10,725 matches
-
tîmplele și viscerele, mi s-a uscat gura, limba pare străbătută de curent electric. Ce facem? Ce dracu’ facem? Ce se Întîmplă? Poate că era mai bine să-l fi ascultat pe locotenentul Stanca și să ne fi Întors În baterie cînd ne-a ordonat! Motoare de mașini grele ne torc pe la urechi, voci unduiesc din depărtare, se aude un huruit intens a cărui sursă rămîne un mister - Îmi vine greu să cred că avioanele pot să zboare În condițiile astea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la fel de bine să fim lipiți cu nasul de ea. N-ai cum să știi... dar, dacă ar fi așa, ar trebui s-o simțim. Casa nu era casă, și nici vapor. Era un camion. Condus de Cremene, unul din șoferii bateriei noastre. Și, Într-adevăr, ne deplasam peste axul drumului, deci el a venit puțin pieziș, din partea stîngă. Eram În spatele căruței, am vrut să mă ridic exact cînd s-a produs impactul, deci am simțit- o. Am simțit-o pentru că, dînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În șoc. SÎnt singurul care sîngerează (nu mi se spune de ce), deși Moise țipă ( În continuare țipă) cel mai tare. Barbu și-a luat mîrțoaga de căpăstru și ce-a mai rămas din căruță și s-a dus Înapoi În baterie, pentru că el a scăpat neatins, ca prin minune - să nu spună cineva că Dumnezeu nu are grijă de copii, de bețivi și de oamenii cu mintea slabă. Îmi revin din șoc și Încep să-mi fac o idee. SÎngele mi-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că nu e spart și osul. Se fîțÎie pe lîngă mine și-mi desface cu grijă curelele raniței cu pîini. Capacul i s-a deschis În timpul accidentului și conținutul i s-a Înjumătățit. Îmi trece prin cap că cei din baterie au rămas fără cină, dar apoi Îmi dau seama că cei din baterie erau În casa pe roți care a dat peste noi, așa că sîntem chit. Primul lucru pe care mi-l spune medicul, un locotenent-major la vreo 40 de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
desface cu grijă curelele raniței cu pîini. Capacul i s-a deschis În timpul accidentului și conținutul i s-a Înjumătățit. Îmi trece prin cap că cei din baterie au rămas fără cină, dar apoi Îmi dau seama că cei din baterie erau În casa pe roți care a dat peste noi, așa că sîntem chit. Primul lucru pe care mi-l spune medicul, un locotenent-major la vreo 40 de ani, e să nu mă uit În oglindă. Primul lucru pe care-l
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tragă cu acele tunuri enorme după cine știe ce Dacie ruginită, cărînd clandestin produse agricole, poate chiar un porc sacrificat cu ocazia Crăciunului, la adăpostul nopții, hrană de contrabandă pentru cîteva familii de români. — Ăsta era țeapăn de beat... — De comandantul de baterie zici... cum Îl cheamă?... — Apostol. A ieșit pe platoul pentru apel, cu toate tablourile cu Ceaușescu pe care a reușit să pună mîna, și le-a dat foc... Cornea și Stancu trăgeau de el să-l bage Înapoi, să nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cînd la un moment dat ne strecurăm printre crengile de pe care se scutură picături strălucitoare de apă. Soarele se vede ca un gălbenuș luminos printr-o sticlă mată. Se pare că șoferul lui Cristian ne-a dus direct direct În baterie, fără să mai trecem pe la poartă. — Ție nu trebuie să-ți semneze cineva plecările și venirile astea, să te treacă În registru, la poartă? Îl Întreb. — Ba da, dar nu pe toate. Doar pe alea oficiale. — Adică? Cum? Ia stai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
băga-mi-aș, ai dreptate... M-ai făcut să casc ciocul ca un gușter la vrăjelile tale. — Aha... Peste cîteva ore, locotenentul Stancu, care nu pare foarte fericit de absența mea Îndelungată, Îmi comunică În biroul ofițerului de serviciu din baterie că urmează să plec În cazarmă, să fac serviciu de santinelă la ceea ce se cheamă „Interior“ - toată povestea asta cu garda la interior rivalizează cu poveștile despre fantome. [Maria a primit adresa lui Anaïs, de la tanti Coca, un fel de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
adăpostește de lapoviță, la intersecția aleilor dintre coman dament-cantină, popota ofițerilor și alte corpuri de clădiri administrative. Așa că nu-mi fac prea multe griji, plus că În corpul de gardă e o atmosferă mult mai prietenoasă decît În dormitorul din baterie. În fond, sîntem toți În serviciul de gardă, urmează ca timp de două săptămîni să trecem prin acest ciclu 3 ore post - 3 ore veghe - 3 ore somn, ceea ce nu e foarte plăcut, prin urmare ar bine să ne cruțăm
