2,305 matches
-
pentru că florile de pe morminte trebuie stropite abia când se mai răcorește un pic. Îndărătul capelei cimitirului era iazul. Broaștele își înălțau orăcăitul până la cer. Când trăgeam stropitoarea prin iaz ca s-o umplem cu apă, broaște mari cât pumnul se azvârleau în adânc de pe frunzele din baltă, cu un sunet înfundat ca pământul aruncat la înmormântări peste capacul sicrielor. De parcă te aflai la propria-ți înmormântare și auzeai cel din urmă salut al bulgărilor de pământ prăvălindu-ți-se peste cap
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
m-am vârât în pat, m-am acoperit și, pe sub pătură, am îndesat scrisorile în dres. Am rămas apoi culcată o vreme, după care m-am sculat și m-am grăbit s-ajung la WC. Am rupt plicurile, le-am azvârlit în closet, am tras apa, iar scrisorile le-am strecurat sub o țeavă ruginită. Când m-am întors, femeia-samovar încă mai stătea la geam. M-am întins în pat și-am numărat iar și iar dungile de pe spatele puloverului ei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
blocuri-turn, în cel mijlociu. La etajul cinci al unei cutii de beton de la marginea orașului. Pe ferestrele camerei se vedea stadionul, pe geamul de la bucătărie zăream spitalul raional, cunoscut și pentru faptul că cei obosiți de viață obișnuiau să se azvârle de la ferestrele sale. Iar între ele, la mijloc, câmpul se târa până spre ultimul drum asfaltat. Deasupra - cerul gol. Era gri-portocaliu de la fumul din fabrici. Fereastra era mai sus decât cerul, pentru o pereche de ochi sosită de la șes lucrurile
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
precum colcăiala monstruoasă și respingătoare a reptilelor cavernicole în perioada reproducerii. Era suficientă o clipă de neatenție când vârful piciorului intra sub rugi iar în virtutea inerției corpul o lua înainte pe câtă vreme tu, cu piciorul devenit prizonierul rugilor învingători, te trezeai azvârlit la pământ. A naibii treabă! Era destul de neplăcut. Eu veneam cu nasul în miriște, tamponat în ceafă de sacul plin cu tizic, în timp ce comentariile ironice ale lui Mircea mă determinau să suplimentez eforturile pentru a reveni mai degrabă la starea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
curiozitate asupra farfuriei de aluminiu. Dar aici ce aveți, doamnă Rozalia? În farfuria de aluminiu din mijlocul mesei, stăteau boabele de porumb "dintele calului", "rânjind" la noi sinistru, ca maxilarele dezosate ale unui copitat, privind amenințătoare din mormanul de oase azvârlite într-o groapă de la marginea abatorului. Unele alburii sau galbene cu pielița crăpată de temperatura focului, altele arse, calcinate, zgrunțuroase, negre, zărindu-se ici-colo deasupra lor câte o granulă de sare, păreau un osuar sau poate mai degrabă un crematoriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îngrămădire de vechituri degradate în ultimul hal: niște scofâlcituri, boțituri și rupturi, care de care mai turtite, mai găurite, sfârtecate și incomplete, încât bietul de el ar fi amețit completamente, căzând țeapăn peste mormanul de putregaiuri care așteptau să fie azvârlite la gunoi sau arse în sobă. La această priveliște funebră, bătrânul a avut un șoc puternic și, de frica unui atac cerebral, a șters putina. Era normal: unde să pună surprizele? Sărmanul bătrân a considerat că, în loc să ne pună în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
noi ceilalți. Sala de mese din Pavilionul Parent, din nou. 20 mai, sărbătoare națională a Camerunului. Studenții originari din această țară serbează evenimentul (unde altundeva?) în sala de mese. Aduc un casetofon mare, obosit, dar cu bas de calitate, care azvârle în aer ritmurile unei muzici îndrăcite. Un fel de manea cameruneză, bănuiesc. Pe la mijlocul melodiei erau întreruperi scurte și se auzea un glas cu accent puternic, spunând ceva de genul trimiteți colete de orice mărime în țară cu Djombo Express, urmat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
micile mistere, aceeași lună a fost decretată Boedromion. Desigur, toate acestea au valoare În măsura În care mă ajută să pun ordine În sentimentele mele. Altfel, Între sărbătorirea lui Tezeu și mirarea cu care se uitau astăzi dimineață copiii la o meduză moartă azvîrlită de valuri În cursul nopții pe nisip, n-ar fi nici o deosebire. Și, oricum, e dificil să credem În vanitoasa declarație a lui Balzac: „Privirea mea e asemenea privirii lui Dumnezeu. Nimic nu-mi rămîne ascuns”. Din fericire, știm cît
