4,177 matches
-
viața ca o transmitere a ștafetei de la o generație la alta, comunismul sovietic discreționar, amintirea sârmei ghimpate a Gulagului, în care a murit Mandelștam, a glontelui care a intrat în tâmpla lui Maiakovski, imaginea orașului Sankt Petersburg, a Nevei, a aurorei boreale, care-i generează un imens dor de casă, orașul, ca pepinieră de ființe, dar, mai ales, de neființe sunt doar câteva ipostaze ale amintitului de câteva ori Turn Babel - ceea ce / dumnezeu avea să șteargă de e fața pământului / nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ad-hoc, parte a unei religii proprii, identificabilă cu dragostea de viață în general: Să intri-n flacără, să negi funinginea / și în metalul batjocorind rugina / și-n sârguința-albinelor strălucitoare / ca gheața, refuzându-te doar mierea / și-n rouă să respiri aurora / și-n pietre uitându-le glasul, / să intri în țărână spre-a o face-n / sfârșit să putrezească sau : Cinstește Forma - acest drept de a fi / similar Ființei sau: Nu întoarce capul nici în dreapta nici în stânga / sufletul are o pieliță
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
credința creștină în care se născuseră. Moștenind harul înaintașilor ei întru ale creației literare, Elena Văcărescu s-a afirmat repede în capitala Franței, devenind o apreciată scriitoare româncă de limbă franceză. Cele mai cunoscute volume de versuri sunt: „Chants d’aurore”, „Le rapsode la Dambovitza”. în proză a scris „Amor vincit”, „Le sortilège”, iar în teatru a abordat subiecte cu realități românești. Pentru a susține cauza României, pe tot parcursul războiului, dar mai ales la încheierea păcii, Elena Văcărescu a pus
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
m-a mustrat pe față: ― Cu noi de ce nu dansezi? Ori ne disprețuiești, urîciosule? Am dansat cu una din ele; când a venit rândul celei de-a doua, s-a ivit poloneza care ne-a stricat planul. Colega de la Drept, Aurora, nu s-a dat bătută. M-a prins mai târziu și m-a certat din nou: ― De ce o neglijezi pe prietena mea? Era vorba de o brunetă înaltă, subțire, îmbrăcată într-o rochie de mătase neagră. Ceea ce atrăgea în primul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nesuferitule! ― Ce voiai să fac? Se ținea scad de mine... A! Acum îmi aminteam, mi se trăsese o pânză de pe ochi. Mihaela nu era alta decât bruneta din grupul celor trei fete. E adevărat, o invitasem la vals îndemnat de Aurora, colega de la Drept, care de altfel mi-o și prezentase. Mi-am adus aminte că la început îmi șoptise: ― A, L'invitation à la valse, gîndindu-se desigur la bucata lui Weber. Dar cum se făcea că n-o mai recunoscusem
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și am plecat cu neliniștea în suflet, având presentimentul că se întîmplase ceva grav. Unde s-o găsesc în necuprinsul Bucureștiului? Pe cine să întreb unde sade? Cine ar putea să-mi îndrepte pașii pe urmele ei? Am căutat pe Aurora, colega de la Drept (aceea care mi-o prezentase în seara balului mediciniștilor). Nădăjduiam că îi cunoaște adresa, și pe ea aș fi putut s-o întreb deschis. Ghinion: era în provincie. M-am gândit atunci la Cici, prietena ei. Dacă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
l-am cunoscut. Nu l-am cunoscut atunci pentru prima dată așa cum îți spusesem, pentru a evita explicațiile, ci cu doi ani înainte, într-o împrejurare destul de hazlie. Mă întorceam de la Predeal, cu alte trei colege (pe una din ele, Aurora, o cunoști) unde făcusem o excursie de câteva zile prin munți pentru a ne recrea după obositoarele eforturi ale examenului de bacalaureat. Eram singure în compartiment când, la Sinaia, s-a urcat un tinerel în același vagon. Stătea pe culoar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tămâie de amazoane și menade. Când nu fuge, sucombă sub virilitatea lor arghirofilă și narcisiacă. Abia câteva soațe încărcate negativ - Veturia Goga, Fanny Rebreanu, Elena Preda - și un alai de soții mântuitoare: Gerda Barbilian, Tinca Arghezi, Profira Sadoveanu, Lilly Teodoreanu, Aurora Cornu, Maria (Grant) Rosetti, Cornelia Brediceanu, Sașa Prejbeanu (Odobescu), Neli Pillat, Vera Călinescu, Olimpia (I.D.) Sîrbu. Doar două muze sulfuroase (Natalia Negru, Marieta Sadova) și o suită de oferte sărbătorești, de la Zulnia lui Conachi (Smaranda Negri) la Veronica Micle, Mite
