4,354 matches
-
cunoașterii transdisciplinare”, opusă uneia „disciplinare”. Astfel, transdisciplinaritatea este o viziune-program a „complectudinii” umane, care nu este nici religie, nici „știință a științelor”, ci un manifest-utopie al unui savant, bun cunoscător al fizicii cuantice, dar dușman al dogmatismului științific, și care, bântuit de idealul de tip renascentist al sintezei integratoare și de convingerea existenței „terțului inclus”, proiectează o intersectare și o intercomunicare între științele exacte, umanioare, arte, mitic și religios. Două ar fi personalitățile obsedante pentru savant: Ion Barbu, în care vede
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
izvoare scrise, se divide în douăzeci și cinci de capitole inegale, fiecare corespunzând uneia dintre domniile ce s-au succedat în perioada 1662-1743. Până la Dimitrie Cantemir, se remarcă anii de restriște din vremea lui Gheorghe Duca și Dumitrașco Cantacuzino, când țara era bântuită de jefuitori străini, împilată de dări grele, risipită și pustiită de epidemii, de foamete, iar legile și obiceiurile pământului erau nesocotite și batjocorite. Ceva mai așezate și mai prospere, domniile lui Constantin și Antioh Cantemir sunt prezentate cu înțelegere și
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
cutreieră poemele cu o aură de indisipabilă tristețe din primul lui volum, Filtru (1968). În versuri de cizelură neoclasică, emanând o stare de sonet, freamătă neliniști („ne’nțelese”), melancolii, deziluzii, spaime („auzi cum sună-n sânge târziul unsprezece”), stări depresive bântuite de fiorul plumburiu al transcendentului. Iubirile, de vor fi fost cândva, s-au destrămat, și dacă poetul le invocă e pentru că singurătatea („Murim atât de singuri și o dată” - Moartea calei) face ca spectrul „trecerii” să fie încă mai inchietant sub
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
poezie, proză și eseu, unitară prin constanța preocupărilor de fond, care vizează problematica existenței individului și a colectivității în istorie, P. a debutat ca poet, ipostază pe care a confirmat-o și în anii maturității depline - Priveliștile lumii (1967), Omul bântuit de cuvinte (1980) ș.a. Lirica sa se plasează în linia poeziei moderne a epocii, cu tematică existențială (eul liric explorează motive precum trecerea, dispariția, împăcarea cu eternitatea, dar degustă și savoarea cotidianului, a aparent neînsemnatului), păstrând și elemente tradiționale din
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
hispano-americane contemporane, București, 1968; Ochean simplu, București, 1972; Individualitatea literaturii latino-americane, București, 1973; Labirintul, Cluj-Napoca, 1974; Răzvrătirea desenatorului de cercuri, Cluj-Napoca, 1974; Ultima călătorie a lui Ulise, Cluj-Napoca, 1976; Solstițiu de iarnă, Cluj-Napoca, 1977; Timpul și furtunile, București, 1978; Omul bântuit de cuvinte, Cluj-Napoca, 1980; Tatuajele nu se lasă la garderobă, București, 1982; Geneza, Cluj-Napoca, 1983; Românii și maghiarii de-a lungul veacurilor. Paralelisme, interferențe, convergențe și contradicții în cursul istoriei, București, 1988; Întâlnirea, București, 1989. Traduceri: Méliusz József, Cântec despre
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
petrece o lună în compania prietenului său Dumitru Țepeneag și se întâlnește cu numeroase personalități ale exilului românesc, nepăsător față de posibilele consecințe ale acestui gest. Automarginalizat prin evitarea compromisurilor favorizante pentru vreo ascensiune socio-profesională, oripilat de marasmul moral al epocii, bântuit de obsesia morții pretimpurii și împins de angoasă și exasperare către autodistrugere, cu sănătatea ruinată, poetul s-a stins la o vârstă încă tânără. Debutul editorial a avut loc în 1968, cu Versuri, distins cu Premiul revistei „Luceafărul”. În 1970
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
bătrân”, poetul îi salută pe cei duși: „Bună dimineața, Grigorie! Bună dimineața, Filoftei! / - Bună dimineața, Ieronime”. El aude cum „plouă în munții Carpați peste oasele fraților mei”, cum „leuzele mamelor murmură repede ruga / De amintire nestinsă și dragoste”. Uneori e bântuit de sentimentul, atât de frecvent în lirica ardeleană, al dezrădăcinării, contrapunctat de dorința întoarcerii la vatră: „Eu am uitat cum crește grâul și am uitat să țin un plug, / privirile îmi sunt străine și chipurile fără chip. / De ce se miră
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
de prost gust și individ obsedat de gândul că soția sa întreține o relație adulterină cu ordonanța, telegrafiază acasă, anunțându-și moartea de holeră în campanie. La aflarea înspăimântătoarei vești, femeia, debusolată și tiranizată de impresia că fantoma răposatului soț bântuie pe la ferestre, se refugiază în brațele vânjoasei ordonanțe. Căpitanul, care chiar sosise acasă noaptea, pe furiș, pentru a surprinde presupusul adulter, crede că are confirmarea vinovăției și se decide să îi împuște pe cei doi. Deși momentul declanșării crizei de