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fără să lase nici o urmă. Zeița Mnemosyne nu-i produce neplăceri ca altora. El se retrage din orice Încearcă să-l rețină și se leapădă de orice nostalgie. Nu se lasă prădat de timpul care trece. Fiecare plecare a sa azvîrle nisipul adunat În clepsidră. Firește, nimic nu se poate clădi pe un asemenea gest, oricîte justificări și-ar găsi Tezeu... (...O singură dată m-am Întors pe urmele mele. CÎnd am ieșit din labirint. Atunci am apelat și eu la
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cerul, cît pămîntul. Căci fără gravitația Împotriva căreia ne-am Îndîrjit și de care, din superficialitate, ne plîngem am fi proiectați În vid. Ea l-a doborît pe Icar, dar ea e singura care face posibil zborul. Altfel ne-am azvîrli aripile și ne-am agață cu mîinile de rădăcinile copacilor ca să nu ne soarbă neantul. Ulise a aflat În felul său acest adevăr după ce a rătăcit zece ani pe mare. Și dacă tensiunea gotică neagă zidurile pe care se sprijină
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și o micșorează. Acum cîteva zile au aruncat din nou o meduză gelatinoasă care a putrezit la soare. Dar sunetul apei și soarele atenuează sila de moarte. Viața continuă să gîlgîie nerușinată și luminoasă lîngă peștii morți cu ochii bulbucați, azvîrliți pe nisip după aproape fiecare furtună printre scoicile ce Întunecă plaja ca o invazie de termite. Singura piramidă pe care o cere aici nisipul este emoția de a simți această lumină curgîndu-mi pe mîini: o piramidă trecătoare ca și mine
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
al tragediei și vinului, este prin pasiunile sale dovada eșecului lui Apolo. Dar de-abia existența lor paralelă a creat echilibrul pe care grecii l-au așteptat de la ucigătorul șarpelui. De la un pescar am aflat că În dreptul satului valurile au azvîrlit la țărm un om Înecat. Peste toată bucuria zilei precedente, aceasta moarte a coborît ca un stigmat. Marea mi se pare revoltător de luminoasă și cinică și poate aceasta nu e decît dovada că nu sînt Încă pregătit să Înțeleg
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ce-mi vorbește ca și măslinii greci despre răbdare, explică această vagă confuzie a simțurilor; ea mă convinge că În Încercările omului modern de a se reconcilia cu natura triumfă nostalgia unui suflet dornic să-și regăsească ingenuitatea, să se azvîrle În iarba pe care a uitat-o, să cutreiere potecile pe care le-a părăsit, să mîngîie arborii pe care i-a trădat, chiar dacă spuma mării nu mai are nici o legătură cu zeii, iar Homer e citit mai mult În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să se distrugă, pentru că implică efortul cel mai mic. Moartea vine Încet și cu ochi somnoroși din plăcerea tot mai fadă, ca o sinucidere prin aglomerare de flori Într-o cameră. Ca un surîs. Din instinct de conservare, sibaritul se azvîrle cu recunoștință Într-o ultimă beție artificială. Se Înconjoară singur de golul de care se teme și și-l fixează ca un laț de gît. Cetatea se umple treptat de cadavre Îmbrăcate somptuos ce se descompun În căldura dulceagă sub
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În acest vagabond un zeu baroc. (...Alergătura mea continuă pornește, de fapt, din oroarea ce mi-o dau lucrurile care mor. Simt cum fiecare clipă moare În brațele mele. Și atunci mă Îneacă un dezgust profund care mă face să azvîrl cadavrul acelei clipe și să alerg mai departe. Speranța mea este să se termine odată această nebunie. Dar clipa În care m-am gîndit astfel a și murit și trebuie să mă despart de ea. Poate că voi lua totul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a păcatului îngerilor; cum, fiind ei creați în stare de har și nevrând să se ajute de libertatea lor pentru a arăta reverență și ascultare Creatorului și Domnului lor, devenind trufași, au trecut de la har la răutate și au fost azvârliți din cer în iad; și așa mai departe, să cugetăm mai în amănunt cu înțelegerea și, mai apoi, mișcând mai mult simțămintele cu voința. 51. Al doilea: ca și mai sus, adică să ne folosim cele trei facultăți șale sufletuluiț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe alții într-alta, și, astfel, în toată lumea; fără a lăsa pe dinafară nici un ținut, loc, stare de viață, nici măcar o singură persoană. 142. Al treilea punct. Să mă gândesc la ce cuvântare le ține și cum îi îmboldește să azvârle năvoade și lanțuri; și mai întâi să-i ispitească cu pofta de avuții, cum se întâmplă cel mai adesea, ca să ajungă mai ușor la slava deșartă a lumii și apoi la o trufie mai mare; astfel încât prima treaptă să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
