5,546 matches
-
RG 84, Oficiile de Afaceri Externe ale DOS, Legația din București, Misiunile SUA, Arhivele Naționale. În martie, Marea Britanie a informat Washingtonul în legătură cu intenția acesteia de a nu mai protesta împotriva încălcării drepturilor omului din România sau din vreun alt stat balcanic. Guvernul britanic credea că se poate cîștiga mai mult încadrînd Balcanii într-un context mai larg și spera astfel să obțină concesii din partea sovieticilor la Reuniunea celor Patru Puteri din Paris. 613Circulară, 5 decembrie 1951, p. 2, 350-Policy Review, cutia
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Inocențiu I, într-o Scrisoare a sa. În Mineiul ortodox, la 15 septembrie, este pomenit Nichita Romanul, iar la 3 aprilie, Nichita Mărturisitorul. În calendarul sfințeniei este trecut și Sfântul Niceta de Remesiana, în ziua de 24 iunie. În Penisula Balcanică, marele misioanr Niceta a fost cinstit ca sfânt și după așezarea sârbilor în fosta sa eparhie. În anul 1308, era restaurată și înzestrată cu un sat de vlahi o mănăstire cu hramul Sfântului Niceta, de către regele sârb Ștefan Uroș al
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
document epigrafic ne învață să fixăm patria lui Cassian, tocmai în inima acestei țări curioase. Acest nume <<Cassianus>>, derivat de obicei din familia strălucitei case a Casiilor, este foarte răspândit în nomenclatura latină și adeseori este întâlnit în inscripțiile provinciilor balcanice cu privire la Cassiani din Histria”. Marrou spune că numele se dădea locuitorilor unui sat-vicus, vicus Cassii sau vicus Cassiani (adică sat al unui Casin sau sat al unui Casian). Marrou concluzionează astfel: ,,reiese că numele Cassianus era astfel legat de un
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
o confederație dunăreană, sub protecția Austriei", după cum suna propunerea oficiosului Post din Viena, sperând că Rusia va renunța la supremație în această zonă geopolitică. Eminescu reacționează imediat, argumentând că hegemonia Austriei într-o asemenea confederație ar fi ruinătoare pentru țările balcanice: "Robia economică a noastră și a Orientului întreg, supremația culturii extrafine din Budapesta și Viena, poate fi visul diplomaților de la Post, dar exemplul României ar trebui întipărit în mintea popoarelor de peste Dunăre, ar trebui să li se spună că protectoratul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
să li se spună că protectoratul Austriei este echivalent cu sărăcia, cu stoarcerea populațiunilor prin agenți economici fără patrie și că acelea n-ar forma decât terenul de nutrițiune al dezvoltatelor sisteme intestinale de la bursa din Viena." (Planul unei confederațiuni balcanice). Eminescu nu neagă beneficiile unei confederațiuni balcanice, dar aceasta să nu atârne de nici o putere imperială. Soluția grecească era ideea amiralului francez Jurien de la Gravière, care credea că elenismul se poate opune în zonă expansiunii rusești. Eminescu respinge și această
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
este echivalent cu sărăcia, cu stoarcerea populațiunilor prin agenți economici fără patrie și că acelea n-ar forma decât terenul de nutrițiune al dezvoltatelor sisteme intestinale de la bursa din Viena." (Planul unei confederațiuni balcanice). Eminescu nu neagă beneficiile unei confederațiuni balcanice, dar aceasta să nu atârne de nici o putere imperială. Soluția grecească era ideea amiralului francez Jurien de la Gravière, care credea că elenismul se poate opune în zonă expansiunii rusești. Eminescu respinge și această utopie, în articolul Elenismul, cunoscând bine ce
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
capitalul străin. Cealaltă parte a lumii o vedem din contra mișcată nu de un curent economic, ci de unul istoric și religios, care nu poate lipsi de a exercita de o mare atragere asupra popoarelor economicește puțin dezvoltate din Peninsula Balcanică, pentru cari credințele bisericești și idealele istorice sunt încă sfinte, nefiind pătate de materialismul modern."30 Această analiză arată iarăși puterea de pătrundere a mersului istoriei, subliniată de Nicolae Iorga. Jurnalistul de la Timpul regreta că teoreticienii occidentali nu răspund pe
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Publice, la fel pe 16 noiembrie 1890; la 1900 ajunge ministru de Justiție, pentru ca la 29 decembrie 1910 să fie numit la Externe, din nou la Justiție în 1012 și să prezideze Conferința de Pace de la București (1913), în urma Războiului Balcanic. Iată, așadar, o prodigioasă carieră politică, fiind și un apropiat al Casei Regale. Evident, prin comparație, Eminescu n-a fost decât un simplu jurnalist, comentator al vieții politice. Și totuși, marele paradox este acesta: gânditorul politic Eminescu este net superior