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Un sfert de oră mai tîrziu, stăm de vorbă dînd o tură cantinei, ca să-l adunăm și pe celălalt căpiat care face de gardă undeva dincolo de chioșcul alimentar al unității - e un răcan rotofei tot de la artilerie, dar de la altă baterie. Așa că, atunci cînd comandantul gărzii răsare din Întuneric ca să schimbe tura, ne găsește așezați pe niște lăzi de plastic În ușa cantinei, cu armele sprijinite de perete, sub o streașină, fumînd și dezbătînd niște lucruri extraordinar de interesante. Ne lumi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aceia au fost colegii de la alte unități. Cel puțin asta am Înțeles din poveștile pe care le-am auzit. În fine... așa că stau și-mi rumeg norocul, Încă două săptămîni de gardă... probabil că e mai bine aici decît În baterie. Călin a trecut alaltăieri seara cu bidoanele spre cantină. Avea un aer de mîrțoagă tăvălită, am stat un pic de vorbă cu el, mi-a zis ceva, mai mult mormăia supărat... nu vreau să-mi imaginez ce fac nenorociții ăia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tăvălită, am stat un pic de vorbă cu el, mi-a zis ceva, mai mult mormăia supărat... nu vreau să-mi imaginez ce fac nenorociții ăia În dormitor cu răcanii. Cristian mi-a povestit azi- dimineață că Moise trăncănește În baterie despre miracolele pe care le-am făcut În spital - astfel Încît știu ce mă așteaptă. Așa că e mai bine aici, chiar dacă putoarea din dormitor e aceeași, paturile cu saltele scobite sînt aceleași, igiena e aceeași, dar măcar nu Își bate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ziare și ne-am uitat la televizor... noaptea au Început să dea un program care se cheamă Via satelit (muzică și show-uri americane). Probabil că după ce trec cele două săptămîni de gardă o să-mi pară rău. Probabil că În baterie mă așteaptă un pluton de execuție, probabil că veteranii abia așteaptă să le vină o jucărie nouă, să-și exercite dreptul inalienabil de a-și bate joc. Dragă prietene (care din ei?)... Mai am fix un an de armată. Un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un cîine), pijamaua, periuța de dinți și aparatul de ras, papucii de casă, scufița de somn, dopurile de urechi, curajul unei zile noi și multe altele. Am senzația că părăsesc un sanatoriu. Mă apucă groaza gîndindu-mă că mă Întorc În baterie. Străbat abătut cei doi kilometri pînă la pistă, găsesc avioanele bătînd tăcute din aripi la capătul ei - de la distanță, par niște insecte arțăgoase. E un drum lung și o zi rece, vîntul mi se Încolăcește pe gît și vrea să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
te vezi planton 2, la ora două dimineața, chinuindu-te să schimbi becul din camera de duș (spart strategic, nu e greu de ghicit de ce camera de duș trebuie să fie Întunecoasă), cocoțat pe un scaun, În timp ce șoferul comandantului de baterie, Împreună cu comandantul de baterie Însuși (care În seara aia era OS), suferind amîndoi de o veselie bahică nestăpînită, se joacă cu Întrerupătorul (bă, io zic să te facem pe tine bec), iar În clipa În care reușești să faci lumină
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la ora două dimineața, chinuindu-te să schimbi becul din camera de duș (spart strategic, nu e greu de ghicit de ce camera de duș trebuie să fie Întunecoasă), cocoțat pe un scaun, În timp ce șoferul comandantului de baterie, Împreună cu comandantul de baterie Însuși (care În seara aia era OS), suferind amîndoi de o veselie bahică nestăpînită, se joacă cu Întrerupătorul (bă, io zic să te facem pe tine bec), iar În clipa În care reușești să faci lumină, Îi vezi năvălind goi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