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
sau dacă este, acesta e calculat. Finalitatea demersurilor este provocarea nu de sentimente, de trăiri, ci de surpriză, șoc. Desentimentalizarea duce la depersonalizare, chiar dezumanizare. Poetul modern acționează, în actul de creație ca pură „inteligență poemetică și operator al limbajului”. Bântuit de anxietăți și neputând crede în nimic, convins că transcendența e goală, el nu se poate salva decât prin cuvânt. Cuvântul e pentru poetul modern singurul absolut. Repere bibliografice: Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 266-450; Constantin I. Emilian, Anarhismul
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
de eliminare a toxinelor acumulate, prin substanțele produse de mucoasele de la nivelul capului, nasului și sinusurilor și prin porii pielii. Dacă sistemul nostru funcționează perfect, nu vom fi expuși la răceli sau la variatele tipuri de gripă și virusuri care bântuie printre noi o dată la câteva luni. Vă întrebați de ce unii oameni se îmbolnăvesc imediat, iar alții par imuni și nu se îmbolnăvesc niciodată? Dacă nu vă îmbolnăviți și nu răciți, înseamnă că organismul dumneavoastră nu este încărcat de toxine. Răcelile
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
corabie. Ca urmare, „arhanghelul“ nici nu se mai sinchisea de căpitan sau de secunzi; iar de cînd izbucnise la bord molima, puterea lui era mai mare ca oricînd. Gabriel declara acum sus și tare că „ciuma“ - cum o numea el - bîntuia din porunca lui și că avea să bîntuie atîta cît o să vrea el. Marinarii, în marea lor majoritate niște ageamii nenorociți, se umileau, ba chiar se tîrau în fața lui și i se închinau ca unui zeu, cînd le poruncea el
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sinchisea de căpitan sau de secunzi; iar de cînd izbucnise la bord molima, puterea lui era mai mare ca oricînd. Gabriel declara acum sus și tare că „ciuma“ - cum o numea el - bîntuia din porunca lui și că avea să bîntuie atîta cît o să vrea el. Marinarii, în marea lor majoritate niște ageamii nenorociți, se umileau, ba chiar se tîrau în fața lui și i se închinau ca unui zeu, cînd le poruncea el. Asemenea lucruri pot să pară de necrezut, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
gînd, în vreme ce trăgeam saula și o slăbeam la fiece val: Ă Bine, bine, dragul meu tovarăș și frate geamăn, ce importanță are, la urma urmei? Nu ești tu oare o icoană vie a tuturor celor care trăim în această lume bîntuită de balene? Oceanul acesta fără fund, deasupra căruia gîfîi, este însăși viața; rechinii sînt dușmanii, iar sapele astea - prietenii tăi; dar, prins între rechini și sape, te afli la mare ananghie, sărmanul meu băiat. Curaj, însă, Queequeg! Te așteaptă o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pastorul să-mi întoarcă spatele și ca diavolul să mă țină minte în veci. Rom cu zahăr, am zis? Da și am tot băut, cam cîte zece galoni pe oră; iar cînd a izbucnit furtuna - căci în largul Patagoniei cam bîntuie furtunile! - toți marinarii, inclusiv musafirii, au fost rugați să terțaroleze velele-gabier; numai că, eram atît de chercheliți, încît a trebuit să ne legăm cu parîme ca să nu cădem de pe catarge, dar poalele tunicilor ni se încurcau printre vele făcîndu-ne să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unchiului bogătan care Încerca să-l mențină În starea de servitute de dinainte și Între conștiința de clasă pe care partidul i-o trezește. Istoria crimei În Dușmănie, a lui Petru Dumitriu adâncea o astfel de situație, prezentând un sat bântuit de teroarea chiaburului Înfrățit cu Vasile - membru de partid, trădător, omul care lua «vamă pe baltă». Dar, există, pe lângă astfel de nuvele, În care ca și În exemplele amintite la Început nu pricepi de ce mai era nevoie de nuvelă când
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
scriitoarei se dă pe față și În practica naturalismului și a sentimentalismului. Când spunem naturalism, nu ne gândim numai la scenele de frenezie a instinctelor, relatate cu o stăruință scandaloasă de Mirona ci și la esența naturalismului, - spiritul obiectivist care bântuie puternic În Cad zidurile. Când, intenționând cât de cât să combați dușmanul, te apuci să etalezi scabrozitățile lui, fără a le combate În practică, prin arătarea faptelor vieții, ci dimpotrivă, lăsându-te furată de descrierea lor, opera literară se transformă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Înaintată decât cea din trecut. Se cădea deci ca redacția și fiecare colaborator al revistei să țină seama de această În munca ulterioară. Din păcate, numerele următoare ale revistei marcau - mai ales În ce privește poezia - „doi pași Înapoi”. Devierile intimiste, individualismul bântuiau și mai din plin, În poezia revistei