KorAP: Find »[drukola/base=bal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...85 86 87 ...176 >

4,386 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

-mi aline suferința, căci pe ea n-am mai văzut-o niciodată, iar eu m-am făcut sănătos încă de a doua zi și pentru totdeauna.” Femeile adunate în jurul domniței Ecaterina sporovăiau despre copii, bucate, modă, ca și despre ultimul bal al ofițerilor ruși, onorat de Marele Komandir, Kutuzov. Marioritza încă nu se obișnuise cu limba vorbită în saloanele bucureștene. Era contrariată de amestecul franco-român al conversațiilor din jur. Stătea la marginea cercului de femei, ținea în mână paharul cu apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
într-o manieră tipic rusească. Contele clătină de câteva ori din cap. Arăta grav ca un dirijor instalat în fața orchestrei, marcând tactul cu bagheta înainte de concert. Ce zi, madame! Ce zi teribilă!... Eram, se înțelege, și eu acolo, la acel bal, în casa prietenului meu. Generalul Zass, comandantul militar al orașului, fusese, de asemenea invitat. Era deci acolo, sorbind cu un apetit de invidiat din cel mai fin Bordeaux băut vreodată, zâmbind și lăudând gazda pentru inspirata alegere a vinului... bla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
de o glumă. Generalul Zass și-a pus paharul jos și, în tăcerea aceea îngrozită, a tras cu un gest aproape elegant ucazul imperial din manșeta vestonului. Din porunca țarului Alexandru I al Rusiei, distinsul meu prieten, gazda acelui mare bal, era trimis în surghiun tocmai la Elisabetgrad, împreună cu toată familia. După ce a dat citire ucazului, generalul a ridicat paharul și l-a băut până la ultimul strop, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Tipic rusesc! Slugile care serveau înțepeniseră cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
V-am spus deja că sunt extrem de ocupat. Am o grămadă de comenzi de la ofițerii ruși. Pe generalul Kutuzov îl aștept chiar acum la probă. Trebuie să apară dintr-un moment într-altul. N-ați auzit că rușii dau un bal mare de Revelion? Toată lumea vrea haine noi și nu mai sunt nici măcar trei zile întregi până atunci. Iancu tăcu brusc. Stătea neclintit dinaintea croitorului. Arăta extrem de calm. Apoi vocea lui se auzi din nou urcând de la tonul foarte dezamăgit la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
importanță deosebită acelei... reprezentații. Din fericire, avem cam aceleași măsuri. Așa că m-am gândit să-ți ofer hainele mele. Te rog să-ți alegi ce vrei. Eu pot renunța la ele și, oricum, nu mi le-am comandat nici pentru balul ofițerilor ruși, nici pentru reprezentația primadonei Nanone. De altfel, sunt în măsură să spun că o cunosc destul de bine pe această cântăreață. ― O cunoști? Oh, spune-mi, vorbește-mi, te rog, despre ea! ― Este... foarte tânără... fascinantă... I-am făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
celor doi coconi de domn fermecați de modul de viață european, când tatăl său, Ienăchiță, mersese la Viena, în cetatea cezaro-crăiască, și își lovise luminata lui frunte de podele dinaintea împăratului pentru readucerea odraslelor domnești în țară și, bineînțeles, despre balul ambasadorului Spaniei, unde doamnele înțeleseseră să-și arate simpatia lăsându-l aproape dezbrăcat pe Luminăția Sa, smulgându-i frumoasele lui șaluri și elegantele lui haine orientale. Chiar dacă se lăsa greu, Nicolae povestea întotdeauna cu plăcere, fără să se repete, dând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
în sfârșit, suferințele și lipsurile generate de război. Puteau spera la vremuri mai bune. Alții se scărpinau a pagubă în cap. Regretau imensele profituri din comerțul cu armata rusă. Chiar și femeile tinere aveau ceva probleme. Oftau adânc după strălucitoarele baluri ale ofițerilor ruși. Tropăind ritmic, având cârduri întregi de copii și gură-cască pe urmele ei, o strălucitoare gardă militară sosi cu puțin timp înainte de ora hotărâtă. Soldații își ocupară locurile de o parte și de alta a intrării principale, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
aici barba și ișlicul. În schimb, stârnise ceva mai mult interes pentru arta dramatică. Invitase trupe de teatru și pantomimă din Rusia, pentru plăcerea locuitorilor, în primul rând, dar și pentru propria lui plăcere. Da, era omul care adora teatrul, balurile, cluburile, limba franceză... Da, limba „distrugătorului de lume”! O vorbea cu multă plăcere la serate, mai ales în prezența femeilor. Ce limbă! Anume făcută ca să apropie, ca să stârnească dorințele. Ai, ai, jenșcinî! Le ademenea franțuzește și le poseda rusește! Desigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