metalice, cîteva pocnituri, alte cîteva sunete ciudate, un set de Înjurături, după care Îl văd cum se Întoarce scoțînd fum pe nas și privind un pic cruciș jarul din vîrful țigării. — Ți-am spus că pot s-o aprind de la baterie. Dar Între timp trenul Începe să se clatine din ce În ce mai tare și noaptea rece și umedă de aprilie intră peste noi prin ferestrele deschise, așa că le Închidem. În sfîrșit ne mișcăm. Urmăresc, cu tîmpla lipită de fereastră, stelele care aici, În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ovidescule... mă, nu vrei să mai tragi două fumuri dintr-o țigară? — Cum? Nu fumez. De ce? mormăie el și deschide pe jumătate un ochi. — Pentru că ești cam palid. Și-ți curge o bală. — A, vrei să-ți aprind iar de la baterie, și deschide pe jumătate și celălalt ochi, după care continuă: tu știai că romanii aveau niște norme de igienă pentru care noi, care cică sîntem mai civilizați ca ei, ar trebui să-i invidiem? cască el, căznindu-se să-și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Încărcat și niște mănunchiuri verzi de ceapă și usturoi; cu cîteva brațe de lemne și un sac de cărbuni pentru același grătar; cu o raniță din care ies vîrfurile cîtorva undițe telescopice. Acest bagaj aparține colonelului și celorlalți comandanți de baterii. SÎnt lucruri care aparent nu au legătură cu scopul călătoriei noastre, dar fără de care un militar serios nu pleacă de-acasă - se vede treaba. Ciudat? Nu. De ce? SÎntem niște oameni de lume, putem să Înțelegem multe, foarte multe lucruri. — Patrana
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
planton. Sau ceva. Noroc că trenul nici n-a ieșit bine din gara Caracal, cu cîteva salbe de capete tunse nefericit scoase pe geamuri, răcnind Hai liberare! aproape de să spargă ferestrele micuței gări, că m-am trezit cu comandantul de baterie peste noi, care mi-a făcut semn să ies pe culoar. — Bă, nu’ș cum să-ți zic io ție, dar ia fi un pic atent acia... bă, mă urmărești sau ce faci? Io știu că tu crezi că ești
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se vedea sfecla lui Stancu, de un roșu-incandescentă, meditativă, cu mîinile Încrucișate pe piept, bătînd rar din genele șatirate, cu spicul sintetic al mustății Înfruntînd semeț umbra nasului roz și ascuțit. — Nu că e mișto? Balkan Express, zice comandantul de baterie și-mi trage rîzÎnd o palmă pe spinare. Îți place televizorul? A fost ideea lui Cornea... e returul la semifinalele Cupei Campionilor Europeni. Aaa, da’ tu nu ești stelist, nu? Bă, da’ tu știi să faci un grătar? Știi? Mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
permisie, pentru că sînt foarte aproape de casă, pentru că tragerile au ieșit bine, pentru că, pînă la urmă, sînt niște tipi ca lumea și meritau. Iar veteranii au plecat să joace fotbal cu ofițerii pe baza sportivă. SÎntem noi, cei șase craioveni de la Bateria a 2- a, plus Rică, de la Bateria a 3-a. Pe Rică Îl știu de la chefurile din vremea liceului, era În gașca celor din Bălcescu, coleg cu Horace și Liviu și așa mai departe. S-a transferat de la o unitate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tragerile au ieșit bine, pentru că, pînă la urmă, sînt niște tipi ca lumea și meritau. Iar veteranii au plecat să joace fotbal cu ofițerii pe baza sportivă. SÎntem noi, cei șase craioveni de la Bateria a 2- a, plus Rică, de la Bateria a 3-a. Pe Rică Îl știu de la chefurile din vremea liceului, era În gașca celor din Bălcescu, coleg cu Horace și Liviu și așa mai departe. S-a transferat de la o unitate de lîngă Orăștie de vreo două luni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aurii, În lumina amiezii de aprilie, două dîre de fum pline cu muzică populară și cu răcnete vesele: Hai liberareee! The Future is... De alegeri În concediu, la oraș Reușesc, cumva, să nu ajung fruntaș, așa cum Îmi dorea comandantul de baterie. Cum ar fi fost? Cum ar fi fost să ajung un fel de Portocală-Porcescu, zbierînd comenzi la următorul ciclu de răcani, din vîrful unei biute, sărbătorind momentul cu mîna vîrÎtă În nas pînă la cot? Cum ar fi fost să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
această pasiune neașteptată pentru baterea covoarelor, duminica, și a nevestei, În restul zilelor? Ei... merită o ecranizare viața unui astfel de erou - mîndria bombîndu-i curul și pieptul ca unei gorile de munte? Această mare dezamăgire, așa cum o numește comandantul de baterie, avîndu-l În spinare pe locotenentul Stancu, care se asigură astfel că dezamăgirea nu se schimbă, s-a Întîmplat În urma unor evenimente despre care n-aș putea să jur că nu au fost lipsite de o doză bine calculată de premeditare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]