16,324 matches
-
aia o și ascultă Dumnezeu. O să mă rog și pentru sufletu' dumitale, donșoară. Bine, mătușă, roagă-te. Bietul ei suflet! Să nu mai aud de suflet! Își privi speriată mama. O prejudecată, Întocmai ca virginitatea. Un fard pe care fetele bătrâne Îl șterg plângând În fața oglinzii după fiecare bal. Contează ce rămâne când te dezbraci: sânii căzuți, celulita, varicele, ridurile. Singurătatea! Sufletul? O lozincă oarecare, un scut găurit, o cămașă zdrențuită. Cu un ultim efort reuși să Închidă valiza și izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el fără să se sinchisească de lacrimile care-i udau obrazul ridat Am ceva de plătit, domnișoară? Întrebă el absent. A plătit fiica dumneavoastră, șopti Încurcată fata care i-a adus Montrealul. Ah, da, am uitat că sunt „chematul”, Încercă bătrânul domn să glumească. Continuă mai mult pentru sine: Toți vom fi „chemați” pe rând... Nu prea ați vorbit, observă una pistruiată și cu nas cârn. O figură pe care Petru n-o remarcase până atunci. O fi nouă. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Eritreea, Gaza, Golanul, Iordanul, Iudeea? Și, mai ales, pe Erwin Gancz scriindu-i din Kibbutz-ul său Înecat de verdeață, la doi pași de granița cu Siria: „Să nu spui niciodată că mergi pe ultimul tău drum. Vino, fără teamă, bătrâne Cain, căci Îți este dat să pui piciorul În Ierusalim, chiar dacă aproape ai uitat Amida și chiar dacă vei zbura cu Taromul ca un bun evreu mioritic ce ești. Crescut la școala culorilor reci a lui Hollosy Simon, Ziffer Sandor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ușile larg deschise ale capelei se vedea cimitirul inundat de flori și verdeață: 6 August. Sezonul de băi nu era Închis Încă, dar lumina verii era mult mai blândă. Schimbarea la Față era, de când mă știu, Începutul toamnei. Cireșul din livadă, Înalt, bătrân, era primul care Își pierdea frunzele. Vecinătatea cimitirului o făcea deseori pe bunica În obișnuitele ei plimbări vesperale, mai ales după ce a rămas văduvă, să treacă firesc din livadă printre morminte, cel mai adesea cu un buchet de flori În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dracu! veni prompt răspunsul bătrânului. Era dezamăgit de ușurătatea fiului său, dar și de propria sa limbuție. Hotărâse să se pocăiască, să vorbească cât mai rar cu putință și numai cu tâlc, În cuvinte și expresii alese, căci era prea bătrân pentru gargarisme și lozinci de care cam abuzase până atunci, dar, după cum se vedea, truda sa nu era răsplătită cum merita, căci nimeni nu se gândea că tăcerile sale erau și penitență și căutare, și pedeapsă și mântuire. Ca să izbândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
amănunte mai contau acum, odată cu apariția acestui arhanghel miop și suficient de aiurit pentru a trezi, fie și pentru o clipă, interesul ei. 16. Nu se schimbase nimic, dar nimic nu era ca odinioară. Filozoful și latinistul erau de acum bătrâni, iar Arpi bácsi murise de câțiva ani. Intrase acolo pentru prima oară Împreună cu Grațian. Se Însera când Grațian Încercă să-și Îndrepte oasele de teamă că ar putea descoperi te miri ce fractură. Avusese noroc: era doar bine tăbăcit, lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de desfășurare (propria sa casă, o garanție În plus a valorii tablourilor), ziua aleasă și, În sfârșit, implicarea Iolandei În această afacere. Eleonora Încă mai sporovăia În poartă cu poștașul Macavei. Povestea părea că va ține cât o telenovelă, Întrucât bătrânul cal Înhămat la sania Poștei din Feldiu se scufundase cu totul Într-un generos braț de fân ce trebuia dovedit acum, căci altă oprire atât de importantă stăpânul său nu mai avea În cursul zilei. Când Între cei doi părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Într-o lume ea Însăși pe dos: Bunavestire, după Schimbarea la față! Tot ce se Întâmpla nu făcea decât să confirme profeția doamnei Lapedatu. Dar cine să ia seamă la vorbele unei bibliotecare cu ochelarii grei de dioptrii? Și fată bătrână pe deasupra. Nu avea nici aplombul analiștilor politici și nici frumusețea Înțepată a prezentatoarelor de știri de pe sticlă. Noroc cu Brândușă care nu Înceta să-i strângă mâna de câteva secunde, repetând Într-una: Dom' profesor, dom' profesor! cu o intonație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o scadență tulburătoare care În adâncul sufletului ei părea să-i facă