3,362 matches
-
jos bâta cu care fusesem izbit În spinare. Am apucat-o cu amândouă mâinile și m-am ridicat, slobozind un răcnet de durere. În fața mea, aproape de tot, l-am văzut pe Scept. Avea ochii roșii de furie și sângera din bărbie. Ținea o suliță cu amândouă mâinile și se repezea la un om de-al meu prăvălit la pământ. - Enkim! am strigat, recunoscându-mi prietenul care se târa grăbit Îndărăt, proptindu-se În călcâie și În coate. Sulița lui Scept Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ăsta era tare puternic și, uitând parcă de durere, se smulse dintre dinții mei. Sângele prinse a-i curge din beregată, Împroșcându-mi fața, dar blestematul reușise să-mi treacă un braț pe după gât, În timp ce cu celălalt mă apăsa pe bărbie, gata-gata să-mi dezghioace căpățâna. Știam eu o dibăcie care mă scosese de multe ori din Încurcătură, Încă din copilărie, când trebuise să mă bat cu băieții mai mari care se luau de mine pentru că eram mut. Mi-am repezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a Înveșmântat Într‑o haină de 4500 de dolari. Cravatele Hermès sau Ermenegildo Zegna ale lui Ravelstein erau ciuruite de găuri de țigară. Am Încercat să‑l determin să poarte papion. L‑am asigurat că papioanele ar fi protejate de bărbie. A Înțeles avantajul, dar pentru nimic În lume n‑ar fi acceptat să cumpere papioane gata făcute. Și nu Învățase niciodată să lege un nod de papion - „papillon” (cum Îi spunea el). - Degetele mele sunt prea nesigure, Îmi riposta. - Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pot să merg până la un anumit punct, și nu mai departe. Fiecare pală de aer Înghețat inhalată de nările dramatice ale lui Battle Îi aducea tot mai multă roșeață În obraji. Culoarea i se Întindea până la pliurile de acordeon de sub bărbie. Rareori purta pălărie. Părul negru părea să‑i Încălzească Îndeajuns ceafa. În picioare avea pantofi de dansator de tango. Simpatizam cu excentricitățile lui. Părea un amestec de delicatețe bine Înfrânată și de brutalitate eruptivă. Soții Battle aveau o Înaltă apreciere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Paris, până și inconvenientele se petrec la nivel Înalt. În comparație cu necazurile lui reale, corsicanii aceia (Ravelstein gândea că toți acei flics - polițiștii Parisului - erau originari din Corsica și că, oricât de zdravăn s‑ar fi bărbierit, tot aveau țepi pe bărbie) nu puteau fi decât amuzanți. Ca să nu mai lungim vorba, Ravelstein s‑a Întors În grabă ca să participe la banchetul primarului oferit În onoarea lui, și a căzut la pat cu o boală (descoperită Întâi de un francez) care l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
spital. Știam. Și Nikki, firește, ajunsese la aceeași concluzie. Petrecea ore Întregi făcând comisioane, preluând telefoane. Nikki, și nu infirmierele, Îl bărbierea cu aparatul de ras electric, În timp ce Ravelstein, cu ochii Închiși, Își lăsa capul pe spate ca să‑i ofere bărbia. O cupă mică de plastic sub nas Îl aproviziona cu oxigen. - Situația nu arată prea bine, nu? mi‑a murmurat Nikki În coridor. - Nu arată bine. - Are un mesaj pentru avocatul lui. Și mi‑a cerut să‑l chem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
labirint. La început pare că e simplă, da’ dup-aia... Zău, mai bine v-ați duce dracului. GRUBI: Iar începi! (Violent.) BRUNO: Stai! Stai! Grubi! GRUBI: Îi cârpesc două! După ce că n-are nici un rol, mai și vorbește (Prinzând-o de bărbie pe FETIȘCANĂ.): Ce rol ai tu, mă, în piesa asta? Ce rol? Vii și arunci lăturile și spui două vorbe. Ce rol e ăsta, mă? De ce te bagi? MAJORDOMUL: Mă, Grubi, fii mai potolit... VIZITATORUL (Violent, spre GRUBI.): Dai într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS.) Era negru... În jur... Era ca fierea, da... MACABEUS: Ai un nas frumos... Și o frunte înaltă, zău așa... Unde spui că ți-ai dat tu doctoratul? PARASCHIV: La Göteburg... MACABEUS (Meditativ.): La Göteburg, da, la Göteburg. Ai o bărbie rotundă, o bărbie rotundă... PARASCHIV (Cu ochii rotunzi.): Mai bine s-o ștergem... MACABEUS: Unde s-o ștergem? De ce s-o ștergem? Vrei să ne prindă și să ne spânzure, vrei să mă spânzure și să mă ții de picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