șosea, dinspre Orhei, eu la pedale, ea pe cadru... - Stai, omule, intervine mama. Ia-o mai din urmă, că la amintiri nu ne grăbește nimeni - mai ales că atâta ne-a mai rămas... - Mai din urmă - de unde?, râde tata. De la bal? - Treci peste bal - deși eu aș lua-o și mai din urmă... dar poți s-o pornești de la Inspectorat: vasăzică ne ducem noi la Orhei, să cerem să ni se dea cel mai greu sat - eram tineri, plini de entuziasm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
eu la pedale, ea pe cadru... - Stai, omule, intervine mama. Ia-o mai din urmă, că la amintiri nu ne grăbește nimeni - mai ales că atâta ne-a mai rămas... - Mai din urmă - de unde?, râde tata. De la bal? - Treci peste bal - deși eu aș lua-o și mai din urmă... dar poți s-o pornești de la Inspectorat: vasăzică ne ducem noi la Orhei, să cerem să ni se dea cel mai greu sat - eram tineri, plini de entuziasm, eram, dragă doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
mai greu sat, cea mai grea școală, asta am cerut, o corectează tata. Am cerut: Dați-ne cea mai grea școală din județ! Până atunci făcusem, fiecare, câte doi ani de suplinire, tocmai ne căsătorisem... - Stai, omule! Ai trecut peste bal! - Tu ai spus să... - Bine, treci... Și, Doamne, cum mai dansam... Începeam de pe la patru după-amiază și a doua zi, la opt, tot mai dansam - fără muzică, de pe la trei, muzicanții plecau, erau osteniți... - Fugeau, nu plecau!, râde tata. Maică-ta era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
dansam - fără muzică, de pe la trei, muzicanții plecau, erau osteniți... - Fugeau, nu plecau!, râde tata. Maică-ta era spaima „muzicilor” pe o rază de cincizeci de kilometri... - Exagereeezi... - Atunci: pe o rază de cinci kilometri... - Prea puțin! - Când angajai muzica pentru bal, Înainte de a-ți spune cât cere, starostele Întreba: Vine și domnișoara Popescu a lui Holban din Chiștelnița? dacă vine, căutați-vă altă muzică, uite ce ne-a făcut duminica trecută... - și-și arătau buzele umflate... - Exagereeezi. Aveau, de la mamele lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
acum...» «De asta vi-l și dau», zice revizorul. Când o să vă speriați, să n-aveți de-alergat până la mine decât zece kilometri...» - Așa a zis inspectorul, dar poate n-ar fi rău dacă i-am povesti băiatului ultimul meu bal de domnișoară, cel de la Scorțeni, când m-ai Îmbrobodit și m-ai făcut să zic Da, În loc să rămân liberă, măcar un an, doi, cinci, să dansez... Doamne, ce inspirat ai mai fost În ziua a șaptea, când ai făcut dansul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
din umeri, adăugând, repede-repede, ca să se știe că ea glumește: Ca să pot merge! - privea Însă la noi cu o asemenea, În ochi, lumină tulbure transparentă, Încât știam că, de fapt, spunea: «Ca să pot dansa». O mai țin minte, dansând la balurile sătești - mai des cu tata, mai ales vals. Fiecare din ei În parte dansa foarte bine; Împreună și mai foarte-bine, nu e de mirare că s-au luat În timpul unui bal, nu-i de mirare că-și vor fi spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Ca să pot dansa». O mai țin minte, dansând la balurile sătești - mai des cu tata, mai ales vals. Fiecare din ei În parte dansa foarte bine; Împreună și mai foarte-bine, nu e de mirare că s-au luat În timpul unui bal, nu-i de mirare că-și vor fi spus că, din moment ce se potrivesc la vals, de ce nu s-ar potrivi În viață? Mi-a rămas mai puțin imaginea ei, dansând pe muzică, Încălțată cu pantofi ușori - cât bocancii grosolani, cizmele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