Almanahul literar. Cu ani În urmă, În 1930, tovarășul Stalin se adresa astfel lui Damian Bednâi: «În loc să sesizezi sensul acestui măreț proces din istoria revoluției (Ă) te-ai băgat Într-o văgăună și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Împotriva propriei sale mentalități Înapoiate, romanul ia sfârșit». (Ă). Când vine vorba de realizarea artistică, autorul articolului descoperă o terminologie sui generis. Astfel se vorbește de «coeficientul ridicat de descriptiv inutil», de «economie epică». Predilecție pentru o asemenea terminologie stranie bântuie În paginile Almanahului filialei Scriitorilor din Iași. La pg. 174, nr. 3-4, descoperim Într-o recenzie a tov. Ciopraga formula «Împletituri de humor și ironie», iar ceva mai departe «scriitorul cunoaște măiestria meșteșugului său În toate amănuntele». Măiestria meșteșugului este
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o întreagă epocă de căutări maniacale ale adevărului, trimițând în zona scepticismului ultim, a desprinderii, printr-o perspectivă metafizică, de realitățile măruntei lumi măcinate de conflicte - o lume a angoasei fără obiect și a disperării insidioase: Afară, grădinile strălucitoare păreau bântuite de stafii, ochi mici și strălucitori mă pândeau din dosul boscheților și parcă însăși lumina soarelui avea în ea ceva tainic. ș...ț Ce mai contează unde zaci după ce-ai murit? Într-un puț murdar sau într-un turn
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să-și sugă degetul și să poposească, neinvitată, în paturile bărbaților. Descifrarea enigmei nu aduce cu sine așteptata relaxare. Totul rămâne apăsător. N-ai senzația că binele a triumfat asupra răului. Nu există nici expiere, nici răsplată - vinovățiile continuă să bântuie mintea personajelor. Numai că vinovați cu adevărat sunt martorii, nu făptașii. Izolată în lumea ei bolnavă, între perversitatea unei maturități de care nu e conștientă și iresponsabilitatea unei vârste pe care n-o poate controla, Carmen își mărturisește păcatul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu neființa nu-i provoacă nici oroare, nici spaimă, nici teamă, ci o stranie indiferență. Substanțial diferit de ipostazele sale de până acum, Marlowe arborează drapelul neimplicării, al indiferenței și lipsei de entuziasm. Trist, având o proastă relație cu sine, bântuit de coșmaruri, îmbătrânind sub privirile cititorului, Marlowe și-a pierdut nu doar cheful de viață, ci și minima motivație profesională. Ar merita o analiză separată descrierea ritualurilor trezirii matinale, în care Chandler a știut să pună întreaga amărăciune a omului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la absolut toți exegeții de marcă ai lui Chandler. Luând ca reper elementele biografice comune, dinspre cele strict exterioare spre cele ce vizează valorile de adâncime, cvasimetafizice, Natasha Spender propune, într-o ordine greu de răsturnat, imaginea unui Chandler trifrons, bântuit de trei fantome ale propriului trecut: Asemenea lui Terry Lennox, Raymond Chandler era un tânăr fost soldat de la începutul anilor ’20, rănit în bătălii și speriat, a cărui mândrie era aceea a „unui om care nu are nimic altceva”. Când
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lui Chandler, în maniere de o infinită diversitate, de la romantismul cel mai pur la sexualismul fără perdea. Un limerick cvasipornografic scris pentru Jean, care nu părea deloc interesată să cedeze avansurilor sale furibund-erotice, arată intensitatea și energia pasiunii unui septuagenar bântuit de imagini lubrice: A lovely young lady named Jean/ Is dainty and tender and clean./ Though her legs I adored,/ I always deplored/ That I never could get in between („Tânăra doamnă Jean e plină de blândețe,/ Puritate și delicatețe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
-i spuse, se simte sărăcită și amputată, are senzația de a fi tăiată în două, de a fi otrăvită de o amărăciune ferecată sub lacăt, de a aluneca în prăpastia fără fund a tristeții. Ea resimte o disperare brută, este bântuită de angoasă și de un sentiment de nefericire pe care încearcă din răsputeri să le sufoce, dar care însă reușesc să se infiltreze pe căi ocolite. Vor urma o serie de coșmaruri legate de moarte, în timpul cărora pacienta urlă de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în seara zilei de 4 martie 1977, prezentate de Radio-Televiziunea Română. ... Orele 21 și 22 de minute. Pământul își scutură zdravăn învelișul, cu convulsii, gemete înăbușite și vuiete înspăimân tătoare, îngrozitoare. Blocurile vibrează puternic și se clatină ca o pădure bântuită de o mare furtună, de-o parte și de alta, cu pârâituri și trosnituri din toate încheieturile. Unele imobile se prăbușesc, acoperind străzi și oameni cu mormane de betoane și cărămizi. Cad balcoane, coșuri de fum, fragmente de la geamurile sparte
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]