16,035 matches
-
fug să spun tuturor ce aflasem de la el. Dar m-am auzit strigată. Am rămas pe loc. Te pomenești că știe și ce-am făcut la școala (tocmai mă bătusem în parte cu... ei, dar toată clasa ne luaserăm la bătaie, e drept că oarecum eu începusem, da'... de ce mă trăsese de păr... n-are rost să povestesc, doar orbul știa ca și cum ne văzuse...). Încă o dată, m-am auzit strigată. M-am așezat la loc și așteptam... cu inima cât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
distanță de trunchiul de alături. Vezi tu, de atunci iubesc eu steaua aceea uită-te la ea cum strălucește alb-albastru-galben-roșiatic... Și cum mă uitam, așa, la ea, am simțit deodată că inima mea începe să bată altfel : așa cum știi, nepoate, bătaia inimii e viața, fiindcă e Timpul care se cuibărește în noi dar acum viața nu venea, cum știam, din pământ și nici din cerul de deasupra. Nu. Venea chiar de lângă mine, înfiorându-mă, așa cum face vântul călduț primăvara, când vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
văzut... picioarele, apoi trupul, întins la pământ, strălucea... Și-am văzut cum s-a ridicat... la fel de încet cum lunecase la pământ... așa, drept, fără să se sprijine în mâini... fără să îndoaie genunchii... stătea drept ... eu cred că stătea în bătaia soarelui, de strălucea așa, dar cum să strălucească așa, cu soarele pe dinăuntru... Nu-I vedeam fața, era cu spatele... oricum, eu vedeam bine ce se întâmpla, fiindcă omul meu căzuse cu fața la pământ, ceilalți doi, la fel... O fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu câine la stână ! Acu' ori dormi, ori rămâi în locul meu și latri, că de altceva nu ești în stare ! N-ai făcut nimic niciodată decât vorbe și vorbe ! Adică, latri ! N-ai mușcat pe nimeni, n-ai sărit la bătaie, cu noi nu te joci... Cred că lupii fug de tine, așa, numai de groaza să nu te audă urlând sau când te-apuci tu să sapi de nu te mai oprește nimeni, le dai cu praf în ochi ! De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și tot așteaptă și până la urmă moare așteptând. Nu cred că-l mai văd... uite cum fâlfâie veșmântul în jurul lui... parcă deodată n-a mai rămas decât veșmântul... dacă n-ar fi părul lung și alb care se-nvălătucește în bătaia vântului, ai crede că-i doar o nălucă... Îmi era drag bătrânul. Nu prea vorbea, nu vorbea cu nimeni... O dată s-a uitat lung la mine, a oftat... și, nu știu cum, era atâta dulceață în ochii lui albaștri... Ochi de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că nici nu te privește ce se întâmplă. Nu-i fi fiind israelit, că altfel ai fi crezut și tu... și acu' ai fi plâns cu noi". Nu-l mai văzusem pe unchi-mio până acu' gata să se ia la bătaie cu cineva. Dar străinul mergea mai departe lângă ei și-i asculta. Când au istovit și-au terminat de povestit, răbufnind mereu către străin, de parcă le era mai ușor când strigau unul la altul și toți la străin ca și cum disperarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-ntinde umbra, umbra și frigul după Tine... am rămas pironită locului și numai inima mea striga după El... mă auzea, știu asta. Fiindcă de atunci, de la mormânt, n-a mai fost nevoie de vorbe... înțelegeam ce-mi spunea, în fiecare bătaie a inimii... Și nici măcar nu era nevoie să se uite la mine... Uneori, Îi căutam privirea și atunci ochii Lui mă priveau cu toată suferința și dorul și durerea lumii, cu toată bucuria Cerului și Blândețea Tatălui... și știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
noi, de parcă am fi fost flori de pe câmp, că numai acolo rupi câte o floare de ici, alta de dincolo... așa că o vecina spusese că are grija de noi, că e rudă cu noi și deocamdată ne lăsaseră în casă... (bătaie în "ușă", ușa se deschide și intră o bătrâna "ca în povești" , gârbovită, cu basma de lână, îmbrăcată în maro-negru, cu un coș în mână și un băț în care se sprijină, în cealaltă; scoate o pâine, o sticlă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe El și cheamă-L ! Copilul : Unde să-L caut ? Și cum Îl cheamă pe Fiul Tău ? ( Femeia se desprinde din îmbrățișarea copilului și atinge cu degetul pieptul copilului) Vocea blândă, cu reverb: Aici, aici... Ascultă-ți inima : cu fiecare bătaie, șoptește numele Lui... Ascultă: I-sus, I-sus, I-sus... (se pronunță