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Marfa și banii, ajuns la Periferic și Loverboy, trecând prin Filantropica, Moartea domnului Lăzărescu, Occident, 432, A fost sau n-a fost?, Hârtia va fi albastră, Boogie, California Dreamin’, Eu când vreau să fluier, fluier, Marți, după Crăciun, Polițist, adjectiv, Aurora ș.cl. Am dat să-l îmbrățișez pe Mircea Cărtărescu, răcit bocnă, drept pentru care am rămas la o tandru complice strângere din ochi. Am bârfit suav, bezmetic sau șopârlin cu Ioana Pârvulescu, Florin Iaru, Cristian Teodorescu, Teodora Stanciu, Vlad Russo
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Zelincenco, și o fetiță, Feodorov Marusea, fiica cântărețului care avea doi copii la seminar, pe Colea și pe Petea. Pe Colea Feodorov l-am întâlnit mai târziu la biserica ortodoxă din comuna Gherăești-Neamț,de unde era cea de-a patra noră, Aurora. Slujea și trăia în armonie cu ceilalți preoți, catolici, și cu lumea de două religii din comună. Pavel nu s-a preoțit. A intrat funcționar la Pescării. Celălalt Pavel, Tcacenco, s-a calificat profesor și locuiește la Chișinău. A fost
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
graur Vă dorește: fiți ferice Ca-n harem un rege maur! Jacques, fii vrednic, nobil, mare, Ca colegul Calkentraur, Și nu numai în rime rele, Dar și-n pungă să aibi aur, Și-n a vieței tale horă, Șarimica-ți fie Auroră! 168 [HARIETA EMINOVICI] [București, 6 februarie 1880] Dragă Harieta, Iartă-mă, puiule, dacă nu pot veni după chemarea ta la Iași, dar, cum au căzut sărbătorile pe dos, am avut atâta de lucru zilele acestea încît nu m-am putut
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
curios decât entuziasmul cu care m-am aruncat în adolescență, în direcții străine de mine. Prin clasa a treia de liceu, am primit ca premiu o carte care se chema "Epopeea albă". După ce am citit-o, am început să visez aurore boreale, ceruri înghețate, banchize și deșerturi de zăpadă. Apoi, nu m-au mai interesat zăpezile. Am ajuns la concluzia că e mai bine să te bronzezi la soare, pe o plajă, decât să dârdâi într-un sac de dormit. Nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
întortocheatele vertebre le ascundeam. Cântai valsai cu fluturi de cuvinte, în vălul tău des încurcat descoperisem glasul îngerului de sub mări. Iubirea continua dansul ei neîntrerupt absurd, orb și crud, topind culorile înflăcărând stingerile suspendând felin mângâierile respingând apropierile, dragostea.... veșnică auroră boreală. Te plictisea jocul nostru ireal? Tu pe cine iubeai în trecut? Eu doar trăiam o teamă indescriptibilă inoculată, dureroasă, răvășită. Cum poți avea nevoie de mine? Cerșesc mă-nclin îmi lipsești mai puternic decât sfârșirea.
Dependent by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83709_a_85034]
-
fel, i-a ajutat pe Învățător, pe Artist și pe Inventator să iubească arborii și frunza verde. (Apropo: O pădure din Transilvania numită „Grueasca” a fost plantată pe vremea când Grădinarul era... prima femeie silvicultor din lume și se numea Aurora Gruescu.) A fost atât de învățat și de înțelept că i s-a dus faima până departe. Cu mai mulți ani în urmă, au aflat despre el două mari capete încoronate care l-au invitat, pe rând, să le fie
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
23,5) și de Ez 8,16. Venerarea „oștirii cerești” (cf. 1Rg 22,19; Sof 1,5), frecvent condamnată, chiar dacă adesea acest cult este asociat cu adorarea lui Yhwh, și prezența în unele nume de persoană a elementelor teofore, precum „aurora” (šḥr) și „lumina” (nwr), sunt alte dovezi ale cultelor astrale. Capitolul 4 Cultul După cum ne informează Biblia și arheologia, vechii evrei ofereau sacrificii Dumnezeului lor în sanctuarele din Iuda și Israel. Pentru a avea o imagine directă despre cult în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mâine, dacă toate astea nu se vor fi terminat definitiv, din nou prima flacără a lemnului, prima răbufnire caldă care va învălui ca o mângâere pământul uscat, iar apoi, încetul cu încetul, tremurul aerului, o scânteire rapidă a jarului, prima auroră, irupția orbitoare a focului deplin, Niciodată n-o voi mai vedea după ce vom pleca, rosti Marta, și i se strânse inima de parcă se despărțea de persoana pe care o iubea cel mai mult, în clipa asta n-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu pentru că e viață. Dar a meritat osteneala. Când creatorul nostru a deschis ușa cuptorului și a văzut ce era înăuntru, a căzut în genunchi, extaziat. Omul nu mai era nici negru, nici alb, nici galben, era roșu, roșu ca aurora și apusul, roșu ca lava aprinsă a vulcanilor, roșu ca focul din care ieșise, roșu ca sângele care-i curgea deja prin vine, pentru că această figură omenească, fiind cea dorită, n-a avut nevoie de bobârnac, a fost de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