își vedea de treaba ei, fără să influiențeze cu ceva traiul lor. Uneori, Carlina se întreba dacă vreodată mai fusese și alte făpturi pământești atât de fericite așa cum fuseseră ei la începutul relației. Visele ei se risipeau odată cu această întrebare, azvârlind-o cu brutalitate în viața reală. Nouă luni mai târziu era penibil să o descrii pe Carlina. Avea o burtă uriașă, iar casa îi părea mereu o sărbătoare, așteptând să se nască pruncul. În ultimele două săptămâni care îi mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cald de tandrețe pătimașă, care mi-a dat puteri și un sentiment de blân dă mândrie. Ce rău îmi pare că n-ai primit cele șapte scrisori duble ale mele; mă gândesc că o mână indiferentă și ostilă mi-a azvârlit în vânt strigătele de dragoste și de neliniște și măruntele mele vești domestice. De trei zile, o telegramă, o carte poștală și scrisoarea de la Crăciun cu crenguța de vâsc. Tot atunci ți-am trimis și eu primul ghiocel din țara
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la tot pasul; întorc capul, prefăcându se că nu te văd, ca pe urmă să dea raportul despre tine. Și încă atâtea, atâtea altele. [...] Ești copil dacă îți închipui că îi pasă cuiva de biata țara asta încătușată; am fost azvârliți ca hrană unor sălbatici și o să rămânem prada lor. Ne crezi îndoctrinați, dar nu suntem decât terorizați, batjocoriți, amenințați la tot pasul. Uite, muzica de afară îmi arată cât de mare este distanța, ruptura dintre noi. Și când te gândești
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
președintele ad-interim al Consiliului de Miniștri, Mihai Antonescu, acceptă și dânsul - la fel ca M. Eliade - „riscul de a nu fi Înțeles de unii tradiționaliști”, el fiind „pentru migrațiunea forțată a Întregului element evreiesc din Basarabia și Bucovina, care trebuie azvârlit peste graniță”. Într-o ședință a Consiliului de Miniștri din 8 iulie 1941, Mihai Antonescu se arată Înspăimântat de faptul că „omenia siropoasă” a românilor și „filosofia umanitară” inoculată de evrei ar putea face să se rateze „un moment istoric
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
589, p. 331). Politicianul român se Înșela amarnic. În octombrie-noiembrie 1941, când evreii din Basarabia și Bucovina au fost transportați cu plutele peste Nistru, soldații români se distrau aruncându-i În apele reci ale râului : „Hohotele de plâns ale celor azvârliți de către soldații Însoțitori Îmi sună puternic În urechi și acum”, Își aduc aminte supraviețuitori deportați În Transnistria. Evreii din alt convoi „au fost siliți să intre În apele Nistrului și circa jumătate din cei porniți la drum, câteva sute, au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au evitat să-și ia vreun angajament, ceea ce însemna, în fond, că România nu putea conta pe sprijinul Marii Britanii și Franța. Carol al II-lea avea să spună politica de împăciuire care era să culmineze prin rușinea de la Munchen ne azvârlea, vrând nevrând, în orbita germană. La 24 noiembrie 1938, Carol al II-lea s-a întâlnit cu Adolf Hitler la Berchtesgaden. Regele a constatat că nu se bucura de încrederea lui Hitler, mai ales din cauza orientării politicii externe a României
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
propriu-zise indică o dezorientare totală. Cate Blanchett are o excentricitate care amintește de Kate Hepburn în tinerețe ; poate fi mai lirică și totodată mai comică mai magică decît Winslet, dar nu e niciodată atît de prezentă ca ea. Winslet se azvîrle în emoțiile personajelor ei cu o aviditate de-a dreptul fizică încă și mai lipsită de reținere atunci cînd se întîmplă ca emoțiile respective să fie negative, urîte, înspăimîntătoare ; îndeosebi pe acelea le plesnește cu setea și totodată cu precizia
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
o parte, dar ce poate să facă un copil de treisprezece ani în fața unor haidăi voinici și în putere? Noroc de Ion Barzu și oamenii lui care s-au băgat și i-au oprit pe descreierații ce voiau să mă azvârle în groapa de fântână săpată de curând. Veni și Gheorghiță de la cai și povesti și el că, cel mai înverșunat era văru-său Ion care parcă era turbat, striga la frate-su „dă-i la cap, Gheorghe, aruncă-l în groapă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]