În fața unor asemenea exemple, scria Steinthal, gramaticianul tace, neavând nimic de obiectat, în timp ce logicianul protestează. Gramaticianul tace pentru că nu este vorba de încălcarea regulilor unei anumite limbi (căci exemplele citate ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fie limpede și relevant la un alt nivel. De regulă, incoerența survine la nivelul desemnării, însă poate fi depășită la cel al semnificației. Sau, mai departe, la cel al sensului, adică la nivel textual sau discursiv. „Goethe nu spune că auriul este verde, ci că lucrul simbolizat prin «auriu» are calitățile a ceea ce este simbolizat prin «verde» (și de culoarea verde ca atare). El nu vorbește despre culorile din realitate, ci prin intermediul culorilor utilizate ca simboluri: coerența poetică privește nivelul «sensului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
De regulă, incoerența survine la nivelul desemnării, însă poate fi depășită la cel al semnificației. Sau, mai departe, la cel al sensului, adică la nivel textual sau discursiv. „Goethe nu spune că auriul este verde, ci că lucrul simbolizat prin «auriu» are calitățile a ceea ce este simbolizat prin «verde» (și de culoarea verde ca atare). El nu vorbește despre culorile din realitate, ci prin intermediul culorilor utilizate ca simboluri: coerența poetică privește nivelul «sensului», nu nivelul semnificatului și al desemnării.“<ref id
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
135. 136. ceva absurd la orice nivel al limbii? Luând în seamă distincția pe care o face Coșeriu între desemnare, semnificație și sens, ce sar putea spune? Absurdul ar surveni la nivelul desemnării, ca incongruență totală între termeni („teorie gri“, „auriu verde“). La nivelul semnificației însă importă corectitudinea sau incorectitudinea celor spuse. Iar la nivelul sensului, adecvarea și inadecvarea lor. Ce rezultă de aici? Cele absurde nu sunt oricând și în orice privință inacceptabile. Unele propoziții (precum „cele cinci continente sunt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dar și ușurat. — Veniți, zise el, îi spun nevestei să taie un porc. Dar o să trebuiască să așteptați puțin. încrețindu-și buzele pe sub mustața lungă și neagră, Balamber consimți; își îndreptă apoi spinarea, își aranjă pe talie brâul verde cu auriu - culorile ce desemnau din vremuri străvechi clanul său -, îi făcu, în sfârșit, semn marcomanului să se dea la o parte și încheie: - Bine, o să așteptăm. în timp ce se îndreptau spre casă, copila îi urmărea printre lacrimi și îl mângâia, încă tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu tot mai multă intimitate. Hidromelul le dezlegase limbile și degajase atmosfera; nici unul nu părea să-și dea seama că ploaia între timp se oprise. Afară, printre brazi, ciorile începuseră din nou să scoată strigătele lor răgușite și o lumină aurie, ce venea prin singura fereastră deschisă, bătea acum pe peretele din fund, abia atingând-o pe Malaberga, dar conturând cu claritate fiecare din pietrele ce îi încadrau, în spate, umerii. Balamber era uimit de faptul că nu se găsea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-mi: Balamber... ce fel de om e? Odetta ridică din umeri: — Ce vrei să-ți spun? E un hun, nu? Dar imediat ce o să-l vezi o să-l recunoști, nu te teme: are mereu mijlocul încins cu o eșarfă verde cu auriu. Sebastianus revăzu, pe calul său negru, magnificul războinic care, cu o zi mai înainte, se găsea în fruntea bătăliei. Așadar, destinul îl făcuse să-l întâlnească chiar pe hunul ce organizase asasinarea lui Waldomar. Ori era vorba, poate, de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ale sihăstriei, conturate pe fundalul norilor în mișcare. Ploaia măruntă ce salutase trezirea din somn a războinicilor încetase. De la răsărit, huruitul tunetului răsuna încă, dar de acum, cerul schimbător al Sapaudiei pornise să se lumineze, lăsând să se filtreze raze aurii ce cădeau ca o ploaie, împrospătând mantia verde a munților. Păsările începeau iar să zboare în înălțimi, nerăbdătoare, desenând misterioasele lor traiectorii pe fundalul norilor. Cărarea se lărgea și devenea tot mai puțin abruptă, pe măsură ce se apropiau de capătul urcușului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scurt să rămână în spate. Ea, însă, se întoarse și, recunoscându-l, îi porunci războinicului să o lase să treacă. Mergeau chiar pe lângă ochiul de apă, pe suprafața căruia lumina blândă a unui apus ce stătea să vină trimitea reflexe aurii. Acum, că ajunsese alături de ea, Sebastianus se găsi deodată în încurcătură. Avusese ocazia să admire modul desăvârșit în care ea stătea în șa, cu spatele drept și cu capul nobil înălțat, cu părul ce-i sălta pe umeri; după ce călărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spui că nu vrei femei să ți se încurce între picioare! Balamber nu găsi nimic să-i răspundă și se lăsă moale pe podeaua carului, zicându-și că, în fond, ea avea dreptate. își întoarse privirea spre reflexele indigo și aurii pe care apusul de soare le picta triumfător pe imenșii nori ce stăruiau peste întinderea câmpiei: tăcuți și maiestuoși, prietenoși, ei păreau că însoțesc coloana în marșul ei spre răsărit. îi observă îndelung, legănat de mișcarea monotonă a carului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe lada de lemn, atent la toate mișcările lui Carol și însemnând din timp în timp câte ceva într-un carnet gros cu coperte negre de carton. Câteodată își aprindea și fuma cu savoare o jumătate de țigară cu tutun fin, auriu. Era un întreg ritual. Scotea dintr-o punguță de piele tutunul, pe care-l presăra uniform pe o foiță de hârtie pentru țigarete. O răsucea cu meșteșug și, după ce o lipea, umezind ușor cu limba, o tăia cu briciul în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță ruginit, un mic magnet, o bucată arsă de tămâie, un cărăbuș cu elitre verzi cu reflexe aurii. Mai era în cutie un calendar mic de carton, pe spatele căruia scria: "ParfumØe avec «Fleur de lilas» Albert Dubois Nancy". Hârtia păstra încă o vagă aromă de liliac. Pe partea cealaltă, cu creioane și cerneluri diferite, cifrele erau tăiate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]