4,306 matches
-
de la an la an, ajungând să depășească 11.110 lei în 1799, pe măsura creșterii cheltuielilor de război, ce secătuiau finanțele statului 147. Pentru legitimarea războiului purtat împotriva Franței revoluționare, începând cu anul 1793, autoritățile politico-administrative locale, în frunte cu baronul Vasile Balș, în urma sugestiilor primite de la autoritățile guberniale sau de la cele vieneze, au dezvoltat tema religiei aflate în primejdie în fața ateismului revoluționar. Discursul difuzat prin intermediul bisericii ortodoxe, fiind adresat mai ales locuitorilor satelor, care alcătuiau majoritatea populației provinciei, ținea cont
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
monarhiei sau față de Seminarul greco-catolic din Lemberg, fostul Colegiu vienez Sf. Barbara, mutat în anul 1784 în capitala Galiției 172. În fața acestei situații cu totul nemulțumitoare în care se afla această instituție de învățământ teologic, șeful forului politico-administrativ al Bucovinei, baronul Vasile Balș, a propus un plan superior de studii pentru ameliorarea situației Școlii clericale, ce prevedea între altele mărirea numărului de bursieri, trimiterea unor preoți capabili la institute de învățământ din vestul monarhiei spre a-și desăvârși studiile acolo, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ani ai secolului al XVIII-lea, atunci când spiritul revoluționar francez, ajuns în imediata apropiere a granițelor Bucovinei, prin intermediul insurgenților polonezi aflați în Moldova vecină 197, părea să amenințe siguranța teritoriului provinciei și integritatea monarhiei, autoritatea politică locală, în frunte cu baronul Vasile Balș, a reacționat imediat, implicându-se în luarea unor măsuri politice concrete, menite să prevină și să combată orice amenințare. Agitația refugiaților polonezi s-a intensificat după ce armata franceză, condusă de Napoleon Bonaparte, a învins zdrobitor armata austriacă, ocupând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
unor negustori armeni, trimiși în acest scop în Moldova 200. La aflarea știrii despre iminența unui atac polonez împotriva Bucovinei, prin intermediul agentului consular austriac la Iași, Timoni 201, autoritățile Guberniului Galiției și, mai ales, Administrația districtului Bucovina, în frunte cu baronul Vasile Balș, au luat o serie de măsuri menite să împiedice planurile polonezilor de pătrundere în provincie. Pentru apărarea Bucovinei în cazul unui atac al insurgenților revoluționari polonezi, Vasile Balș se putea baza doar pe un număr restrâns de soldați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
treacă în Galiția"204. Pentru reușita recrutării voluntare, Istrătuță urma să promită țăranilor și nobililor ce se angajau în armată că vor primi o anumită soldă și chiar însemne distinctive pentru faptele lor curajoase 205. La o nouă chemare a baronului Vasile Balș, boierul Gheorghe Flondor a recrutat un număr de voluntari pentru apărarea hotarelor Bucovinei și în ocolul Câmpulung Rusesc. Pe lângă aceștia, căpitanului Bucovinei i-au mai sosit în ajutor un număr de țărani din comunele Broscăuți, Drăcinești, Stănești, înarmați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de Război, cât și Administrației guberniale și provinciale, să instituie o astfel de supraveghere, încât nici un străin să nu găsească adăpost în sate sau în casele locuitorilor, fără știrea autorităților 211. Ca urmare, Administrația Bucovinei, în frunte cu căpitanul districtului, baronul Vasile Balș, a luat măsuri severe de carantină și închidere a graniței 212. Prin intermediul circularelor Episcopiei Bucovinei, autoritățile provinciale anunțau, în termeni apocaliptici, tuturor locuitorilor provinciei, izbucnirea ciumei în raiaua Hotinului, în vara anul 1797, desemnând-o drept "urgia lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ciumei din raiaua Hotinului 215. Acest fapt a dovedit, încă o dată, că noul căpitan al Bucovinei dorea s-o administreze ca pe o provincie autonomă, fără un amestec prea mare din partea Guberniului Galiției. IV.4. Ancheta și pensionarea Odată cu numirea baronului Vasile Balș în funcția de căpitan al Bucovinei, mulți din nobilii bucovineni ce își exprimaseră și în trecut, în perioada iosefină, dorința de a participa la actul de conducere a provinciei, au considerat acum că noul administrator, ca un conațional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cu totul opuse. Comisia nu a lucrat tot timpul în Bucovina, ci cu intermitențe. Ancheta a fost uneori întreruptă, din cauze ce țineau de documentarea necesară instrumentării cazului sau din alte motive, precum a fost cazul atunci când, în aprilie 1800, baronul Balș s-a îmbolnăvit și a fost nevoit să plece la Lemberg spre a se trata 226. Toate acestea au făcut ca ancheta să dureze mult timp. După analizarea capetelor de acuzare împotriva căpitanului Bucovinei și a concordanței lor cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ruso-austro-turc