român? Mama lui de prost-prost! Să admitem: nu-i o probă de... filosemitism, dar fapta rămâne: noi, Învățătorii, am dus, am introdus la sate dansuri neromânești, de la oraș, care, În nici zece ani se jucau la hore, la nunți, la baluri... - Valsul, tangoul? Cadrilul? - Nu numai astea, dar șaerul, dans evreesc...Basarabenii ajunseseră să-l joace, fără să știe al cui este, de unde vine... - La noi, la Mana nu se juca, nici n-am auzit de el... - ...când părinții tăi sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Vatici, Îmi descânt singur, după Mătușa Domnica, de-râie: „S-o-nsânicat, S-o mânicat, Pi cale, pi cărare - Paulică S-o dus la vânat Ș-o prins o vacă neagră, Ș-o tăiet-o Ș-o făcut bucate din è, S’ facă bal! Ș-o chemat la bal Pi toati bubili, Pi toate buboaili, Pi toate răzbubili, ȘÎ pi toati străbuboaili Da pi giupâneasa Râia n-o chemat-o. Ș-atuncea è s-o mâniet, ȘÎ s-o-mbârzoiet ȘÎ s-o răsuflèt. Pi la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Mătușa Domnica, de-râie: „S-o-nsânicat, S-o mânicat, Pi cale, pi cărare - Paulică S-o dus la vânat Ș-o prins o vacă neagră, Ș-o tăiet-o Ș-o făcut bucate din è, S’ facă bal! Ș-o chemat la bal Pi toati bubili, Pi toate buboaili, Pi toate răzbubili, ȘÎ pi toati străbuboaili Da pi giupâneasa Râia n-o chemat-o. Ș-atuncea è s-o mâniet, ȘÎ s-o-mbârzoiet ȘÎ s-o răsuflèt. Pi la vârf s-o uscat Ș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
de Iacob... - De ce-i spui... cu un augumentativ? Era mare? Mătăhălos? - Nu l-am văzut În viața mea - asta ar mai fi lipsit! Singura dată când m-am dus la ei În sat a fost Într-o vacanță, la un bal - eram elevă la Normală la Chișinău... Și uite că vine un... Nu era chiar copil, dar cam băiet, un mucea față de mine, care eram domnișoară... - Cine era: vărul? - El, greculică de Ion. Care, nici una, nici două, mă poftește la ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
pământ! Eram vo’nică, lucram, la deal, cu părinții, când veneam În vacanță, coseam În rând cu tata și cu frate-meu Niculae... Și cum eram și cam ofensată... Asta era: mama fusese cam foarte ofensată - și unde: În plin bal... A spălat ofensa cu dosul de mână - cu care l-a pus la pământ pe văru-său - numai că trebuise să plece repejor, s-o ia la sănătoasa, fiindcă vărul dăduse de veste și veneau ajutoare - unde voi fi citit asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

Nick și-l purta nițel mai lung, dat pe după urechi, cu bucle ușoare pe ceafă. Susan era înnebunită după el. Întotdeauna fusese. La școală, Nick fusese un fel de Făt-Frumos - căpitanul echipei de fotbal și un dansator de excepție la balul anual al facultății. Prin contrast, Susan fusese întotdeauna complet convinsă de propria ei lipsă de importanță. Pistruiată, roșcată și fără piept, Susan avea în schimb niște picioare lungi și subțiri, de invidiat. Dar lipsa ei de încredere în sine, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
grijă cerceii care o strânseseră toată seara. Apoi și-a extras și picioarele din pantofii la fel de neconfortabili. Aaaaaaa, minunat, și-a spus femeia singură. Ei, măcar seara s-a încheiat într-o notă plăcută. Susan și Nick se întorseseră de la balul de vară al firmei, care avusese loc la Kensington Roof Gardens și care, pentru Susan, reprezentase iadul. Trei sute de agenți imobiliari care vorbiseră neîncetat despre prețurile proprietăților, în vreme ce nevestele lor cu verighete bătuseră câmpii despre sistemul școlar și despre cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
talie. —Doamne, mă întrebi dacă mă simt bine? a exclamat Fiona ridicând în sus paharul cu șampanie roz. Băutură pe gratis, o muzică extraordinară și locația asta imposibil de șic..., a continuat ea cu un gest larg, indicând sala de bal de Claridge. Cum aș putea să nu mă simt bine? Atunci e perfect, a rânjit Julia. Întotdeauna îmi place să-mi sărbătoresc ziua de naștere în lux. În vreme ce eu nu-mi doresc nimic altceva decât să nu mi se aducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
de frumoși și de plini de fascinație. Mă simt ca ultima cerșetoare. —Ei, draga mea, nu arăți deloc ca o cerșetoare! Verdele te prinde de minune. —E una din richiile mele preferate. de mulți ani. După ce mersese cu ea la balul firmei lui Nick, Susan își dăduse rochia la una din curățătoriile chimice, unde hainele sunt gata a doua zi. Femeia i-a zâmbit Juliei și a făcut un pas înapoi. Iar tu, doamnă, arăți uluitor! —Ei, vechitura asta! a râs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
se referea la Julia și la cât de minunată era ea. Susan s-a așezat pe capacul de la WC, lipindu-și fruntea de zidul rece al toaletei. Era beată moartă și era conștientă că venise timpul să plece acasă. Spre deosebire de balul firmei lui Nick, acum Susan se simțise extraordinar. Asta, în principal, fiindcă fusese înconjurată de prietene, așa că nu simțise nevoia să joace nici un rol. Când Nick a lăsat-o baltă ca să socializeze, lui Susan nici că i-a păsat. Stătuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]