În jur... Era ca fierea, da... MACABEUS: Ai un nas frumos... Și o frunte înaltă, zău așa... Unde spui că ți-ai dat tu doctoratul? PARASCHIV: La Göteburg... MACABEUS (Meditativ.): La Göteburg, da, la Göteburg. Ai o bărbie rotundă, o bărbie rotundă... PARASCHIV (Cu ochii rotunzi.): Mai bine s-o ștergem... MACABEUS: Unde s-o ștergem? De ce s-o ștergem? Vrei să ne prindă și să ne spânzure, vrei să mă spânzure și să mă ții de picioare? (Îl mângâie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să-l țin pe ăla... pe cap... PARASCHIV (Se ridică, îi întinde găleata.): Ai să crapi. O să-ți crape capul. MACABEUS: Și? PARASCHIV: Nimic. MACABEUS: Te temi să nu rămâi singur? PARASCHIV: Da. MACABEUS (Efuziv.): Zău? Puiuțule... (Îl ciupește de bărbie; PARASCHIV se retrage umilii și furios.) De ce nu mi-ai tăiat gâtul astă-noapte? PARASCHIV: De greață. MACABEUS: Zău? Lasă c-am să te fac să mai mănânci greață din aia... (Începe să urce treptele.) Mai bine curăță niște cartofi. PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Trebuie... PARTEA A II-A A doua zi, dimineața. Lumina soarelui cade pieziș. Umbre lungi peste peron. Senzație de frig. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE doarme în fotoliul-leagăn. E acoperit cu o pătură în carouri, pe care și-o ține strâns sub bărbie. Pretutindeni, pe lespezile peronului, printre traverse, pe șine, pe acoperișul gării, pe sub scaune și pe bănci, atârnând de ziduri și de ferestre - zeci de păsări moarte. Câteva păsări se mai zbat ușor. Grubi, cu o mătură, încearcă să le adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-și amintește ceva, rămâne mirat și indecis. Mătură în jurul călătorului, îi trage câteva păsări de sub fotoliul-leagăn, face gesturi largi și insistente, sperând să-l trezească pe călător. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE murmură ceva neclar, își trage și mai bine pătura sub bărbie, se strânge în fotoliu și continuă să doarmă. HAMALUL (Atingându-i umerii.): Hei... domnule... (Își repetă de câteva ori mișcarea.) N-ați plecat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Se trezește greu, chinuit, își freacă ochii, privește în jur, rămâne mai departe înfrigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și H2O rezultate din miliardele de focuri aprinse prin celule, cu filamentele de condens care-i umezesc mustața moale, crescută anume ca să acopere o cicatrice urâtă pe buza superioară, de când a căzut într-un ciob de la o sticlă spartă, cu bărbia țepoasă și teșită, cu obrazul flasc, cu fruntea descrețită, cu nasul lătăreț, apoi cu gâtul care îmbătrânește primul demonstrând precaritatea punților, cu umărul drept purtând un semn din naștere, cu pieptul, ridicându-se și coborându-se ritmic, pe care părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lui Jones. Nu vă cred. — E foarte ușor să dovedești că mint, dacă mint, zise el amabil. Convinge-te singur. Am coborât treptele cu pas ferm și regulat. Am dat cu ochii de femeie. Ea mi-a zâmbit ridicându-și bărbia ca și cum ar fi vrut să-și arate trăsăturile clare, direct. Avea părul alb ca zăpada. În rest era Helga mea, neatinsă de timp. În rest era la fel de mlădioasă și înfloritoare cum fusese Helga mea în noaptea nunții. CAPITOLUL ȘAISPREZECE O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Luftwaffe fără însemne și moletiere din piele neagră. Nu era nici urmă de Unchiul Tom în acest negru bătrân cu părul alb ca bumbacul. Intră cu pas de om suferind de artrită, dar cu degetele mari înfipte în centură, cu bărbia semețită spre noi și fără să-și scoată chipiul. — Totu-i în regulă pe-aici? i se adresă el lui Jones. Sunteți aici sus cam de multișor. — Nu chiar, ripostă Jones. A murit August Krapptauer. Fuehrer-ul negru al Harlemului trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Goncea v-a dat pe mână și combinația cu Soporan, când prefectul încă era cu ferma aia cu tractoarele din Deltă. Ce tot o dați cu îngerii... Chiosea dormea dus, cu gura întredeschisă, cu broboane de transpirație năvălind printre țepii bărbii nerase. Vergilică îl zgâlțăi de umăr. Tresări. - Îngerii au căzut de la revoluție, dom’ Aulius. Acuma e alt timp. Acușica noi suntem îngerii, dacă e să vorbim așa, mai poetic. Cum ar vrăji-o Burtăncureanu, de-ar fi să v-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
or să întrebe: asta e România pe care tot o slăviți? Ciozvârtele astea? Scheletul ăsta care de abia se mai ține... Și ce-o să răspundeți? Că a trecut sorbul?! Întinse mâna și-l mângâie încet pe frunte, pe obraji, pe bărbie. Parcă îi descoperea chipul, parcă îl desena din sângeriul amurgului care înghițise biserica de dincolo de Dunăre. Dădu să se veselească. - Dacă o ții tot așa, cu logica asta de străin care se miră de toate, ai să mă întrebi până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