dintre anii 1788-1791, o perioadă a fost folosit de prințul de Coburg, pe post de comisar al țării în Moldova, după care s-a stabilit o vreme la Frankfurt am Main, unde a devenit adept al "sectei secrete a baronului Frank" sau așa numiții "abrahamiți", iar apoi, la începutul ultimului deceniu al secolului al XVIII-lea, a revenit în Bucovina. Aici a devenit șeful sectei "abrahamiților", destul de numeroasă în provincie, după mărturiile oficiale, care era acuzată de a întreține, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Moldova 229. O altă relație încriminată a fost aceea cu învățătorul evreu Sauerquell, desemnat a fi unul dintre favoriții lui Balș, ce își folosea poziția pentru a influența anumite decizii ale Administrației Bucovinei sau ale Primăriei orașului Cernăuți 230. Totodată, baronul Vasile Balș era acuzat de o serie de delicte politice, între altele fiind denunțat de a fi întreținut unele legături conspirative, prin intermediul fratelui său Iordache, cu Moldova, unde avea numeroase rude și cunoscuți, de a fi citit și răspândit scrieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
nege vinovăția căpitanului Bucovinei. Cu toate acestea, guvernatorul considera că, deși anchetatorul șef nu a procedat cu prudență față de acuzatori și față pârât, prin aceasta nu ar fi prejudiciat fondul cercetării întreprinse 236. Doi ani mai târziu, în ianuarie 1805, baronul Vasile Balș, aflat la Viena, înainta un nou memoriu Curții imperiale, prin care se plângea de ilegalitățile comise și lipsa de imparțialitate a comisiei de cercetare, precum și de modalitatea în care se desfășura ancheta împotriva sa, cerând să i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
care îl absolvea de orice vină pe Balș și dispunea imputarea cheltuielilor făcute cu comisia celor vinovați de declanșarea anchetei, în funcție de gradul de vinovăție al fiecăruia 238. La mai bine de un an de la începerea anchetei, spre finele anului 1800, baronul Vasile Balș a fost suspendat din funcția de căpitan al districtului Bucovina. Ulterior, în urma memoriului său din anul 1805, dar și datorită meritelor câștigate pentru statul austriac, el a fost pensionat cu titlul de consilier gubernial și cu venitul aferent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
din funcția de căpitan al districtului Bucovina. Ulterior, în urma memoriului său din anul 1805, dar și datorită meritelor câștigate pentru statul austriac, el a fost pensionat cu titlul de consilier gubernial și cu venitul aferent acestei funcții 239. Prin punerea baronului Balș în retragere definitivă, în urma acestei anchete, românii din Bucovina au pierdut un post deosebit de important în administrație, funcția de căpitan districtual fiind ocupată vreme de decenii de oameni străini de această provincie 240. Suspendarea și pensionarea lui Balș nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
În aceste condiții s-a conturat tot mai mult ideea că cea mai bună cale de rezolvare a problemei moșiilor din Moldova era cea a vânzării cât mai profitabile a acestora. Pentru aceasta, Curtea din Viena l-a împuternicit pe baronul Vasile Balș, căpitanul Bucovinei, bun cunoscător al situației din Moldova, să poarte toate negocierile potrivite acestui scop, în calitate de plenipotențiar al său. În acțiunea sa de vânzare a acestor moșii, el urma să primească un sprijin substanțial din partea Agenției consulare austriece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
profitabile la bucată 259. După mai multe tratative, în aprilie 1798, la Bosanci, unde marele negustor se afla în carantină, din cauza epidemiei de ciumă declarate în Imperiul otoman, s-a semnat o primă înțelegere între Musteață cu tovarășii săi și baronul Balș, în calitate de plenipotențiar, ce prevedea vânzarea moșiilor cu 331.000 de florini, plătiți sub forma unei rente anuale de 16.645 de florini 260. O avere imobiliară atât de importantă pusă în joc, a făcut ca împotriva baronului Balș și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
săi și baronul Balș, în calitate de plenipotențiar, ce prevedea vânzarea moșiilor cu 331.000 de florini, plătiți sub forma unei rente anuale de 16.645 de florini 260. O avere imobiliară atât de importantă pusă în joc, a făcut ca împotriva baronului Balș și a înțelegerii încheiate să fie făcute tot felul de intrigi și de reclamații, de către unii boieri, de mitropolitul Moldovei și chiar de domnul Constantin Ipsilanti 261, fiecare având propriile interese în împiedicarea acestei tranzacții. În octombrie 1799, comisia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
române și a dreptului țării 264 sau Ferdinand Dans, administrator cameral în Peczeniczyn (Galiția)265. Un nou contract de cumpărare a moșiilor, pentru suma de 80.000 de florini, a fost încheiat pe 25 aprilie 1800, între Teodor Mustață și baronul Balș, care își păstrează împuternicirea din partea Curții din Viena, în pofida faptului că era pus sub anchetă și suspendat temporar din funcție. Pentru definitivarea contractului, cumpărătorul a făcut mai multe deplasări la Viena și la Lemberg, unde a stat între opt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