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a fost atât de șters, încât plecarea lui din fruntea partidului nici n-a fost observată."131 Tot C. Popescu-Cadem citează și alte păreri ale unor mari profesioniști. S-a perpetuat "mitul" că a avut un rol important în Războiul Balcanic. Nicolae Iorga, în medalionul din Oameni cari au fost, necrolog din iulie 1917, lămurește lucrurile: "Tratatul de la București era pentru el, nu soluția definitivă a unei probleme care i s-ar fi frământat mult timp în minte, nici punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
demonstrație strălucită, fără a fi nici de partea consimțirii de "drept" a cedării județelor basarabene. A nu primi Dobrogea din pricini de "rasă latină" i se prezintă imaginea unei crase ignoranțe: Neluând-o, tocmai, lăsăm drum liber Rusiei în Peninsula Balcanică. Iar amestecul și contactul cu rasa slavă e nedovedit, de vreme ce Dobrogea nu e locuită de bulgari, ci în cea mai mare parte de români, turci și tătari." 155 Un fals grosolan este considerată și aprecierea că populațiile din Dobrogea ar
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și "turcizării" și mulțumindu-se cu o stare de vasalitate profitabilă materialicește. În schimb, rușii au simțit că religia creștin-ortodoxă nu-i suficientă pentru ca Principatele să devină "slave". Conservatorismul etnic devenea, astfel, un principal obstacol în calea expansiunii către Europa balcanică și occidentală. Ba, timp de peste un mileniu, forța de asimilare a românității se dovedise superioară celei slave. Și asta în condițiile în care civilizația tradițională românească a fost una majoritar țărănească. Acest conservatorism i-a supărat nu doar pe ruși
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
au strâns, la Iași, în jur de 20 000 de ostași cu gândul de a răsturna monarhia românească, iar în Odesa s-a trecut direct la operațiuni de război, sub comanda evreului bulgar, cetățean român, Christian Rakovski, fondator al Federației Balcanice Panslave, având ca scop imediat separarea Dobrogei de România. Ambele operațiuni bolșevice ținteau la ocuparea Iașului și a Galațiului. În decembrie 1917, devenind membru al conducerii bolșevice, Rakovski, împreună cu Lenin și Troțki, au pus la cale preluarea comenzii trupelor de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
partizani, pe risipitorii de superlative, pe criticii bârfitori, pe academizanții cu orice preț. Ca unul care debutase editorial mimând stilul altora, unii s-au grăbit să-i plaseze volumele următoare sub semnul jocului facil. Poetul a putut părea un Pierrot balcanic, un mim, un amator de funambulesc sau un Păcală modern gata să ia înțelesurile de-a-ndoaselea; însă de la remarcabilele Poeme din 1965, continuând (anul următor) cu Moartea ceasului, ulterior cu Tinerețea lui Don Quijote (1968), cu Suflete, bun la toate (1972) și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
complace într-un necontenit joc al măștilor, plonjând deliberat în bufonerie și burlesc, abandonându-se firesc minutului revelator, încercând astfel să-și voaleze solitudinea. Așadar, asediind necunoscutul, el e colocvial și distant, liniar și copleșit de bucle, transparent și ocult, balcanic (matein și barbian) și deschis modernității; autohtonismul său coabitează cu universalul. Vizual prin structură, mai puțin ispitit de sonorități (acestea, la Barbu, cu finalități melodice), privitorul tentat de șarjă și parodie frizează delirul imagistic; linii frânte, volume insolite, reprezentări piezișe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
atitudine superior-bonomă, perceptivul netemător de paradox și contrasensuri perseverează în fabulos inventând o lume de panopticum, în lumină rece. Asistăm la o inteligentă comedie a cuvintelor; gravității comune i se contrapune un arrière-plan hazliu, nu și o adâncire (ca la "balcanicul" Ion Barbu) în freamătele ființei. Remarcabil adesea, pe porțiuni, oniricul Dimov e mai ilustrativ din afară decât din lăuntru. III Nostalgia rigorii clasice, motiv de reîntoarcere, e o realitate de luat în seamă. Nu o dată, grenadirul care sfârtecă râzând arhitecturile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
afinități ipotetice, Nicolae Labiș, romanticul de la Poiana-Mărului (lângă Mălini Suceava) își găsea o "frățească" înclinare spre răzvrătitul Rimbaud "încâlcitul ștrengar Arthur"; îl tentase François Villon, aventurierul impenitent dispărut la vreo treizeci de ani, căruia îi consacra, "în febră", un "poem balcanic". Tot ce e remarcabil la autorul Primelor iubiri (1956), căzut ca o stea la numai douăzeci și unu de ani, stă sub semnul focului, al unui viu neastâmpăr juvenil concretizat în graba de a se realiza. Sensul dramatic al existenței sale ține
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și a memoriei ei, remodelând totodată conștiința istorică a evreilor contemporani. Paradoxal, totuși, în versiunea ei actualizată și oficializată de etichetarea istorică, această istorie de suferință nu i-a influențat direct, în schimb, pe evreii sefarzi. Autorii sefarzi din aria balcanică și otomană, care scriu și ei istorie începând din secolul al XIX-lea, sunt preocupați mai mult de istoria lor locală, mai puțin agitată decât a omologilor europeni. Cât despre evreii din Africa de Nord, ancorați încă în tradiție, scrierea istoriei pentru