imitând bătăile inimii) Dar să știi : el o să se facă îndată sănătos, dar tu... tu ai să vii cu mine. Și acolo, în ceruri, ai să ai tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe Fiul Tău ? ( Femeia se desprinde din îmbrățișarea copilului și atinge cu degetul pieptul copilului) Vocea blândă, cu reverb: Aici, aici... Ascultă-ți inima : cu fiecare bătaie, șoptește numele Lui... Ascultă: I-sus, I-sus, I-sus... (se pronunță imitând bătăile inimii) Dar să știi : el o să se facă îndată sănătos, dar tu... tu ai să vii cu mine. Și acolo, în ceruri, ai să ai tot timpul să-l iubești, ai să fii cu mama și cu tatăl tău, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fie că ai bani și faimă, orice faci, faci ca să uiți de glasul inimii. De asta e așa de trist în lumea celor mari. Fiindcă ei au uitat de Îngerul Iubirii. Și de Copilul al cărui nume îl rostește fiecare bătaie a inimii noastre: (se aude cu reverb : I-sus, I-sus ) Vocea blândă, cu reverb : ... de asta există Crăciunul, ca să ne aducem aminte de acel Copil, născut acum, care ne-a dăruit viața pentru totdeauna... ...și să fim copii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
s-o face foame și vii tu acasă ! Pe unde mi-ai umblat toată ziua?! Băiatul: (ține capul în jos și vine în cercul de lumină, înaintând spre mama) Păi... Mama (se uită la el): Iar te-ai luat la bătaie ! Acuma ce mai e ?! (lasă aluatul din mână, vine spre el, îl ia de umeri, dar băiatul își ferește privirea. Îl ia de bărbie și se uită la el. Copilul își ridică ochii) Hai, spune ! De ce taci ? Băiatul: O să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de costum. Uite-așa ! Mama (cu tristețe și resemnare): Te bucuri ? Băiatul : Păi cum altfel ?! Mama: Uite, dragul meu, când ne-au alungat din casa noastră, am spus că niciodată noi n-o să facem rău nimănui : nici cuvinte urâte, nici bătăi, nici certuri, nimic-nimic... Și asta fiindcă ne-au lăsat în viață. Tu erai mic, nu-ți mai aduci aminte. De fapt, de asta nu ne-au omorât și ne-au lăsat să fugim în lume: erai tu prea mic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vadă, sunt desenate flori de lotus ca la baza unei statui).Copilul, la fel îmbrăcat, stă jos cu capul în mâini. Apar 3 copii, unul mai mare. Băiatul sare în picioare și se repede la cel mai înalt. Băiatul : Vrei bătaie ?! Vino-ncoa și-ți arăt eu șie ! Nu ți-a ajuns data trecută, mai vrei ?! Cine crezi că suntem noi ?! Cerșetori, ori ce ?! Și ce cauți, mă rog, aici ?! Cel mare (rămâne pe loc, ceilalți tac): Îmi pare rău, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu au vacanță și, drept urmare, de Crăciun vor fi chemați la școală, pentru a desfășura diverse activități: săniuș, schi, vor face oameni de zăpadă... Cuvântul de ordine trebuie să fie: “A sosit Moș Gerilă”. În acea clipă, s-au auzit bătăi În ușă. ― Poftim - a răspuns Nicu, zâmbind. Îndată a intrat Despina, urmată de doctorul Gruia. ― Sărut mâinile, doamnă. Să trăiți, domnule profesor - a salutat doctorul. ― Dragă mami, el este asistentul meu, doctorul Gruia - “mâna Întâi” de astăzi dimineață. Vine din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să vă prezentați la cabinetul meu. ― Am Înțeles, domnule profesor - a răspuns medicul invitat. Profesorul și-a adunat gândurile, pentru a putea să aibă o discuție care să-și atingă scopul. Nu a durat multă vreme și s-au auzit bătăi În ușă. ― Poftește. ― M-am prezentat, domnule profesor. ― Luați loc, vă rog. V-am invitat ca să limpezim sarcinile acestui doctoraș, Cuc... ― Cred că lucrurile Îmi sunt clare chiar de când acesta a venit În clinică. Prea privește de la distanță - ca un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la poartă. Acolo este o cameră anume pentru vizitatori... ― E limpede, domnule profesor... Preocupat de modul cum ar trebui acționat În vederea Îmbunătățirii stării unor pacienți, pentru a li se putea face intervențiile chirurgicale necesare, profesorul a tresărit când a auzit bătăi În ușă. A cercetat ceasul. Era ora douăsprezece. „Aha. Trebuie să fie Gruia cu...” - a gândit profesorul. ― Poftește. Ușa s-a deschis și În prag a apărut mai Întâi piranda și apoi Gruia. ― SÎ trăiț’ domnu’ profisoru’ doctoru’. Iaca cî