intrate în componența Rusiei, ar fi apărut obligația de supus mixt pentru Fondul bisericesc, ceea ce ar fi complicat, sub aspect politic, enorm lucrurile. Cu vânzarea moșiilor din raiaua Hotinului a fost împuternicit din nou, în anul 1809, consilierul gubernial, Vasile baron von Balș, ca unul ce avea deja experiență și cunoștea limba și obiceiurile țării 274. La cererea președintelui Divanului Moldovei, generalul Kușnikov, ca la predarea moșiilor să se dea și documentele originale referitoare la acestea 275, în aprilie 1810, Consistoriul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
din raiaua Hotinului era fixat până la 1 aprilie 1810277. Ultimul episod al capitolului vânzării moșiilor din Moldova ale Fondului bisericesc bucovinean s-a petrecut în anul 1812, odată cu vânzarea vechilor documente ale mănăstirilor din Bucovina, referitoare la acestea, de către același baron Vasile Balș, cu suma de 6.000 de galbeni de aur sau 70.000 de ducați, generalului rus Ilie Filipovici Catargi 278. În felul acesta, politica habsburgică postiosefinistă de renunțare la aceste moșii, într-un moment în care, datorită conjuncturilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
spinoasa problemă a vânzării moșiilor din Moldova, prin nota din 22 februarie 1811 adresată Cancelariei Aulice Unite de împăratul Franz I, se încuviința acordarea unei diete zilnice de 13 guldeni (echivalentul valoric al diurnei pentru un consilier aulic), consilierului gubernial, baron von Balș, drept cheltuieli de călătorie pentru perioadele cât s-a aflat în străinătate, ca însărcinat cu afaceri ale statului 279. Cu toate acestea, în anul 1812, Balș se afla în continuare în atenția organelor poliției secrete austriece, fiind suspectat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Brody, Hotin sau Kiev. În conversațiile avute cu nobilii poloni, Aubernon se arătase a fi interesat de soarta Poloniei, inclusiv a Galiției și Ungariei. La Lemberg, în vara anului 1812, Joseph Victor Aubernon l-a cunoscut pe consilierul gubernial, Vasile baron von Balș, proaspăt întors din Moldova. Într-o scrisoare interceptată de Poliția Aulică Secretă 281, acesta îl prezenta arhiepiscopului de Maline, ambasadorul Franței la Varșovia, drept o persoană de încredere și un bun cunoscător al situației din Moldova, ca unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
trimise pe 24 iulie din Iași, de boierul Cantacuzino, Balș l-a informat despre încercarea rușilor de a ridica, prin intermediul autorităților locale, un corp de armată de 6.000 de recruți în Moldova și de 15.000 în Țara Românească. Baronul bucovinean se arăta însă sceptic în privința reușitei acestei acțiuni, deoarece "de mai multe secole nu fusese ridicat nici un soldat în cele două provincii", considerând mai degrabă că rușii vor să-i oblige pe boieri spre o tranzacție pecuniară 282. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a reușit să obțină un hrisov de întărire a ei din partea domnului Scarlat Calimah, pe baza anaforalei Divanului Moldovei ce adeverea veridicitatea informațiilor pe baza cărora aceasta a fost întocmită 288. Alături de traducerile autorizate ale acestor acte, în anul 1816, baronul Vasile Baș a mai depus, pentru o mai precisă informare a Înaltului Oficiu al Șambelanilor din Viena și o interesantă istorie a familiei Balș, pe care o întocmise chiar el personal, care ilustrează o bună cunoaștere a trecutului, nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
epocă, precum Schlözer, Sulzer sau Engel. Înainte de luarea unei decizii, Înaltul Oficiu al Șambelanilor din Viena a solicitat și părerea Guberniului Galiției în privința solicitării făcute de Balș. Guvernatorul Hauer, răspunzând pe 6 noiembrie 1818 contelui Wrba, șeful oficiului, sprijinea cererea baronului bucovinean, reafirmând faptul că acesta provenea dintr-o veche familie nobilă, ce deținea unele din cele mai înalte demnități din Moldova. Totodată, Balș se distinsese în serviciul statului, apărând Bucovina atât împotriva invaziei polonezilor insurgenți, cât și împotriva epidemiei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a condus în final la pensionarea sa290. În cele din urmă, în toamna anului 1818, Înaltul Oficiu al Șambelanilor din Viena a decis, pe baza acestei recomandări, a meritelor și a actelor prezentate, să-i fie conferită consilierului gubernial Vasile baron von Balș demnitatea de șambelan al Curții din Viena. Alături de el, în lista șambelanilor din acel an, au mai fost înscriși baronul Johann Bodmann, precum și conții Franz Buol-Schauenstein și Josef Bethlen 291. Vasile Balș devenea, astfel, primul nobil român care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]