eu sunt aceea, Și al doilea, Dă-mi un sărut. Doar ieri Cipriano Algor i-a cerut o îmbrățișare ginerelui, acum Marta îi cere un sărut tatălui, se întâmplă ceva cu familia asta, mai lipsește să apară pe cer comete, aurore boreale și vrăjitoare galopând, călare pe mături, să urle Găsit toată noaptea la lună, chiar dacă lună nu e, să devină steril dudul negru de la o clipă la alta. Doar dacă nu cumva toate astea n-or fi altceva decât efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aprilie 1916). Predilecția pentru susținerea unor talente novatoare, marginale și nerecunoscute de critică transpare și într-un articol-necrolog despre poezia tînărului verlainian D. Iacobescu, „poetul necunoscut” mort de ftizie la 20 de ani și apreciat de „radicalii” de la Insula: „În aurora palidă a literaturii noastre, peste care se năpustește, așa de des, funinginea îngustei comprehensiuni lovinesciene și universitare critice, Iacobescu a însemnat o rază rară și multicoloră, vibrînd departe de mănunchiul greoi de o barbară și împrumutată strălucire al talentelor mediocre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sunt aur scăzut și bolnav. Piezișe cad lacrimi din veac. Invoc cu semne uitare și leac. [1931] * LUMINA DE IERI Caut, nu știu ce caut. Caut un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată e fruntea menită-nălțărilor altădată! Caut, nu știu ce caut. Caut aurore ce-au fost, țâșnitoare, aprinse fântâni - azi cu ape legate și-nvinse. Caut, nu știu ce caut. Caut O oră mare rămasă în mine fără făptură Ca pe-un ulcior mort o urmă de gură. Caut, nu știu ce caut. Subt stele de ieri
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
veșminte de culoarea șofranului, ard fetele verii ca steaguri în vântul și-n râsetul anului. [1931] La curțile dorului 1938 * LA CURȚILE DORULUI Prin vegherile noastre - site de in- vremea se cerne, și-o pulbere albă pe tâmple s-așază. Aurorele încă se mai aprind, și-așteptăm. Așteptăm o singură oră să ne-mpărtășim din verde imperiu, din raiul sorin. Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide lungi zile pierduți și străini. Oaspeți suntem în tinda noii lumini la curție dorului
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de duh fețele-și lungesc ceara, dar nimeni nu mai caută vindecarea. Toamna surâzi îngăduitor pe toate cărările. Toamna toți oamenii încap laolaltă. Iar noi ce altădat' atât de răi azi suntem buni, par' că am trece fără viață prin aurore subpămîntești. Porțile pământului s-au deschis. Dați-vă mînile pentru sfîrșit: îngeri au cântat toată noaptea, prin păduri au cântat toată noaptea că bunătatea e moarte. SUFLETUL SATULUI Copilo, pune-ți mînile pe genunchii mei. Eu cred că veșnicia s-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
meu fericit, ceasul cel mai fericit încă nu a bătut. Ceasul așteaptă subt ceruri cari încă nu s-au clădit. LA CURȚILE DORULUI Prin vegherile noastre - site de in vremea se cerne, și-o pulbere albă pe tâmple s-așează. Aurorele încă se mai aprind, și-așteptăm o singură oră să ne-mpărtășim din verde imperiu, din raiul sorin. Cu liturghii de lemn zăbovim lângă blide lungi zile pierduți și străini. Oaspeți suntem în tinda noii lumini la curțile dorului. Cu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
MARCO SALVADOR LONGOBARDUL Traducere din limba italiană și note de GEO VASILE Pentru Aurora Epilog în chip de prolog Călugărul cu numele de Teja mă fixa bănuitor. Am crezut că din pricina veșmintelor mele, prea scumpe pentru un preot. Dar nu era vorba despre asta, acum știu. Pur și simplu el nu avea încredere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fel și Curcubeul copilăriei mele. Copilăria are o rețetă unică nescrisă: o rază de soare, o stea strălucitoare, o picătură de ploaie, câțiva fulgi de nea , un curcubeu, un câmp înverzit și o mare nesfârșită de un albastru copleșitor. Deodată, aurora ca un arc se ivește pe cer, iar zbuciumul pământului mă trezește din visul meu... O ultimă strigare de lumină, o rază de pasiune și totul se ascunde în umbra nopții! E ireal! Câtă durere, chin, jale! Departe, se vedea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]