l-a găsit, și-a coborât privirile asupra mea; pupilele îi străluceau), e insipid, e nivelat. Se complace. Nu avem ce discuta, așa că stăm unul lângă altul și ne uităm aiurea. Tăceam. Țineam un cot pe masă și-mi sprijineam bărbia cu o mână. - Trec printr-o perioadă destul de... Mă rog, să zicem că am avut și zile mai bune. Ascultam, procesam, analizam. Tragedia ei nu era profundă, intuiam și cauzele, și rezolvarea, dar nu voiam s-o ajut, voiam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ar fi ghicit gândul, Margareta se apropie, i se așeză în poală și făcu diverse lucruri drăgălașe, ba o dezmierdare în spatele urechii, ba o mângâiere prin păr - „seriosul meu” - , ba un nas lipit de obrazul lui, ba un gâdilici sub bărbie. Pe Samuel îl apuca întotdeauna chicotitul și tropăia în podea de plăcere. După ce se sătură de drăgălășenii, Margareta se ridică și rămase fixă, cu brațele pe lângă corp și privirea țintă la peretele din față. Samuel continua să amestece în găleată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lucruri se mai întâmplă; ca de obicei, trebuia să ai puțină răbdare. Însă, pe neașteptate, Margareta se repezi la el și începu să-l mângâie folosind aceleași gesturi și cuvinte ca mai înainte. Urechea, părul, seriosul meu, nasul, gâdiliciul sub bărbie. Ce era și mai ciudat stătea în rapiditatea cu care acționa și vorbea - cuvintele sunau de parcă inhalase heliu, gesturile îi erau brutale, smucite. Ce naiba, Margareta, iar te-a apucat? se înfurie Samuel. Ea se ridică și reveni în poziția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la întâlnirea lor: o crevasă rotundă, fină, prin care se ghiceau niște dinți mărunți. Saliva începu să curgă prin canalele create de crâmpoțirea continuă ca în așteptarea unui sărut, în timp ce un minuscul puf auriu se răspândi de sub buza inferioară spre bărbie și de acolo spre maxilarul ce se crea tot acum. Urechile se născură odată cu părul castaniu, care le acoperi imediat și nu lăsă vederii decât niște pavilioane albe gata străpunse pentru purtarea cerceilor - și figura primei neveste aleatoare fu gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lor veșnic roșcate. În afară de ai mei, n-am mai văzut oameni de la Crăciunul trecut. Numai urși. Mințea, nu văzuse nici unul. Probabil că ai ce povesti - și fetele se așezau, își strângeau coapsele, își sprijineau coatele pe genunchi și își țineau bărbia în palme, aplecându-se în față. Sigur că da, spunea el aproape țipând din cauza zgomotului prea mare al boxelor, o grămadă. Își umezea buzele. Scenariile îl invadau. Scenarii frumoase, cu copci care îngheață imediat ce prinzi un pește în cârlig. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe doamna Pärchen să vorbească, să-i dea înainte cu isprăvile lui Hans, ce-a cucerit, ce mănâncă, ce mizerii îndură. În acest timp, îi observam pe amândoi. Gelozia îmi dădea târcoale, mai ales că soția mea își întinsese mult bărbia în față, în vreme ce Adler se retrăsese ușor. A urmat (trebuia să mă aștept la ceva în genul ăsta) jucatul cu mărgelele argintii deasupra decolteului. Kristine, aparent cu inocență, cu un gest pe care i-l cunoșteam bine, a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
colo uite că deschide ușa și mă cercetează din cap până în picioare cu o privire de parcă m-a surprins în flagrant. Ce-ai în mână, mă întreabă, dicționarul, răspund eu și îi arăt cartea groasă. Aha, face scărpinându-se la bărbie, acolo unde i-a încolțit o aluniță păroasă, citești, foarte bine, foarte bine. Nu are cu ce să mă prindă, văd însă limpede că tare ar fi vrut să mă găsească frunzărind o revistă cu prostii sau desenând obscenități. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că o mașină gonește pe șoseaua plină de apă. Conștiința acestui fapt îmi rechemase, surprinzător, o grămadă de amintiri: o casă cu etaj lângă un drum asfaltat și pustiu, lungi după-amieze de vară când televizorul nu funcționa și-mi propteam bărbia în câteva perne, închizând ochii și ascultând cu luare aminte fiecare zgomot al camerei. Pe atunci îmi plăcea să-mi închipui că sunt un câine-lup care ciulește urechile. Auzeam ticăitul ceasului, scârțâitul obloanelor de la parter, freamătul vișinului din curte. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]