complice cu ochiul Încă din copilărie. În acest punct fiul Își Întâlnea mama. 28. În casa lor, lumina nu se mai stingea la miezul nopții de câțiva ani. Bătrâni cum suntem, nu mai găsim Întrerupătorul, zicea Marta. Apoi, când săruți pe Întuneric, te gândești mai mult la amanți decât la bărbatul tău. La acest capitol stătea bine. Așa de bine Încât Întunericul, prea mult Întreținut, o făcea agresivă, irascibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dar În cazul altora... Al nostru, bunăoară, Îndrăzni Petru, În sfârșit, să treacă fără nici o Încuviințare peste o frontieră care Îi separa chiar când Încă mai făceau dragoste. În vremea din urmă. Trecuseră doar câteva zile, dar el se simțea bătrân. În cazul nostru, dacă mai e un asemenea caz, nu știu. Oriunde. Zâmbi pentru a nu dramatiza fără rost un răspuns oricum În doi peri, din care Petru urma să aleagă, cum era firesc, partea proastă, rău prevestitoare. Oriunde, care va să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din spate. Era liber. Ușor și liber. Ușor ca un fulg din moment ce iată-l plutind la o palmă deasupra pământului. Apoi și mai sus. Era ca o țestoasă albă Înotând visătoare În apele albastre din Galapagos: era un zeu gras, bătrân și alcoolic, care făcea cu ochiul lumii Întregi Între două sughițuri; era o țară săracă fără continent; un trup fără consistență; un contur; o părere. Dădu un ocol larg În jurul lampadarului, reproșându-și că Își pierduse Încrederea În minuni. Zbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
e teamă de mine. — Ei, poate că îl ai de puțin timp. E posibil să-l fi luat înaintea ultimei recidive și să nu fi avut ocazia să-mi vorbești despre el. — Nu mi se pare prea nou. E destul de bătrân și de jigărit. Randle râse. Încă n-o mai auzisem făcând asta. Sunetul era ceva între nechezatul unui cal și hârâitul unei moriști. — Păi, zise ea, mă bucur că îți menține moralul ridicat, de oriunde ar fi venit. Cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Cred că-n fracțiunea de secundă cât durează, zâmbetul acela mic, crud, sexy, obraznic și rău s-ar putea să fie singurul lucru perfect care a existat vreodată pe lume. O luminoasă și călduroasă străfulgerare într-un milion de stele bătrâne, pocite. Te iubesc. — O, scumpule, zâmbi ea. Întinse mâna și îmi atinse încet ceafa cu buricele degetelor. Ești așa de provincial. Pentru că n-am răspuns, ea se lăsă pe spătarul scaunului, legănându-se pe picioarele din spate, și ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
perdeaua de tăcere. — Mișto, am zis. Antisunet. Clio se uită la mine. — Iar Dusty, spune Jane băgându-se din nou în discuție. Când ne-am mutat, am crezut că o să aibă o cădere nervoasă. — Dusty? întrebă Clio. — Pisica noastră. E bătrână, era a strămătușii lui Paul. E o siameză și e destul de sensibilă. Jane vorbi o vreme despre Dusty, povesti vreo două întâmplări hazlii cu pisici pe care nu mi le amintesc. Noi tocmai ne-am luat două pisicuțe, zâmbi Clio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
șmirgheluire. Oricât de enervantă ar fi fost, fata de lângă mine nu era o persoană ca oricare alta. Cântând, bătând toba pe genunchi, Scout era o forță, o mică și puternică undă de energie care se mișca prin lumea întunecată dinăuntrul bătrânului meu jeep galben. M-am întrebat dacă pe o fată care cânta și bătea toba pe genunchi în felul acela o putea opri ceva. După Happy Mondays urmă Fun Lovin’ Criminals, după care veni Gary Numan, care lăsă în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
gri și roșie decolorată îndoite în partea de sus și de jos a cotoarelor. Mă duseră cu gândul la vechea armată britanică, armata imperială, abandonată și lăsată în urmă, continuând să stea în formație. Pe măsură ce coboram, soldații-cărți deveniră tot mai bătrâni - oamenii lui Wellington, gătiți în foi de aur scorojit făcând loc regaliștilor înalți și tăcuți, cu înscrisuri înflorate și abia lizibile pe fiecare spate bătut de vremi. După un timp, cărțile dispărură cu totul, fiind înlocuite de manuscrise in-folio îngălbenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lumea trăgându-și respirația ca marea care se retrage înaintea unui val tsunami, însă n-o făcu, nu răbufni. În oala aceea sub presiune, ceva cedă. Fidorous își scoase ochelarii cu rame groase și-i frecă meticulos cu mâneca halatului. Bătrân și ostenit, acum că