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cei care Îl Întâlneau Îl salutau cu jumătate de glas, ca și cum le-ar fi fost teamă să nu-l tulbure din meditație... La ușa directorului, s-a oprit, cu gândurile Încă risipite. ― Da. Poftiți - s-a auzit invitația directorului la bătaia În ușă. ― Bună ziua, domnule profesor. ― În sfârșit, am și eu cu cine schimba o vorbă pe ziua de astăzi. Bine ați venit. Până acum am fost ocupat cu de toate. Luați loc, vă rog, În fotoliul de colo, ca să vă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mi, te rog, ai vreo problemă urgentă de rezolvat? ― Nu, domnule profesor. Activitate obișnuită la această oră. Dimineață a fost o urgență. În rest... ― Te rog să vii până la mine. ― Am Înțeles, domnule profesor. După un timp, s-au auzit bătăi În ușă. ― Intră - a răspuns directorul, privind puțin amuzat spre ușă. Îndată, a pășit peste prag doctorul Pas. Un bărbat cu o statură impunătoare, cu păr coliliu și cu zâmbet bonom sub mustața bogată. ― Să trăiți, domnilor profesori. M-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să stăm de vorbă pe Îndelete. ― De acord - a răspuns profesorul Hliboceanu. A doua zi, după ce a pus la punct treburile din clinică, a intrat În cabinet, să se poată reculege, după care să meargă „În vizită” la director. O bătaie În ușă, Însă, i-a Întrerupt șirul gândurilor. ― Poftește, te rog - a răspuns profesorul În felul lui dintotdeauna... Ușa a Început a se deschide cu o Încetineală de melc. Profesorul se Întreba, curios, cine este cel care nu are curaj
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
directorului. ― Succes, tati - i-a urat Despina, mângâindu-i mâna obosită sprijinită pe birou... Cu pas lent, de parcă ar fi purtat pe umeri toate gândurile lumii, profesorul Nicu Hliboceanu s-a Îndreptat către biroul directorului. ― Poftiți - a fost răspunsul la bătaia În ușă. ―Bine v-am găsit, domnule profesor - a salutat Nicu. ― Bine ați venit. Luați loc În fotoliul de colo, ca să vă relaxați puțin, fiindcă vi se citește Încă pe chip extenuarea din ziua de ieri. ― Da. Ziua de ieri
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dreptate, propun ca să-l aducem aici chiar acum pe acest medic. Doamna Măriuța, te rog să suni la secția de Reanimare și să-l inviți pe doctorul Pas să ne facă o vizită. ― Am Înțeles, domnule director. După câteva minute, bătaia În ușă anunța sosirea doctorului... ― Să trăiți. M-ați chemat, domnule director... ― Împreună cu domnul profesor Hliboceanu, te-am invitat să aflăm cum merg treburile privind revenirea securistului și să Încercăm a hotărî conduita viitoare... După ce au stabilit ce este de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a Întrebat ea icnit. ― Da. Vreau să... să le Împachetați. ― Poftiți la „casă” cu acest bon - i-a răspuns ea puțin bosumflată. Așa cum le stă bine fetelor cu adevărat frumoase. În timp ce Gruia achita cumpărătura, cadâna cu mișcări de mladă În bătaia vântului a ambalat totul cu mare Îndemânare. L-a așteptat să se apropie și, Întinzându-i pachetul, l-a fixat cu privirea ca o vipie de vară, retrăgându-și palmele cu moliciune abia după ce Gruia, fără să-și dea seama
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nevestei, strigi la mine ca la un rândaș? Să Îndrăznești să scoți doar un singur cuvânt și... - a scrâșnit Petrică, În timp ce scotea scântei din privirile umbrite de sprâncenele stufoase și bine Înspicate... Călca apăsat!... Poftește! - a fost răspunsul profesorului la bătăile În ușă ale lui Petrică... ― Bine te-am găsit, Nicule, și iartă-mi figura asta de zurbagiu! ― Da’ ce s-a Întâmplat, omule? ― Iaca că tocmai am avut oarece „discuție amicală” cu portarul și mai-mai să... - a răspuns Petrică, lovind
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Petrică, omule! Acuma, Însă, să-l așteptăm pe Gruia, ca să vedem cum Îl primim pe... ― Pe minunea ceea de om... Toader Toaibă! Cum Îi numele, așa-i și omul! Nicu Îl asculta urmărindu-i mimica, care exprima Încărcătura fiecărui cuvânt. Bătăile În ușă au primit răspunsul știut: ―Poftim, intră! În clipa următoare, a apărut Gruia. ― Bine ai venit. Uite că Petrică a și sosit. ― Nici nu mă gândeam că va Întârzia. Cercetașul este ca un metronom sau ca „un ceasornic de la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]