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
singur. Astfel s-a format Dunărea așa cum o cunoaștem noi astăzi 7. Nevoită să-și măsoare puterile cu munții, Dunărea i-a străpuns cu furie, despicându-le pieptul la Cazane. A reușit să despartă pentru totdeauna Munții Carpați de cei Balcanici. Fluviul și-a putut continua curgerea spre Marea Sarmatică în care s-a vărsat în spectacolul de lumini, culori și sunete ale unei delte superbe. Înconjurată de munți, care își înălțau amenințător vârfurile, Marea Sarmatică a fost izolată, fiind forțată
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
două fețe16. Această dualitate își are originea în frageda pruncie a fluviului. Cu pieptul tăiat de ascuțișul stâncilor în defileul de la Cazane, Dunărea s-a comportat întotdeauna ca două fluvii diferite: unul central european (panonic) și altul sud est european (balcanic). Chipul însingurării noastre nu a fost decât imaginea reflectată în oglindă a acestor realități geografice. Direcția de expansiune de la țărmul Mării Mediterane spre interiorul continentului a depins de accesibilitate. Ca să se ajungă la porțile Europei Centrale, având ca punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nici nu este încă) trecerea Munților Balcani deoarece urma traversarea Dunării, de unde se zărea în depărtare un alt lanț muntos Carpații. Trebuie subliniat și că, în vechime, climatul fiind mai umed, Dunărea avea un debit mai mare. Cursul său inferior (balcanic) era plin de meandre, bălți și zăvoaie. Cursul său inferior (balcanic) era plin de meandre, bălți și zăvoaie. În Câmpia Română, fluviul devenea, în curgerea lui spre mare, un obstacol serios, preferabil de evitat. Tabloul izolării ținuturilor noastre, de către cursul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de unde se zărea în depărtare un alt lanț muntos Carpații. Trebuie subliniat și că, în vechime, climatul fiind mai umed, Dunărea avea un debit mai mare. Cursul său inferior (balcanic) era plin de meandre, bălți și zăvoaie. Cursul său inferior (balcanic) era plin de meandre, bălți și zăvoaie. În Câmpia Română, fluviul devenea, în curgerea lui spre mare, un obstacol serios, preferabil de evitat. Tabloul izolării ținuturilor noastre, de către cursul balcanic, avea să fie completat de vărsarea Dunării în Marea Neagră. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
era plin de meandre, bălți și zăvoaie. Cursul său inferior (balcanic) era plin de meandre, bălți și zăvoaie. În Câmpia Română, fluviul devenea, în curgerea lui spre mare, un obstacol serios, preferabil de evitat. Tabloul izolării ținuturilor noastre, de către cursul balcanic, avea să fie completat de vărsarea Dunării în Marea Neagră. Așa cum am văzut, este o rămășiță a Mării Sarmatice, închisă de retragerea ei în fața ridicării semețe a Carpaților, din care a rezultat un acces limitat la Marea Mediterană și, implicit, la apele
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
depins, într-o măsură determinantă, de puterea care deținea controlul asupra strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Și totuși, nu putem discuta de o izolare absolută în care să ne fi scufundat Dunărea. Pentru a ocoli cea mai mare parte a segmentului balcanic, dinspre Bosfor s-a putut dirija o rută, care a trecut prin spațiul românesc. Accesibilitatea, în acest caz, a implicat croirea unui drum spre Europa Orientală de-a lungul litoralului Mării Negre. Ajungând în Dobrogea, existau posibilități de a pătrunde în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mai probabil, o ultimă reflexie în apa vremurilor a culturii Vinca Turdaș, prin înrâuririle Petrești și Boian / Gumelnița. Dar poate că ar trebui să ne gândim că fascinantul univers Cucuteni Tripolie a fost creația nu doar a unor curente civilizaționale balcanice. Născută în zona Carpaților, dar dezvoltându-se până în bazinul Niprului Mijlociu, această cultură a acoperit treptat stepele nord pontice (spațiu de interferență a unor curente dirijate din Balcani, dar și din Caucaz). Sub unghiul acestei duble influențe, ar fi necesar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
În Antichitate, cu tălpile pe fundul mării și cu creștetul mângâiat de soare, trupul Balcanilor se înălța din Mediterana, strângând în brațele muntoase teritorii dens populate și civilizate. Realitatea se oglindea în întreg sudul Europei, unde pe lanțul de peninsule (balcanică, italică și iberică) s-au așezat civilizații făuritoare de lumi. Sub scurgerea vremurilor, din aceste pământuri a răsărit splendida civilizație greco romană care s-a răspândit spre toate zările. Greco romanii au transformat Mediterana în farul care a luminat departe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]