furia dispăruse, își strânse rădăcina nasului cu degetul mare și cel arătător înainte să-și pună ochelarii la loc. — Ei bine, spuse el încet. Da, încuviință Scout. Mi s-a părut că era mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aduce podișul mai aproape pentru cé, pîné a fi venit colhozurile, podișul era Într-adevér mai sus. Drumul acesta oficial, cobora Între rîpă adîncé, situaté pe stînga cu malurile de nisip alb și coasta abrupté pe care creșteau nuci și cireși bătrîni sub care se odihneau cosașii cînd coseau, sau adunau finul. Dealurile, atît cele de pește rîpé cît și celelalte, erau pline de tufe de alun și méceș, care despérțeau În loc de garduri, terenurile de coasé ale gospodarilor. Mulți și-au fécut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
infernal de tînără, Iordana. Timpul tău nu e și timpul meu. Timpul tău mi-e adversar. O să mă mestece și-o să mă înghită. E deja cu mine-n măsele. Nu cere semne și minuni. Nu pot să fac dintr-un bătrîn om tînăr". Am avut parte de tot felul de neminuni. Aștept minunea", i-am răspuns. A fost prima dată cînd l-am văzut vulnerabil de sentimental. După several drinks, ce-i drept. Ura să se arate vulnerabil. Nu avea încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tovarășe, ce-ai spus". Tano e neliniștit de zvonul copiilor de pe stradă. Îi plac copiii, se hîrjonesc împreună, dar îl feresc de darurile lor în oase. N-are voie să mănînce așa ceva la vîrsta lui. În ani cîinești, e mai bătrîn decît mine. Șezi, îi spun. Mă mîrîie: Doar n-o să stau ca dogii lui Hette. Cultivatul meu Tano îi știe pe cei doi cîini sculptați de Richard Hette, păzind intrarea în Vila Sonet. Le-a privit cu frățească mîhnire nemișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
început cu revolverul în tîmplă. Ei, care au scris****, bumbesc-livezenii, au fost răsplătiți cu eterne posturi de conducere. "Deci, jos cu literații fără partid!", scandează Șichy. E lozinca lui Lenin, din 1905. Fata asta s-a documentat pentru dialogul cu bătrîna doamnă Iordana Marievici. Nu crede, cum crede generația ei, că inventez strigoi. M-am dus, atunci, la unica revistă culturală, fostă almanahul "Luptăm". Sarcina ("Scoateți un almanah") o lansase însuși Mișa Novicov, buzduganul pe care Leonte Răutu îl trimitea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ceaușescu, era numai miere; acuma e numai fiere. I-a rămas destulă de pe vremea cealaltă. A fost dat în gît de presă ca informator secu și-i sen-i-i-in. N-a făcut nimica rău. Era vorba de țară, de binele țării". Bătrîna stradă se preschimbase pe negîndite într-un fel de bazar oriental. Lumea arabă auzise trîmbița privatizării în care suflase Adrian Severin, cel cu purcoaiele de Jelly Bon și cu invazia de Sultana Napolitana, imediat după Marea Revoluție din Octombrie, pardon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Eu sînt femeia, încă tînără, ținînd în poală, pe o farfurie întinsă, albă, o căpățînă de ridiche neagră. M-ai răzuit de vreo două-trei decenii ca pe-un palimpsest. Tu reprezinți instanța tinereții mele, Ana. N-ai voie să fii bătrînă. Nebună și frumoasă, da. Te păstrez în banca mea de date nebună și frumoasă. Ochii îi sînt obosiți. Unul pare a avea în mijloc ceva ca o floare de gheață, cum se fac pe fereastră. Uzezi de soluția bătrînilor: refugiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu era Iordan zeul? Cum să-l fi văzut învins, umilit, urîțit de boală? Învins, învins, învins. Tot repetîndu-l, cuvîntul se metamorfozează. Învins. Învi(n)s. Învis. În vis. Vis. Și ce să-mi fi spus la/pe patul morții? Bătrîn pianist pe patul morții. Ce să fi clarificat? Dragostea lui Iordan? Mare minciună, frumoasă poveste. Frumos mai mint bărbații pe care-i iubim. Așa m-a amețit Iordan, în Vara Mare. "Simt că nu te merit, simt că nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se sprijine de-ale lui. Azot. I-am dus la Mănăstirea Neamț, loc dăruit ("Și a văzut Dumnezeu că este bine"); dăruit și de o nemaipomenită "vară de noiembrie". "În Franța, a gafat Brăduț, i se mai spune vara fetelor bătrîne". "Natură conservată, conservatoare", a strîmbat din nas Patrick, deranjat (purta un costum Cerruti) de les mouches, de iarba plină de melcișori, de scaieți, de cioturi, de o vulpe tehuie care i s-a părut hienă, de șoriceii de pădure, rătăciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]